Noapte alba, ganduri peste ganduri, imagini ce alearga agitate prin mintea ta fara noima, intre vis si realitate…tresariri din 10 in 10 minute..minute ce ti se pareau ore, fiecare 10 minute un alt vis, un alt ciclu de somn…panica ? Perna uda…oare de ce ?Lacrimi…Parca ai trai in « Lacustra » lu Bacovia, patu-ti e moale dar starea ta interioara il transforma intr-o scandura umeda. Te framanta intrebari, le cauti raspuns, nu e bine, cauti alt raspuns…se nasc alte intrebari. Simti un gol in stomac si o senzatie de singurate. Mai stie cineva ce simti, oare intelege?..Daca le-ai spune le-ar pasa ? Poate pentru moment, oricat ar tine la tine, esti independenta, majora, vaccinata, nu mai esti un copil, si totusi te simti fara pic de ajutor si-ti vine sa strigi…si totusi..fiecare e singur responsabil de gandurile, faptele si sentimentele sale. De aici tre’ sa te descurci singur sa-ti faci ordine in suflet. Teama, deznadejde, neincredere, singuratate, sentiment de sentiment pierdut. Deschizi ochii…cu atat de mare usurinta ca te si intrebi daca ai inchis un ochi toata noaptea, parca nici n-ai dormit, si totusi iti amintesti , destul de vag, ultimul vis ciudat si aiurea…si altul…Te uiti la mobil (da, da, stiu ca nu e bine sa-l tin sub perna).. niciun mesaj…si parca il simtisesi vibrand…oftezi adanc..te uiti la ceas…doua jumate…Toata casa doarme, se aude un sforait surd din vecini in linistea noptii…pe strada rar trece cate un taxi, o masina in graba sau un motorist dement…de oameni nu se poate pune problema, probabil vreun betiv ratacit…desi slabe sperante. Toti dorm numai tu nu…Te mananca degetele sa dai mesaj…doare…vrei sa urli dar ti-e mila de vecini si…parca n-ai putere… Iti simti fata uda, perna uda, ochii grei, foarte grei, umflati, nu mai poti respira, nas infundat, muci in gat…beah.…umezeala….Pui capul pe perna, exact ca pe scandura aia uda, bacoviana si nici nu-ti dai seama cand gandurile ti se amesteca haotic, imaginile vin tot mai rapid, ametesti ca intr-o betie grea si …atipesti cu telefonul in mana…Somnul cel mai adanc e de la 3 dimineata in colo si totusi…acum visele sunt mult mai calme, mult mai pacifiste, te-ai resemnat. Cand lucrurile devin roz suna o alarma…Mobilul…si ah..mesajul pe jumate scris, disperarea, lacrimile…parca te-ai mai calmat…Si totusi, sa te scoli, sa iesi din casa cand totul e atat de gol si greu, cand vrei sa ramai doar tu si soarta, cand vrei sa-ti ungi ranile sufletesti cu un vin fiert…ah…scortisoara, cand iti vine sa-ti versi amarul in frigider, cand esti suparata pe tine, pe el, pe ea, pe ei toti, cand ii simti pe toti departe de tine, reci, grei, secretosi, nepasatori…Golul ala din stomac nu te lasa, daca bei acum o cafea ii vei da apa la moara fluturelui din stomac si se va zbate si mai tare…si totusi ce chef ai acum de o cafea care sa-ti absoarba zumzetul din creier, ameteala aia de post-insomnie. Treci pe langa oglinda, oglinda in care candva faceai poze…Vai ce moaca ai ! Cearcane…ochi umflati, privire goala. Nu poti pleca asa…dar trebuie ! De ce ? Linguri reci p ochi si calmeaza starea de post-plans, glande lacrimare suprasolicitate, simti ca explodeaza, ustura ochii… »Machiaj obligatoriu ! Asa ochi trezesc numai compatimiri. Oare ? Nu m-am mai boit asa de muuuult. Dar parca nu arat asa rau, schitez un zambet…FALS ! E innorat dar imi iau ochelarii de soare, o sa mint ca am conjunctivita.
RATB…Compostez bilet, n-am chef sa ma cert cu muierile alea artagoase, metrou…
Intalnirea cu fetele…o ciocolata calda…o vorba dulce…parca sunt in convalescenta. Nu stiu cum au reusit dar simt ca zambesc… Golul tot e..in inimioara, in stomac dar se umple…ca un buretel. E o stare umana…pentru ca sunt om, am sentimente, simt bucurie, simt atasament, simt tristete, mai si sufar dar stiu ca nu poate ploua tot timpul iar daca e soare mereu ma doare capul. Am nevoie de timp si de un somn bun sa ma refac…De shopping n-am bani…Dar vine el..si salariul…
Sedative, muzica emo…sa fim seriosi ! Compania unora si timpul sunt cele mai bune tratamente pentru sentimentul de sentiment pierdut…si totusi…acum ca e soarele sus pe cer sunt mult mai lucida. De ce oare avem tendinta sa exageram si sa vedem asa negru uneori (mai ales noaptea- mde, s-a studiat treaba, cica lipsa luminii da stari depresive)…Niciodata dracul nu e asa negru … »
O gaseste adormita pe canapea cu o ciocolata amaruie langa ea. O simte, stie cum se simte si doare..doare ca nu-i poate face nimic (oribil sentiment sa vrei sa ajuti si sa nu ai cum, sa-ti fie teama si sa incerci), orice i-ar zice nu va auzi…si totusi o poate indulci cu o ciocolata…It’s a matter of time. Ii va trece ! Nu e nici prima si nici ultima data…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu