Materialele care apar pe acest blog aparţin autorului şi nu se pot reproduce fără acordul acestuia. Toate textele expuse pe acest site sunt protejate, potrivit Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe. Proprietarul acestui blog îşi rezervă dreptul de a acţiona în instanţă orice abatere. Blogul funcţionează în condiţii normale cu Mozilla Firefox si Crome.


joi, 29 decembrie 2011

Despre dragoste si alte minuni care ne fac viata mai frumoasa

Nu ma loveste foarte des sinceritatea, cel putin nu in mediul virtual dar si atunci cand ma loveste dau din casa tot. Din cand in cand e bine sa ne exprimam sentimentele, ideile, filosofiile de viata fara a tine cont de eventuale conflicte de idei, reactii negative si semne de intrebare ulterioare.
Poate pentru ca toti copacii sunt desfrunziti, pasarile cu cele mai frumoase triluri au plecat in tarile calde, cerul e mohorat, vremea e rece, cetoasa, ploioasa (un decor foarte flower power)...m-am hotarat sa vorbesc despre ceea ce inseamna pentru mine ideea de dragoste. Si nu am de gand sa vorbesc ca o pustoaica inamorata de ultimul crush, ci am de gand sa spun ce inseamna asta pentru mine in sensul cel mai general si cel mai profund al cuvantului.
Ce este dragostea? Grea intrebare. Oare acest sentiment poate fi totalmente descris prin cuvinte, poate fi oare de ajuns un singur cuvant? Eu cred ca totusi nu. Este unul din simtamintele acelea interioare, umane, divine, pentru care fiecare dintre noi are o definitie proprie, deoarece fiecare dintre noi este o farama unica dintr-o dragoste universala , menita a radia la randul ei dragoste.
De altfel, mai cred ca intalnind de-a lungul destinului nostru persoane de care ne legam sufleteste descoperim treptat sensul profund al dragostei si, cu atat mai mult ne e mai greu sa definim acest simplu cuvant. Acest probabil prim cuvant.
Descoperim treptat-treptat cine suntem noi, eul nostru profund ascuns dincolo de invelisul superficial, de aparente si robotizari zilnice si in felul acesta pare ca se aprinde cate un beculet in tunelul intunecat in care ne tarsaim pasii grei cu fiecare individ care ne marcheaza existenta. Ajungem sa zarim totul intr-o perspectiva din ce in ce mai luminoasa. Cu fiecare zambet, cu fiecare privire, cu fiecare tacere, cu fiecare rasarit sau apus de soare, cu fiecare clipa...simtim ca ne tresare tot mai mult inima si suntem inundati de caldura si bucurie, o bucurie pe care vrem sa o urlam, sa o daruim, sa o improscam. Si...cu fiecare pas simtim tot mai mult nevoia sa privim in jurul nostru si sa multumim.
...chiar daca nu stim exact cui, chiar daca nu stim exact sa spunem de ce, chiar daca inca nu stim sa definim concret sentimentul si chiar daca avem impresia ca nimeni nu ne aude...
E una din acele minuni ascunse in noi insine!:)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu