M-a apucat! Grav! Mi-e dor de iarna!...mai exact de prima luna de iarna. Mi-e dor de zecile de culori si lumini in care se imbraca orasul la inceput de decembrie, de brazii cu globulete, de Mos Craciunii ce-mi zambesc din vitrina, de sentimentul de sarbatoare, de curiozitatea si emotia atunci cand primesc un cadou, de sentimentul daruirii, de a oferi cadouri, de traditia spalatului ghetelor si datul cu lac in noaptea de 5 decembrie (taica-miu mi-a povestit cand eram mica ca Mos Nicolae i-a furat una din ghete cand era mic-niste ghete de care nu se mai putea desparti, in ciuda faptului ca erau vai mama lor, si i-a adus in schimb unele noi insa el a ramas bosumflat cu gandul la cele vechi de care se atasase- o amintire draguta legata de tata si de Mos Nicolae).Da, ma simt din nou copil, amintirile copilariei si ale parintilor, ale vremurilor cand ascultam povesti invie. Amintirea Mosilor Craciuni dubiosi, cu barba falsa sau fata de plastic de la gradinita... Sarbatorile de iarna te fac sa te simti acasa, sa te simti copil, sa te simti in familie, sa te simti iubit, sa iubesti, sa te bucuri ca daruiesti, sa fii impacat cu lumea si mai ales impacat cu tine. Sentiment alb..pur. Astept prima ninsoare, primii fulgi zglobii batuti de vant ce se astern peste pomii desfrunziti, peste pamantul inghetat si acoperit de frunze uscate, peste asfaltul greu al obositului oras. Mi-e dor de linistea pe care o aduce cu ea prima ninsoare (sufleteasca cel putin), mi-e dor de fulgii pufosi in forme de stelute ce cad din cer...multi, multi, multi...se prind de mine lipiti unii de altii, zgribuliti unii in altii, inghesuiti pentru a-si mentine temperatura, pentru a se ingheta intre ei-ce dragut! la fel ca noi, care, complementar, ne zgribulim unii in altii pentru a ne incalzi:) uimitor cum simple picaturi de apa inghetate au forme de stelute. Stelutele zglobii se topesc incet incet pe pielea-mi calda..se scurg..In zare totul e alb, de bucurii marunte, de mii de fulgi...ca ei. Mi-e dor sa-i privesc, sa-i simt, reci si umezi, mii si mii, in zare. Mi-e dor sa privesc strada mea..de sus, de la caldura, de la geam savurand o ciocolata calda. Mi-e dor de mirosul de iarna, de scartaitul zapezii sub picioare, de urmele lasate de ghetele oamenilor pe zapada neatinsa, de albul curat, de reflectia orbitoare aproape a soarelui in omat, de chinul pasilor in nametii inalti, de bulgareala, de alunecat pe gheata, de datul cu sania, de mers la patinoar in Cismigiu, de mirosul de vin fiert, de scortisoara, de portocale si mandarine (eu una asociez mirosul asta cu iarna, cu Craciunul), de brad (nu, nu Pitt)- de impodobitul lui, de parfumul lui, mi-e pofta de cozonacii de casa cu muulta umplutura de ciocolata si nuca...si stafide, de sarmalute, de soric, de piftie...(v-am avertizat ca e plina de ispita aceasta postare),de bucuria adusa de colindatori...de cantecele de iarna auzite pretutindeni..Decembrie nu e doar o luna de iarna, decembrie e un sentiment. Il simti ? (o alternativa la intrebarea "Crezi in Mos Craciun?":P). Stiu..e inca 29 noiembrie..dar ce sa-i faci daca m-a apucat dorul? E de bine:P.
P.S:
Pe mine pana una, alta ma ingrozesc afisele de prin oras, cu beculetze si globuletze de Craciun si un om negru (o umbra)...cu scris deasupra "Cine vine in decembrie?"-electoral evident, de-a dreptul sinistru- ce poate fi mai sumbru decat Base' vs Geoana?! Ne-om obisnui noi cu ideea...eu sincer, prefer sa ma gandesc la Mos Craciun..sau Mos Craciun vs Mos Nicolae 50%/50% dincolo de aluziile afisului (ca deh, vin in decembrie nu?...si nu ma uita niciodata, si-mi asculta dorintele si oricat de fata rea as fi fost niciodata nu m-am trezit cu vreo nuia;) voi?),gandul asta bun imi mentine tensiunea arteriala in limite normale totusi ;).
luni, 30 noiembrie 2009
luni, 23 noiembrie 2009
You Know You're An Architecture Student When...
When...
The alarm clock tells you when to go to sleep.
You're not ashamed of drooling in class anymore, especially during Structures lectures
You know what Superglue tastes like.
You celebrate space and observe your birthday
Coffee and Red Bull are tools, not treats.
People are nauseated just by smelling your caffeine breath.
You are surprised when you see a new building in your school.
You think it's possible to create space.
You've slept more than 20 hours non-stop in a single weekend.
You fight with inanimate objects.
You've fallen asleep in the bathroom.
Your brother or sister thinks he or she is an only child.
You've listened to all your CDs in less than 48 hours.
You're not seen in public.
You lose your house keys for a week and you don't even notice.
You've brushed your teeth and washed your hair in the university's bathroom.
You've discovered the benefits of having none or very short hair, and you've started to appreciate inheriting baldness.
You've used an entire role of film to photograph the footpath.
You know the exact time the vending machines are refilled.
You always carry your deodorant.
You become excellent at recycling when making models.
When you try to communicate, you make a continuous and monotonous whine.
You've danced YMCA with excellent choreography at 3 am and without a single drop of alcohol in your body.
You take notes and leve messages with a rapidograph and colour markers.
You combine breakfast, lunch and dinner into one single meal.
You see holidays only as extra sleeping time.
You've got more photographs of buildings than of actual people.
You've taken your girlfriend (boyfriend) on a date to a construction site.
You've realised that French curves are not that exciting.
You can live without human contact, food or daylight, but if you can't print it's chaos.
When you're being shown pictures of a trip, you ask about the human scale
You can use Photoshop, Illustrator and make a web page, but you don't know how to use Excel.
You refer to great architects (dead or alive) by their first name as if you knew them (Frank, Corbu, Mies, Norman).
You buy 50 dollars worth of magazines that you haven't read yet.
When someone offers you a Bic pen, you feel offended.
The alarm clock tells you when to go to sleep.
You're not ashamed of drooling in class anymore, especially during Structures lectures
You know what Superglue tastes like.
You celebrate space and observe your birthday
Coffee and Red Bull are tools, not treats.
People are nauseated just by smelling your caffeine breath.
You are surprised when you see a new building in your school.
You think it's possible to create space.
You've slept more than 20 hours non-stop in a single weekend.
You fight with inanimate objects.
You've fallen asleep in the bathroom.
Your brother or sister thinks he or she is an only child.
You've listened to all your CDs in less than 48 hours.
You're not seen in public.
You lose your house keys for a week and you don't even notice.
You've brushed your teeth and washed your hair in the university's bathroom.
You've discovered the benefits of having none or very short hair, and you've started to appreciate inheriting baldness.
You've used an entire role of film to photograph the footpath.
You know the exact time the vending machines are refilled.
You always carry your deodorant.
You become excellent at recycling when making models.
When you try to communicate, you make a continuous and monotonous whine.
You've danced YMCA with excellent choreography at 3 am and without a single drop of alcohol in your body.
You take notes and leve messages with a rapidograph and colour markers.
You combine breakfast, lunch and dinner into one single meal.
You see holidays only as extra sleeping time.
You've got more photographs of buildings than of actual people.
You've taken your girlfriend (boyfriend) on a date to a construction site.
You've realised that French curves are not that exciting.
You can live without human contact, food or daylight, but if you can't print it's chaos.
When you're being shown pictures of a trip, you ask about the human scale
You can use Photoshop, Illustrator and make a web page, but you don't know how to use Excel.
You refer to great architects (dead or alive) by their first name as if you knew them (Frank, Corbu, Mies, Norman).
You buy 50 dollars worth of magazines that you haven't read yet.
When someone offers you a Bic pen, you feel offended.
Happy birthday, Ville Valo!
Ziua de 22 noiembrie aduce de fiecare data cateva grade in plus peste frigul de toamna tarzie...pentru mine si pentru fanii HIM sau pur si simplu celor care il admira pe solistul acestei trupe -Ville Hermanni Valo care astazi implineste 33 de ani.
Admirabil nu doar pentru vocea superba ca solist, ci si pentru talentul deosebit in a compune piesele acestei trupe (nu este un simplu songwriter ci un veritabil poet, versurile melodiilor fiind pline de profunzime, capabile sa trezeasca din ascultator stari speciale, ideale pentru momentele de melancolie, de extaz, de furie, de resemnare, de gol, de deziluzie, de dezorientare, de nebunie, de dorinta, de teama, de euforie,..o multitudine de stari, de zbor si de cadere ce graviteaza pe langa sentimentul de dragoste cu care a fost inzestrat omul -o binecuvantare si/sau un chin uneori, devotament, sacrificiu, sentiment mistic despre care se poate canta in infinite moduri, clipele in care ai nevoie de relaxare, de visare, de autoanalizare, de o mai buna intelegere a starilor tale.Incearca sa le intelegi dincolo de stilul aparent dur, si, am mai auzit si asta, deprimant, ceea ce a dus la unele catalogari...Ascultati pentru inceput "The path").
In treisprezece ani, de cand adolescentul Ville a renuntat la jobul de la sexshopul tatalui sau (Kaari Valo-sexshopul acestuia inca exista si este pe lista mea de locuri de vizitat din Helsinki:P) si s-a hotarat sa isi faca trupa alaturi de cativa prieteni, a avut parte de urcusuri profesionale. Debutul a fost uimitor si putin socant prin stil (inspirat din stilul scandinav, precum si din idolii literari ai lui Ville- Edgar Allan Poe precum si poetii finlandezi ale caror portrete acesta si le-a tatuat ulterior pe corp, prima melodie scoasa de HIM "When love and death embrace" avand ceva din soundul legendarei trupe The Doors, nu de alta, dar si Morrison a fost alt geniu neinteles:P in viziunea mea cel putin, Ville avand totusi si piese mai classy cantate cu The Agents- Rakkaus, Ikkunaprincesa, Paratiisli,etc daca vreti sa auziti ceva mai soft ) la care s-a adaugat si o doza de rebeliune si foarte, foarte multa energie a acestuia, care, inevitabil a nascut anumite dubii si barfe (nu este nici gay si nici satanist!).
Fiecare album a avut ceva aparte, in 2006 HIM au concertat si la Sibiu in cadrul festivalului Artmania, concert ce a starnit multiple controverse, nefiind una din cele mai bune prestatii din istoria trupei insa Ville dandu-si totusi interesul (a cantat de a rupt,a improvizat, a facut un show destul de bun-daca erai prezent la concert simteai atmosfera speciala, daca ai fost mai putin norocos si i-ai vazut la tv...your bad..pentru ca tvr-ul a filmat atat de prost incat a denaturat totul, sonorizarea a fost de toata rusinea...totusi ...pe langa showul dat este de admirat ca s-a chinuit sa spuna "sabatul nagru" si "şase, şase, şase" in romana ceea ce nu a facut in orice tara, de Romania pare-se ca il leaga ceva mai multe, dincolo de romanul lui Bram Stocker...si arborele genealogic- mama sa, Anita Valo-unguroaica iar bunica sa se pare ca a trait prin Transilvania noastra, ca sa nu mai vorbim ca Sibiul se mai numeste si Villa Hermann, cum vi se pare?)
Ville a stiut intotdeauna sa patreze o doza de mister, in ciuda caracterului aparent foarte deschis, mai ales cand vine vorba de viata personala si de anumite principii, idei care l-ar putea face vulnerabil. Nu a dat prea multe informatii nici despre relatia sa cu Jonna Nygren-care a avut o mare influenta negativa, parerea mea si a multora, asupra lui, cu care urma sa se casatoreasca in 2006, totul a iesit la apa in momentul in care lucrurile au luat-o razna si s-a petrecut ruptura, lucru ce s-a vazut in 2006 in perioada de decadere a solistului si, implicit si la Armania. A urmat o perioada de rehab in urma careia s-a schimbat in bine, s-a maturizat si a devenit capabil sa dea adevarate lectii de viata fanilor, nepierzandu-si totusi simtul umorului caracteristic. Interviul de pe dvd-ul Digital Versatile Doom este o adevarata placere de ascultat de catre oricine, pentru ca nu este un interviu oarecare, ci este foarte interesant, acesta vorbind foarte frumos despre filosofiile sale de viata, despre familie, dragoste, principii, muzica. (se recomanda cate o gura de bere la fiecare "you know" din interviu:)) )
Iubesc HIM pentru ceea ce sunt, pentru ca sunt uniti, pentru ca sunt prieteni buni, pentru ca se completeaza de minune, pentru ca pun suflet in ceea ce fac si nu este doar ceva comercial...pentru mesajul lor, pentru muzica pe care o fac..cu drag.
Astept cu nerabdare Screamworks-Love in theory and practice, noul album care va fi gata in februarie 2010...pana atunci...in cinstea zilei de azi:
Happy birthday!!!
Admirabil nu doar pentru vocea superba ca solist, ci si pentru talentul deosebit in a compune piesele acestei trupe (nu este un simplu songwriter ci un veritabil poet, versurile melodiilor fiind pline de profunzime, capabile sa trezeasca din ascultator stari speciale, ideale pentru momentele de melancolie, de extaz, de furie, de resemnare, de gol, de deziluzie, de dezorientare, de nebunie, de dorinta, de teama, de euforie,..o multitudine de stari, de zbor si de cadere ce graviteaza pe langa sentimentul de dragoste cu care a fost inzestrat omul -o binecuvantare si/sau un chin uneori, devotament, sacrificiu, sentiment mistic despre care se poate canta in infinite moduri, clipele in care ai nevoie de relaxare, de visare, de autoanalizare, de o mai buna intelegere a starilor tale.Incearca sa le intelegi dincolo de stilul aparent dur, si, am mai auzit si asta, deprimant, ceea ce a dus la unele catalogari...Ascultati pentru inceput "The path").
In treisprezece ani, de cand adolescentul Ville a renuntat la jobul de la sexshopul tatalui sau (Kaari Valo-sexshopul acestuia inca exista si este pe lista mea de locuri de vizitat din Helsinki:P) si s-a hotarat sa isi faca trupa alaturi de cativa prieteni, a avut parte de urcusuri profesionale. Debutul a fost uimitor si putin socant prin stil (inspirat din stilul scandinav, precum si din idolii literari ai lui Ville- Edgar Allan Poe precum si poetii finlandezi ale caror portrete acesta si le-a tatuat ulterior pe corp, prima melodie scoasa de HIM "When love and death embrace" avand ceva din soundul legendarei trupe The Doors, nu de alta, dar si Morrison a fost alt geniu neinteles:P in viziunea mea cel putin, Ville avand totusi si piese mai classy cantate cu The Agents- Rakkaus, Ikkunaprincesa, Paratiisli,etc daca vreti sa auziti ceva mai soft ) la care s-a adaugat si o doza de rebeliune si foarte, foarte multa energie a acestuia, care, inevitabil a nascut anumite dubii si barfe (nu este nici gay si nici satanist!).
Fiecare album a avut ceva aparte, in 2006 HIM au concertat si la Sibiu in cadrul festivalului Artmania, concert ce a starnit multiple controverse, nefiind una din cele mai bune prestatii din istoria trupei insa Ville dandu-si totusi interesul (a cantat de a rupt,a improvizat, a facut un show destul de bun-daca erai prezent la concert simteai atmosfera speciala, daca ai fost mai putin norocos si i-ai vazut la tv...your bad..pentru ca tvr-ul a filmat atat de prost incat a denaturat totul, sonorizarea a fost de toata rusinea...totusi ...pe langa showul dat este de admirat ca s-a chinuit sa spuna "sabatul nagru" si "şase, şase, şase" in romana ceea ce nu a facut in orice tara, de Romania pare-se ca il leaga ceva mai multe, dincolo de romanul lui Bram Stocker...si arborele genealogic- mama sa, Anita Valo-unguroaica iar bunica sa se pare ca a trait prin Transilvania noastra, ca sa nu mai vorbim ca Sibiul se mai numeste si Villa Hermann, cum vi se pare?)
Ville a stiut intotdeauna sa patreze o doza de mister, in ciuda caracterului aparent foarte deschis, mai ales cand vine vorba de viata personala si de anumite principii, idei care l-ar putea face vulnerabil. Nu a dat prea multe informatii nici despre relatia sa cu Jonna Nygren-care a avut o mare influenta negativa, parerea mea si a multora, asupra lui, cu care urma sa se casatoreasca in 2006, totul a iesit la apa in momentul in care lucrurile au luat-o razna si s-a petrecut ruptura, lucru ce s-a vazut in 2006 in perioada de decadere a solistului si, implicit si la Armania. A urmat o perioada de rehab in urma careia s-a schimbat in bine, s-a maturizat si a devenit capabil sa dea adevarate lectii de viata fanilor, nepierzandu-si totusi simtul umorului caracteristic. Interviul de pe dvd-ul Digital Versatile Doom este o adevarata placere de ascultat de catre oricine, pentru ca nu este un interviu oarecare, ci este foarte interesant, acesta vorbind foarte frumos despre filosofiile sale de viata, despre familie, dragoste, principii, muzica. (se recomanda cate o gura de bere la fiecare "you know" din interviu:)) )
Iubesc HIM pentru ceea ce sunt, pentru ca sunt uniti, pentru ca sunt prieteni buni, pentru ca se completeaza de minune, pentru ca pun suflet in ceea ce fac si nu este doar ceva comercial...pentru mesajul lor, pentru muzica pe care o fac..cu drag.
Astept cu nerabdare Screamworks-Love in theory and practice, noul album care va fi gata in februarie 2010...pana atunci...in cinstea zilei de azi:
Happy birthday!!!
luni, 16 noiembrie 2009
Langa anumiti oameni vei fi intotdeauna copil!
Mi-aduc si acum aminte un cantecel invatat la gradinita, foarte trist "Copilaria...n-o poti uita...nu te mai intalnesti cu ea...." (l-am cautat si pe net recent si..in zadar:( ). Imi venea sa plang inca de pe atunci pentru ca era intr-o gama minora, lalaita, cu vorbe care ating coarda a' mai sensibila, daca nu ma insel cred ca am avut si colegi care au cam bocit la cantecelul asta (colegi de gradinita, la vremea aceea-pentru a evita confuziile de orice fel). Ei bine, sentimentul va dati seama ca de la 5 anisori si pana acum s-a "superamplificat" si nu cred ca sunt singura nebuna care, dupa implinirea unei anumite varste, dupa ziua de nastere, dupa ce invitatii au plecat si au lasat "urmele petrecerii" in spatele lor, cuprinsa de singuratate si mahmureala ma apuca nostalgia si filosofeala pe tema trecerii timpului. Si cand te gandesti ce apogeu existential al autocunoasterii imi imaginam eu la 5 anisori ca ar fi la 20 de ani...si cand te gandesti cum ne dadeam smecheri cu replici de genul "cand eram eu maaaaaaare" (nu, dragii mei adulti, copiii nu confunda adjectivele "mare"/"mic", ci pur si simplu se viseaza oameni mari).
Pe toti ne apuca nostalgia copilariei, pentru ca da, este mai mult ca sigur cea mai frumoasa perioada din viata unui om, cum spunea si Blaga-"copilaria este inima tuturor varstelor", adolescenta mi se pare mult prea complicata, inutil de complicata iar maturitatea deja e boring, copilaria este ca o fundatie in cladirea EULUI. Nu ne putem opune trecerii timpului, imbatranim, trebuie sa ne impacam cu asta, important e sa pastram vie copilaria in sufletul nostru. Indiferent de varsta pe care o avem ne putem simti din nou copii atunci cand ne jucam cu nepotelul mai mic, cand giugiulim un bebelus, cand dam peste jucariile din copilaria noastra, cand intram intr-un magazin de jucarii, cand dam de desenele animate ale copilariei noastre la o ora matinala pe un post tv local,cand petrecem un weekend sau sarbatorile cu familia, cand ne dadaceste mama, cand primim cadouri de Craciun, cand primim ca rest o caramea, cand ne reintalnim cu rude pe care nu le-am mai vazut de mult, cand ne prostim cu prietenii cei mai buni, cand reintalnim prietenii din copilarie si depanam amintiri (cele neplacute parca s-au sters total iar acum privim totul cu nostalgie, zambim, radem de cat de "copii" eram si visam).Prieteniile din copilarie sunt cele mai puternice (nu zic ca altele nu ar fi) pentru ca aceia sunt anii cei mai draguti, anii in care tu ai invatat cele mai multe, ti-ai creat mare parte din personalitate, perioada de care, evident, toata viata iti vei aminti cu drag, practic ati crescut impreuna, v-ati privit unii pe altii cum v-ati schimbat, cum s-au schimbat vremurile- cum era atunci si cum e acum, cum era generala, cum era cartierul, cum ne multumeam cu putin si ne era foarte bine, cum nu aveam net, messenger si telefoane mobile si cu toate acestea eram o mana de oameni care ne intalneam mai mult ca sigur afara, in cartier, cum ne trimiteam biletele cand ne placea de cineva-si nu sms-uri, cum urmaream zile la rand, luni la rand pe cel de care ne placea, cum neexistand decat telefon fix-viva romtelecom-cautam in cartea d telefon (pagini aurii) numarul lui de fix in functie de strada si numele de familie-mai nasol era cand trebuia sa rasfoim 5 pagini... si amuteam cand imi raspundea, cum ne ajutam la teze, ne sopteam cand eram scosi la tabla, completam caiete de amimntiri si oracole...Eu una am pastrat legatura cu prietenii din copilarie si de curand am avut parte de o "reuniune" partiala de clasa de generala (probabil suna stupid, dar pentru mine astia au fost anii cei mai dulci, eram nebuni, eram uniti, stiam sa ne distram, radeam in hohote,in liceu nu a fost chiar asa, a fost mai anost...dar a avut si el rolul lui, acum in facultate are un gust din nou dulce, aproape la fel ca in anii de generala,nu pot spune daca mai mult sau mai putin pentru ca mi-e greu sa compar, gratie catorva oameni deosebiti care ma fac sa ma simt mereu copil:)mereu...EU ). Ideea e ca in urma acestei reuniuni (vor mai urma!claaaaaar) m-am simtit din nou copil, din nou parca eram in anii aceia inconjurata de aceiasi colegi de pe atunci. E minunat sentimentul sa-ti poti retrai anumite perioade ale vietii doar prin simpla companie a unora.
Proful de istorie din liceu ne-a marturisit ca daca esti prof nu imbatranesti niciodata, multumita companiei elevilor iar ca diriginte cica ai intineri la fiecare 4 ani. Sincer, observ chestia asta, nu ma refer la imbatranire fizica, ci la "sufletul tanar".
Mama a declarat (nu mai stiu cui) ca prin copiii ei (me and my bro), prin nepoti, retraieste perioadele respective ale vietii (traieste concomitent cu copiii, nepotii,etc. Asta cred ca este si secretul, timpul este relativ, nu ne putem opune lui insa aceste perioade ale vietii exista in noi, trebuie doar sa le pastram calde, isi vor gasi singure momentul prielnic pentru a rabufni, nepotii, prietenii, vecinii mai mici, fostii colegi ne pot reaprinde acea parte din noi care s-a lasat pacalita de timp si ne pot face sa redevenim copii. Nu te sfii, ai curajul sa te prostesti daca asta simti, simte-te tu bine, simte-te tanar! Indrazneste sa faci ce-ti vine si nu gandi cu prejudecati "am o varsta, nu pot face asta!"...
Catre final, printre multiplele concluzii, tin mortis sa amintesc de un citat care m-a marcat, nu mai stiu exact cine a spus asta si nu cred ca sunt in stare sa-l reproduc cum trebuie...insa ideea era ceva de genul: in prezenta prietenilor te vei simti intotdeauna copil...sau nu vei imbatrani niciodata. Mare adevar!
Langa anumiti oameni vei fi intotdeaun copil!
Pacaleste timpul!
A propos: pozele din acest post sunt cu mine:P
P.S. Am gasit pe net pana la urma poezioara..iata:
http://www.calificativ.ro/Copilaria__2_-a21308.html
Pe toti ne apuca nostalgia copilariei, pentru ca da, este mai mult ca sigur cea mai frumoasa perioada din viata unui om, cum spunea si Blaga-"copilaria este inima tuturor varstelor", adolescenta mi se pare mult prea complicata, inutil de complicata iar maturitatea deja e boring, copilaria este ca o fundatie in cladirea EULUI. Nu ne putem opune trecerii timpului, imbatranim, trebuie sa ne impacam cu asta, important e sa pastram vie copilaria in sufletul nostru. Indiferent de varsta pe care o avem ne putem simti din nou copii atunci cand ne jucam cu nepotelul mai mic, cand giugiulim un bebelus, cand dam peste jucariile din copilaria noastra, cand intram intr-un magazin de jucarii, cand dam de desenele animate ale copilariei noastre la o ora matinala pe un post tv local,cand petrecem un weekend sau sarbatorile cu familia, cand ne dadaceste mama, cand primim cadouri de Craciun, cand primim ca rest o caramea, cand ne reintalnim cu rude pe care nu le-am mai vazut de mult, cand ne prostim cu prietenii cei mai buni, cand reintalnim prietenii din copilarie si depanam amintiri (cele neplacute parca s-au sters total iar acum privim totul cu nostalgie, zambim, radem de cat de "copii" eram si visam).Prieteniile din copilarie sunt cele mai puternice (nu zic ca altele nu ar fi) pentru ca aceia sunt anii cei mai draguti, anii in care tu ai invatat cele mai multe, ti-ai creat mare parte din personalitate, perioada de care, evident, toata viata iti vei aminti cu drag, practic ati crescut impreuna, v-ati privit unii pe altii cum v-ati schimbat, cum s-au schimbat vremurile- cum era atunci si cum e acum, cum era generala, cum era cartierul, cum ne multumeam cu putin si ne era foarte bine, cum nu aveam net, messenger si telefoane mobile si cu toate acestea eram o mana de oameni care ne intalneam mai mult ca sigur afara, in cartier, cum ne trimiteam biletele cand ne placea de cineva-si nu sms-uri, cum urmaream zile la rand, luni la rand pe cel de care ne placea, cum neexistand decat telefon fix-viva romtelecom-cautam in cartea d telefon (pagini aurii) numarul lui de fix in functie de strada si numele de familie-mai nasol era cand trebuia sa rasfoim 5 pagini... si amuteam cand imi raspundea, cum ne ajutam la teze, ne sopteam cand eram scosi la tabla, completam caiete de amimntiri si oracole...Eu una am pastrat legatura cu prietenii din copilarie si de curand am avut parte de o "reuniune" partiala de clasa de generala (probabil suna stupid, dar pentru mine astia au fost anii cei mai dulci, eram nebuni, eram uniti, stiam sa ne distram, radeam in hohote,in liceu nu a fost chiar asa, a fost mai anost...dar a avut si el rolul lui, acum in facultate are un gust din nou dulce, aproape la fel ca in anii de generala,nu pot spune daca mai mult sau mai putin pentru ca mi-e greu sa compar, gratie catorva oameni deosebiti care ma fac sa ma simt mereu copil:)mereu...EU ). Ideea e ca in urma acestei reuniuni (vor mai urma!claaaaaar) m-am simtit din nou copil, din nou parca eram in anii aceia inconjurata de aceiasi colegi de pe atunci. E minunat sentimentul sa-ti poti retrai anumite perioade ale vietii doar prin simpla companie a unora.
Proful de istorie din liceu ne-a marturisit ca daca esti prof nu imbatranesti niciodata, multumita companiei elevilor iar ca diriginte cica ai intineri la fiecare 4 ani. Sincer, observ chestia asta, nu ma refer la imbatranire fizica, ci la "sufletul tanar".
Mama a declarat (nu mai stiu cui) ca prin copiii ei (me and my bro), prin nepoti, retraieste perioadele respective ale vietii (traieste concomitent cu copiii, nepotii,etc. Asta cred ca este si secretul, timpul este relativ, nu ne putem opune lui insa aceste perioade ale vietii exista in noi, trebuie doar sa le pastram calde, isi vor gasi singure momentul prielnic pentru a rabufni, nepotii, prietenii, vecinii mai mici, fostii colegi ne pot reaprinde acea parte din noi care s-a lasat pacalita de timp si ne pot face sa redevenim copii. Nu te sfii, ai curajul sa te prostesti daca asta simti, simte-te tu bine, simte-te tanar! Indrazneste sa faci ce-ti vine si nu gandi cu prejudecati "am o varsta, nu pot face asta!"...
Catre final, printre multiplele concluzii, tin mortis sa amintesc de un citat care m-a marcat, nu mai stiu exact cine a spus asta si nu cred ca sunt in stare sa-l reproduc cum trebuie...insa ideea era ceva de genul: in prezenta prietenilor te vei simti intotdeauna copil...sau nu vei imbatrani niciodata. Mare adevar!
Langa anumiti oameni vei fi intotdeaun copil!
Pacaleste timpul!
A propos: pozele din acest post sunt cu mine:P
P.S. Am gasit pe net pana la urma poezioara..iata:
http://www.calificativ.ro/Copilaria__2_-a21308.html
vineri, 13 noiembrie 2009
Mi-am luat jucariile si am venit pe capul altora:)
Exista peste tot ghiduri in genul "ce sa faci si ce sa nu faci la un interviu de angajare". O regula de baza e sa nu-l vorbesti de rau pe fostul sef. Mai mult decat o eticheta de "barfitoare imputita" nu mai pot primi...asa ca..tre' sa incep:pana acu am avut blog pe .weblog, si, satula de zecile erori din decursul ultimelor 30 de zile (sa zicem ca am uitat ce s-a intamplat lunile trecute) plus postari sterse am hotarat ca e momentul sa-mi iau catrafusele, boccelutele, sa chem o duba si sa plec la pomul laudat (cum a facut si Cleopatra Stratan cand a enervat-o Ghitza:)) ).Here i am..on blogspot. Sper sa am o sedere placuta:P
Abonați-vă la:
Postări (Atom)