Dulce!...sec?...Demidulce?...demisec?...

In urma unor discutii cu Adrian si iubita mea pretena Raluca am ajuns la concluzia ca prietenia este ca vinul: cu cat mai veche cu atat mai calitativa. Un vin bun se obtine in timp, e nevoie de un spatiu linistit si de tratamente speciale pentru ca vinul sa nu fermenteze si sa se strice (mama face vinul in casa asta deci nu ma intrebati detalii), nu doar de o damigeana si atat. Un vin bun il tii la loc de cinste, ii pui si de-aia si de-ailalta ca sa se pastreze mai bine si doar-doar sa fie mai bun, il bagi in beci, il scoti, il verifici, il mirosi, il savurezi, te mandresti cu el, bei cate un paharel, te bucuri de el, il bagi la loc in beci...si tot asa…
Ca si in cazul vinului, si in cazul prietenilor exista mai multe faze :faza de strugure verde, de strugure copt, de must, de vin…de vin cat mai vechi. Culegi strugurii, ii vezi, ii gusti, iti plac…ii cunosti…ii storci… Mustul este pe cat de dulce pe atat de pretentios (eu nu m-am riscat niciodata sa beau mai mult de un pahar tocmai din acest motiv) si poate incepe sa fermenteze in orice moment. Odata ajuns aici, incarca-te cu rabdare si atentie, ia o damigeana si tine vinul la loc racoros, in beci eventual, verifica-l din cand in cand (nu-l lasa uitat). E important sa pui mana pe damigeana la timp, sa nu-l lasi sa se strice, sa pierzi bunatate de struguri, bunatate de vin. E ca un moment de cumpana…

Odata vinul facut nimic nu se mai poate strica, chit ca il bagi in casa si mai bei din el, il bagi la loc in beci si il lasi la pastrat...nu oricum…CU DRAG. Cu cat e mai vechi, mai incarcat de istorie, cu atat e mai bun. Si vinurile stim cu totii, sunt atat de diferite, dupa miros, parfum, gust, uneori nu putem explica ce anume face un vin sa fie « bun », pur si simplu ne place, are un gust special si ne da o stare speciala. Vinurile nu pot fi catalogate doar in « sec », »dulce », »demidulce », »demisec »…la fel si cu prieteniile…