"Fiecare dintre noi nu reprezinta un singur individ, asa cum se crede gresit. Viata fiecaruia dintre noi, inglobeaza, de fapt, vietile unor infinitati de indivizi, care mor succesiv in noi insine. Cand murim fizic - sfarsind viata - moare numai ultimul individ din lungul sir, al acelora, care au constitutit pe rand, fiinta noastra.
Astfel, fiecare individ, in parte, poate sa se indragosteasca la un moment dat. Murind insa, apoi, in noi insine, se sterge odata cu el si amintirea iubirii respective. In urma lui, un alt individ va putea iubi din nou, cu aceeasi naivitate si prospetime de sentiment. In consecinta, nu este blamabil daca ne indragostim de mai multe ori de-a lungul vietii. Intr-un fel, fiecare dintre aceste iubiri are, deopotriva, semnificatia unei prime iubiri, fiind perfect motivata de succesiunea mortilor noastre anterioare.”
(Dinu Pilat - “Tinerete Ciudata”)
In concluzie fiecare iubire e o etapa in evolutia noastra spirituala. Ea nu poate fi definita printr-un singur cuvant, ci ei ii putem gasi de fiecare data cate un alt termen definitor si de-alungul vietii chiar o infinitate de cuvinte nestiute si nepronuntate, stari, emotii, sentimente. Niciodata nu e la fel, intotdeauna este ca o duna de nisip din desert. Cineva zicea ca "dragostea e diferita cu oameni diferiti"...Ea poate fi diferita in timp si cu acelasi om..pana cand duna de nisip in bataia vantului se stabilizeaza, prinde forma, pana cand ramane in urma un rezultat al timpului, al vantului, asemeni unui sfinx. Fiecare suflare de vant ne modeleaza, fiecare briza ne creaza treptat, fiecare adiere devine o parte din noi.
Pentru asta e nevoie de ani si vieti in care vantul macina pietrele, dunele, labirintul in forma de inima.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu