Transă în timp

De fiecare data cand privesc in urma ma loveste nostalgia. Aceasta atrage dupa ea zeci si zeci de amintiri, de gusturi, de arome, de viziuni, de zambete, oftari si trairi. Melancolii si intrebari si autoconstientizare. Da, categoric m-am schimbat. Intr-un om mai bun sau mai rau. Viata ne mai si inraieste, ne face mai grabiti, mai melancolici, mai duri, mai putin maleabili, mai sceptici. Mai bun sau mai rau...e discutabil. Puritatea ni se pateaza incet incet, din primii ani ai vietii. Mai trist este ca realizam ca nu doar eul nostru s-a schimbat ci intreg decorul. E ca si cum ne-am trezi in acelasi loc ca in urma cu ceva ani dar nu mai recunoastem decorul. Domnul regizor s-a jucat cu scena pe care eu am ramas in transa atata timp si m-a trezit la realitate cand  a spus din nou "actiune". M-a obligat sa ma adaptez la noul decor.  M-a socat prin nenumarate rupturi de decor...de decorul vechi. A schimbat roluri. Si personaje. Am fost nevoita sa-mi joc propriul rol printre straini. I-am privit in stare de soc lovindu-se de mine, trantindu-ma la pamant. Nu am avut niciodata timp sa spun "piua". M-am ridicat, am improvizat, le-am aratat cine sunt. Cine credeam eu ca sunt. Cine devenisem si eu in urma schimbarii de decor. In urma transei. Ii privesc si acum inca in dubii...cine sunt si cand au aparut pe aceeasi scena cu mine? Care era de fapt rolul meu si ce caut eu in  aceeasi piesa cu ei? Cum am ajuns aici si unde eram inainte...Ii privesc si ma privesc. Au impresia ca ma cunosc, ca eu sunt eul din prezent si nimic mai mult fara sa stie ce am fost candva si cum  schimbarile de decor m-au metamorfozat...replicile si memoriile neputandu-se niciodata sterge din memorie. Cu nostalgie, cu melancolie as mai da din cand in cand cate un rewind. Doar eu. Ca sa-mi mai amintesc din cand in cand pe unde am umblat de am ajuns aici si ce s-a intamplat in acesti ani...de transa in timp.