Eu- umflata si cu nadragii trasi pana in gat. Mama, tata, nasa, mamaie, tataie prin preajma mandri. Frati-miu la gradinita, drept, aproximativ soim al patriei in chiloti, evident tot pana in gat trasi, sa nu cumva sa raceasca copilu’ la rinichi sa aibe mictiuni dese. Mai ales noaptea! Alt décor…Ochelari lacrima..anii ‘70…unchii mei..tineri, se distrau cum puteau, au gurile pana la urechi. Mama blanda, dulce, cu un zambet de copila printre ei. Frumoasa. Cochetica. Clipsuri in urechi in forma de floare. Mari. Bucle jucause… Toti haiosi. Toti puri. Aceleasi fetze, aceleasi prietenii, aceleasi zambete si priviri… doar ca …mai intinerite si in nuante de alb si negru…ma rog..gri-proaspete, stranse, emanand o energie aparte..neatinse de timp…Ehe, cum tre sa fi fost si ei in tinerete!!! Frati-miu..liceu..prima gagica mai serioasa. Imi amintesc perfect. Ii urmaream candva ca o sora draga cu 10 ani juma’ mai mica, pe gaura cheii sau cu colegele de scoala sau Andrei-vecinul de vis-a vis din Baneasa inarmati cu pistoale,ce sa mai, detectivi adevarati. Zambete, Madgearu, Andreea Raicu..whateveeeeeeeer!!!, Predeal, gasca, bro’ si cuplurile prietene de le terorizam oricand aveam ocazia, CFR, nostalgii, bairame.
Pozele canta Cassablanca si Macarena. Si-ar fi dorit poate sa se afle si pe la concertul MJ. Pana una alta rasuna a S.N.A.P.
Targu Mures…Mama…langa catedrala, tinerete, unchiu caterincos pe langa ea, intalnirea de 10 ani de la terminarea liceului…mamaie si tataie tineri, undeva la mare. Probabil Romania. Tata n-a apucat sa ajunga in Grecia din pacate, tara bunicului. Plinut, la fel de familist cum il voi sti mereu ranjeste strengareste intre ai mei bunici. Poze mici, de buletin…Tata…mustata cu care l-a cunoscut mama, pe care si-a ras-o abia la 50 de ani, o parte din el…Poze de buletin din tinerete…Tata…Breton. Deh..The Beatles. Chill…Deep Purple, Elvis Presley, Pink Floyd, Jimmy Hendrix, minunatii care ne rasunau din apartament. Azur…trec tiganii…roata vietii…bairame, hore…eu-rasfat prin preajma. Bunica…tanara..anii ’30…stil, cochetarie, imagini desprinse din filmele din vremea aia, zambet larg, picior peste picior, Cazinoul din Constanta in plan secund, buze rosii, par scurt dar cu volum…Primele poze din cartierul Marasesti..Bd Unirii…santier…blocul cu Connex (actualmente Romania Libera, pe atunci nema’ Connex-bloc proaspat dat in folosinta…vremuri in care doar boasele cele mai grele aveau mobil-suna fixu’ in draci cand era frati-miu in sesiune!!!), canale fara capac, namol, santier, guri de canal inaaaalte, macarale (macarale si punct, suntem in ’95), blocul meu (care rade in soare cu toate ca nu e argintiu), noroi, santier,cartier nou, urbanism postceausist, super, familie mare, duplex, terase mari, nopti scurte, nasa, rubedenii, seminte, bere, hohote de ras, glume picante. Poze de la un revelion- daca nu ma insel anul in care s-a infiintat PRO TV-ul?!?!?!-eu cu mama in bucatarie, lipsa gaz, lipsa aragaz, lipsa perdele, proaspat mutati. Resou. Fata de masa cu flori. Sticla de samapanie. Nu dau nume ca fac reclama. Sufragerie, biblioteca ticsita de carti (am aruncat o groaza cand m-am mutat, contemporanii lu’ mama si tata tre’ sa fi auzit de Gheba-vai de mineeeeeeeeee!...ce culegeri de mate…asa ca am pastrat doar beletristica), brad ofilit, eu mimand (e punctul meu forte) extaz, uimire, veselie, gropitzaaaaaaa…pe fundal cineva zace in pat, doarme…un 1 ianuarie…noapte…31 dec-1 ian…tata in sufragerie cu o bere, mama doarme pe canapea, pe fundal-scara. Gradinita….Scoala nr 7…Mos Craciun dubios cu fata de plastic- laitmotiv. Scoala nr 81. Colegiul National Gheorghe Lazar. Cismigiu& co. UAUIM in progress.. Rubedenii in tinerete, energie, o chestie pozitiva…Serbare de sfarsit de an-coronita…bis bis……Tabere printre necunoscuti…Adolescenta..eu..iubire adolescentina- eu, el si un bumerang in fata Castelului Peles -bumerang care a ramas la mine chiar si dupa despartire..Relatia noastra. Bumerangul nostru. Tata pus pe sotii. Vroia pistol, eu si “puiu” radeam, mama la volanul Daciei break de pe atunci, gri, de scartaia si gemea de la 120km/h in sus...luand virajele mimand nebunie “nieeeeeeeeeeeeew" (sunetul scos de masinile de Formula 1)….Nostalgie… Bran, ploaie, mici…prima data in Vama (cu ai mei si el...., ultima data la mare cu tata, ajunsi acolo la insistentele lui). Sarut in ureche, pe langa ureche, saltea pe valuri, el in larg, eu tipand de nebuna la mal. Tipat vazandu-l indepartandu-se. Amuteala. Soc! Pretenul in larg si omul de Neanderthal transpus in zilele noastre, varul paros din familia Adams iesind incet din apa pe langa mine, aparut din neant. Nud, roacker, adica par luuuung (pana aici totul fain). Neras nici pe fata, nici colo, nici dincolo. Eu privind de pe tarm... "O clipa ma lasi singura pe mal si ete ce mi-e dat sa vad". Nu, pe tipu' asta nu mi-am permis sa-l pozez dar a fost penal, in toate circumstantele, in tot contrastul dintre el si pretena lui-foarte finuta. Reclama la “Castravetz muratz” a lu tanti de ne-a cazat, papusile Bibi din camera (papusa de-aia cu capu mare, disproportionat chiar, doar capu’ mobil, par cretz, produsa de “Aradeanca” noastra, eu i-am botezat toata specia "Bibi", ca asa o chema pe a mea), noaptea in care nu am suportat sa ne atingem de arsuri solare ce aveam…Familie… O stare aparte cand revad locurile respective, dupa ani, cand revad poze, cand revad amintiri. Parca vii.
Nunta lu’ frati-miu…eu-dom’shoara de onoare…Hanu' lu Manuc. Crama.
Nepotei, copiii lu’ frati-miu…Evolutie…Fiinte noi, de-un sange cu tine care se strecoara usor si-ti ocupa un loc aparte in inima.
Poze…amestecate, an de an, clipa de clipa, amintire de amintire. Nu exista ordine in album, ordinea este in sufletul meu. Totul pare sa se repete si totusi e atat de diferit..Sentimentele capata alte parfumuri si gusturi de la o generatie la alta. Fecare epoca, fiecare etate are aerul ei… O simpla poza trezeste numeroase amintiri si nostalgii in sufletul nostru. “Daca pozele ar vorbi…” Nu! Pozele vorbesc! Sunt clipe imortalizate din viata noastra, sunt parti din noi materializate pe film. Fiecare poza are o poveste, fiecare an are o poveste, fiecare clipa are povestea ei, fiecare zambet si fiecare lacrima..la fel. Povestea ar putea continua la nesfarsit dar din insuficienta de cuvinte si GB de .doc si cu constientizarea riscului de a va plictisi voi pastra amintirile la un loc de cinste pretios unde nu exista limita de spatiu cand vine vorba de amintiri dulci si le voi depana atunci cand imi va fi dor de mirosul lor.
Amintirile frumoase sunt minunate
RăspundețiȘtergere