Joc haios al destinului? Formularea citatului "Nimic nu este intamplator" la modul interogativ? Intersectarea drumurilor, traseelor, amintirea veche si reluarea lor? Ridicare a privirii. O mica emotie, un mic fior cu o cauza inexplicabila. Aparent. Incruntare a confuzie. Vorbele stau pe limba aproape sa iasa. Parca te cunosc si totusi imi rupi farama de speranta cu intrebarea ta nascuta parca din amnezie. Mdea...o parte din mine spune ca mi se pare, ceva ma indeamna sa privesc mai adanc sa gasesc raspunsul, acoperit in timp de colb, probabil.
...dar ascuns in ochii lui...
Privire calda, hipnotizanta, parca cunoscuta. Ca o prima veche privire. Caldura. Nod mistic. Atractie dincolo de puterea de imaginatie, independent de fizic. Nu ma pot indeparta si totusi este atat de frumos ce vad in ochii tai, ce simt, ce descopar. Ascund atatea mistere, au atat de multe de spus si spun totul, printr-o emotie, intr-o clipa. Cuvintelor le-ar lua o vesnicie cred.
Imi place sa privesc acel punct negru din mijlocul oceanului in care stau arhivate stari, sentimente, mistere, secrete, soapte nespuse, amintiri, vechi...uitate demult. Cheia exista undeva intr-un alt punct la fel de viu, negru si tremurator din ocean...in reflectia oceanului tau se vede cheia spre a limpezi apa si a scoate la suprafata taramurile demult uitate, ca ale Atlantidei. Sau magia ce indeparteaza negurile din legendara Avalon. Amintiri inecate in oceanul ce inconjoara punctul negru. Vad in privirea ta o reflectie reala a cheii de sub apele oceanului meu. Clara sau difuza. Zace undeva sub ocean acoperita de mazga si timp dar cu multi corali lipiti de ea, infloritori. Vad frumosul apei limpezi plin de pestisori colorati, corali...nisip auriu. Fluxul si refluxul timpului acopera in nesimtire cheia in nisipul de pe fund. Frumosul este intr-o privire iar dragostea in lucruri simple, ca bobitele de nisip.
Amintire...Punct negru tremurator sub undele oceanului. Un recif de corali in ochii unui strain. Aparent. Ca orice reflectie in apa. Unde exact...cand..de ce?
Oceanul tace si-si urmeaza cursul..fluxul...refluxul..de mii de ani acelasi, adunand la fiecare flux sticlute cu mesaje de pe mal, ascunzandu-le in inima sa, in istoria sa, undeva sub limpedele sau tulburele apei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu