Un nou septembrie, aceeasi veche emotie..de toamna. Prima ploaie care nu mai are acelasi miros de vara, prima dimineata rece si umeda, prima senzatie de frig dupa o vara torida, primele hoteluri inchise la mare, primii copii intorsi din vacanta povestindu-si peripetiile din vara, primele revederi dintre acestia dupa vacanta mare, prima seara teleleu in care chiar ca mi-e friiiig, prima zi gri -innorat, sta sa ploua daca nu toarna cu galeata deja iar tu probabil ca o si simti pe propria piele, norocos ca ti-ai luat umbrela sau cu toalele de pe tine deja fleasca…prima masina care, trecand in viteza pe strada prin balti provoaca un val de un metru juma’ si iti face dus (Ralu’ stie ce show i-am facut unei pitzipoance de trafic din cauza asta, numa ca asta a fost de 1 mai )
Interesant e cum aproape instantaneu cu inceperea ploilor apar pe la Universitate multi comercianti de umbrele, de ceva mai mult decat o unica folosinta insa nu cu mult, suficient de bune pentru inceputul de toamna cand vantul nu are atat de mult tupeu sa ti-o intoarca cu cracii in sus, ma rog, vorba vine), primele scoli deschise (ah, si acum parca simt mirosul scolilor la inceput de septembrie, e un miros aparte, amestec de cerneala tipografica, rechizite noi, creioane, cerneala, tamplarie noua, sau…nu, avand in vedere criza economica ce s-a instalat de cand am terminat eu scoala, detergent ieftin, miros de curatenie, ce sa mai, in orice caz…mirosul de scoala ca si mirosul de biblioteca, librarie, farmacie, metrou, CFR, casa lu X, apartamentul lui Y le am fixate undeva intr-o memorie olfactiva), primele fructe de toamna coapte, prune din belsug, pere, primul cules de vie, primul must (and yeah..that is a must have :P), primele amintiri de vacanta presarate cu mai multa nostalgie decat pana acum, primul « adio » luat de la mare, amintirea noptilor scurte dar nebune de vara, mirosul de vinete coapte, galustile cu prune (mmm), amintirea iubirii tale de-o vara (ce frumos a fost, inca mai simti fluturasii aia tembeli din stomac) sau poate iubirea de vara se continua cu una de toamna si imparti umbrela cu el/ea… 
Ploua cu clabuci deja, privesti pe geam si asculti ploaia…Nostalgie…Gri…un gri care atunci cand nu va mai ploua se va schimba in zeci de nuante de culori si va cuprinde inreg pamantul…cate nuante atatea sentimente, atatea nostalgii, atatea visari, atatea emotii, emotii si stari aparte pe care numai toamna ni le poate oferi.
Da, miroase a toamna !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu