Sunt dezamagita de bucurestenii care au pus botul unor cuvinte mari prin care un bine intentionat candidat la primarie (nu contest asta) i-a sedus. E usor sa te indragostesti de un om sau de ideile lui atata timp cat el iti spune exact ceea ce vrei tu sa auzi, la partea de pus in practica insa, dandu-si cu stangul in dreptul (voi argumenta in randurile de mai jos de ce ideile dansului se bat cap in cap). Promite un Bucuresti frumos, linistit, verde, eco, in care sa ne plimbam cu bicicleta, sa nu mai fie trafic, sa protejam monumentele iar locuitorii lui sa zambeasca frumos ca in pliantele de ni le baga pe gat Martorii lui Iehova. Suna bine, as fi deplasata sa afirm: "Nu nenica, lasa-ma cu chestiile tale verzi, eu vreau betoane, gaze de esapament si poduri suspendate". E o idee inteleasa gresit de outsiderii care s-au lasat sedusi de aceste cuvinte frumoase si mari. Am stabilit ce vrem...insa e utopic sa iti imaginezi o dezvoltare urbana punand totul sub un clopot de sticla, doar protejand, conservand si traind "verde".
Spunem ca vrem transport usor, cu bicicleta si sa scapam de trafic dar in acelasi timp ne opunem vehement oricaror operatiuni de fluidizare a acestuia (ma refer aici cu precadere la
mult blamatul PUZ al diametralei Buzesti-Berzei-Uranus) pentru ca ne lovim de isteria maselor de "salvatori ai Bucurestiului" care nu vor sa se darame frumusetile de cladiri monument de aici. Sunt perfect de acord cu protejarea identitatii unui oras si a patrimoniului, nu sunt o fanatica fara inima a turnurilor de sticla.
Unele din cladirile demolate (sau propuse pentru a fi rase de pe fata pamantului) erau doar conform actelor "monument" (pentru ca in urma perioadei ceausiste care ne-a traumatizat o intreaga mentalitate s-au inmultit cladirile monument, adica declarate astfel), altele intr-adevar erau superbe insa daca nu ar fi fost demolate ar fi cazut de la sine in cativa ani.
Nu ati vazut copaci crescuti in conditii de necrezut prin crapaturile balcoanelor, ziduri care stau sa se pravaleasca, tencuiala si stucatura care ameninta viata trecatorilor? Sa incercam sa privim si aspectele sociale: v-ati uitat cine locuia in multe din acele case si in ce conditii? Zona tindea sa se transforme incet-incet intr-un mare ghetou si ar fi fost pacat.
Imi pare rau si mie de cladirile cu istorie care stau sa cada, imi pare rau ca se degradeaza pe zi ce trece si nimeni nu intervine (din cauza problemelor de regim juridic, din cauza lipsei fondurilor si, mai ales din cauza indiferentei autoritatilor)...insa mare parte din ele au ajuns la o stare de degradare in care reabilitarea lor ar fi o manevra destul de costisitoare. Si ce am rezolva? Le-am proteja, am fi fericiti cu ele dar tot la fel de putin verzi si sufocati de trafic.
Ce urmareste de fapt proiectul diametralei? (in afara de a crea panica si a traumatiza localnicii expropriati). El are ca scop final tocmai fluidizarea traficului de pe Bd. Magheru si Calea Victoriei (nu v-ati plictisit sa stati zilnic blocati in trafic, mergand bara la bara?), ba chiar, tin sa subliniez, ca in urma acestei operatiuni urbanistice, se doreste revenirea la vechiul caracter de pe Calea Victoriei- caracter de promenada. Incet, incet, vom reusi sa ne plimbam linistiti, "la bulivar`" fara sa ne streseze traficul infernal, masinile de fite turate la maxim la plecarea de la stop si gazele de esapament.
Intr-un cuvant- ceea ce domnul Nicusor Dan numeste intr-un fel sau altul "verde" sau "eco"! Nu zic ca nu are idei frumoase...insa se bat cap in cap. Nu poti obtine ceea ce promiti fara compromisuri. Ceea ce visam noi e una, realitatea insa este mult mai dura.
Machiavelli spunea ca scopul scuza mijloacele. Nu se poate face urbanism fara compromisuri! Intotdeauna in viata cand facem un compromis suntem pusi in situatia de a masura posibilitatile din toate partile, de a gandi strategic, chiar si cu un oarece gust amar: "ce am de pierdut" versus "ce am de castigat" si, mai ales "care este valoarea reala a ceea ce pierd?". Tragem linie si mergem mai departe.
Si totusi...este usor sa promiti si sa spui vorbe mari. Oare chiar atat le pasa edililor wannabe de monumentele noastre? Ieri a ars cateva ore bune moara lui Assan (acoperisul acesteia) in conditiile in care lemnul era destul de ud dupa ploi. Nu acuz pe nimeni insa mie imi miroase clar a mana rau intentionata si, de ce nu, a manevra electorala. Nu ca spun dar zic si eu :). Cazul morii lui Assan nu este unicat. Iata aici blogul unui amic in care veti descoperi comori ascunse ale orasului lasate "sa moara" pe zi ce trece:
http://exploratorurban.wordpress.com/ .
Daca sustineti protejarea monumentelor, sustineti-o cum trebuie si cand trebuie, nu doar ca sa va puneti de-a curmezisul...or, daca nu se actioneaza mai repede, tare mi-e ca va veni un cutremur mare (mult asteptat) si arhitectii si urbanistii vor castiga multe locuri de munca de pe urma acestei ignorante.
Trebuie sa deschidem ochii si sa incepem sa gandim sistemic si strategic. Trebuie sa aruncam o privire in viitor si sa incercam sa vedem lucrurile la scara mare. Dezvoltarea orasului inseamna mai mult decat afaceri cu borduri, parculete pentru copii, inchirieri biciclete, taiat outzele cateilor si termoizolat blocuri. Nu va lasati prea incantati de detalii pentru ca nu tot ce straluceste este aur.
Pana acum din toti primarii Bucurestiului unul singur a inteles cu ce se mananca (afirmatie facuta chiar de un urbanist de seama). Ar fi inca multe de spus...dar cred ca pentru moment ma voi opri aici.
P.S: Haters gonna hate, stiu din start ca o sa am multe comentarii contradictorii. Cainii latra, caravana trece...E blogul meu, imi scriu parerile, cat timp nu atac pe nimeni personal, e dreptul meu democratic:) Va pup si votati cu cine considerati ca merita (gandind cat de poate de in perspectiva).
Lucky me, daca vii cu
saniuta ta, poti sa te dai gratis pe partia amenajata la poalele teleski-ului.
Intr-adevar de confrunti cu multa pustime, dar asta e, ne asumam riscul. Dupa
sesiunea de sanius merg mereu cu prietenii la restaurantul Capra Neagra, de
care sigur ati auzit. Este foarte aproape de partie si mancarea e buna. Uneori
daca suntem cu mai odihniti mergem pana la Coliba
Haiducilor, unde mancarea este super iar atmosfera traditional romaneasca
te duce cu gandul 
