Scormonind prin geanta

E ca si cum ai avea o geanta plina de tot...de tot felul de lucruri importante si valoroase si ai fi intr-un loc care-ti provoaca un soi de agorafobie, un loc care te sufoca prin puzderia sa de oameni care se inghesuie in tine. Tii strans geanta si cum ai parte de un moment de liniste, de respiro, o deschizi si dai sa verifici: aia e, aia e...si totusi parca simt ca lipseste ceva. Nu invinuiesc pe nimeni de furt pentru ca nu stiu daca am uitat-o acasa, daca am pierdut-o acolo, in magazin, dupa cearta aia stupida. Sau...De la o vreme parca am devenit aeriana, e ceva ciudat, in neregula, am mereu senzatia ca am pierdut ceva. E doar o senzatie. Din fericire. Din fericire?
Cred ca am pierdut zilnic cate ceva, de cand circul cu acelasi autobuz cred ca mi-a cazut cate o bucatica la fiecare statie, pierzand treptat bucati din mine. Imi amintesc ca acum cativa ani mergeam dus-intors cateva statii bune cu autobuzul asta. Zilnic. La fiecare statie ma indragosteam. Exaltare si pace. Si vis...si geanta era usoara si plina de lucruri vesele pe care n-avea cine sa le fure sau n-aveam cum sa le pierd si doar eu le stiam valoarea.
A sta calm, rezemat de bara, a privi pe geam, a bate din picior uitandu-te la ceas, la coloana de masini bara la bara, din nou la ceas, la nesimtita care nu-mi ofera scaunul si se face ca citeste dintr-o carte, ce-i drept, de duzina, la mosul care pute, la doamna care se vaita...a bate tot mai tare din picior...zilnic, la fiecare statie, ineaca exaltarea si te scarbeste de autobuzul XYZ. Poate daca de maine iau autobuzul YXZ care merge pe ruta A ocolind ruta B a traseului A as scurta putin drumul, sau, daca nu l-as scurta, as scapa de aglomeratia aia sufocanta si de apatiile zilnice si as prinde un scaun liber. Si totusi parca as lua tramvaiul.
Geanta mea parca era mai grea. Am uitat ceva dar e cam tarziu sa ma intorc. De ce e atat de usoara? Nu cumva trebuia sa iau si...
Cu fiecare statie parca ma framant mai mult. Ma oboseste. Cred ca am pierdut ceva...in statia in care am uitat sa ma mai indragostesc, in statia in care mi s-a pus pata pe gagica cu cartea aia nasoala. Cred ca ar trebui sa reinvat sa ma indragostesc. Zilnic. La fiecare statie de cate ceva. Niciodata de acelasi lucru si totusi mereu de aceeasi idee.
Treptat cred ca incepe sa-mi placa sa umblu cu autobuzul XYZ, sa ma reindragostesc mereu la fiecare statie, de cate ceva, niciodata de acelasi lucru.
Din geanta nu mi-a lipsit niciodata nimic dar mereu am uitat ca de fapt aveam tot ce-mi trebuia.