Lupoaica amenintata de bile

Se numeste "Darul Romei" iar monumentul infatisaza legendara lupoaica si pruncii Remus si Romulus sugand la ugerele ei. Relativ recent, lupoaica bucuresteana, o specie aparte, adaptata la cele mai nocive conditii de trai, afectata mai ales psihic de soarta ei trista a fost mutata din Piata Romana la intrarea pe Lipsani din I.C. Bratianu (in scuarul din fata cladirii Voaleta sau a magazinului Bucuresti, proprietatea lu Nea Vanghelie "care este"...si care este intr-o stare deplorabila, daca nu vedeti vreo bulina rosie semnalizand posibila cadere la cutremur, va zic eu ca mai mult ca sigur ea a existat dar a fost furata, ideea e ca aspectul magazinului Bucuresti imi deprima retina. Celulele mele cu con si bastonas isi smulg parul din cap.). Mutarea pot spune ca a fost benefica, lupoaica isi are mult mai mult rostul la intrarea pe Lipscani (trebuia cumva amenajat si scuarul ala avand in vedere ca e un punct important-deh, ne mandrim si noi cu centrul nostru vechi. Nu stiu cat meritam dar noi ne mandrim). Totusi nu despre asta vreau sa discut. Hai sa privim mutarea din perspectiva lupoaicei.

In Piata Romana, lupoaica se afla in permanenta sub presiunea mentala ca o bila putea cade pe ea in orice moment. A impietrit un zambet crispat. Isi apara cu grija materna puii. E vorba de bila de pe ASE si clasica legenda ca bila aceea va cadea daca o fata va termina facultatea virgina. Bila n-a cazut de bunavoie nici in ziua de astazi, doar la renovarea cladirii ASE-ului a fost vrei, nu vrei data jos. Actualmente bila are si paratraznet. Cu atatea mijloace de protectie (contraceptiva sau nu) bila nici ca mai cade.
In fine, lupoaica a fost mutata la intrarea pe Lipscani. Toate bune si frumoase. Un nou habitat, lupoaica incepe sa se integreze si sa se adapteze in noul ecosistem. Puii sug linistiti. Lupoaica sade pasnica pe postament.

Saptamanile trecute...ma plimb si eu linistita si mai ca ma sperii. Pe blocul alipit cu magazinul/cladirea Voaleta a fost pus un ditamai afisul cu mesajul "NOI DARAMAM PRETURILE" si...reclama cu pricina are atasat un lant si o bila imensa (sa tot aiba un metru- un metru juma' diametrul cred)-bila de-aia de se foloseste la demolari in constructii. Bila pare confectionata din carton sau ceva material plastic dar este atat de bine realizata ca inspira ceva greu-ceva metal, si, cu toate ca este prinsa bine de lantul gros si "patrunsa" cica in perete sugerand demolarea, ea inspira nesiguranta. Zici ca sta in orice clipa sa cada. Mereu cand trec pe acolo vad bila imensa. Vad si lupoaica. Vad lantul greu. Vad bila grea de metal. Imi imaginez un accident, eroare tehnica. Cade bila. Loveste postamentul. Zboara lupoaica cu un schelalait ascutit. Remus si Romulus se imprastie colo si colo. Isi cauta mama socati. Ultima specie de lupoaica bucuresteana zace lata. Nici la ASE nu era in siguranta, nici la Voaleta nu e...De ce trebuie sa fie mereu amenintata de cate o bila? De ce? Lasati lupoaica in pace! Pana nu se supara si incepe o revolutie a lupilor gen sezonul Eclipsa din Twilight. Atunci sa vedeti ce bilute veti face voi. De teama.

Fatăăăă, vino cu mine până la baie!

Exista o serie de obiceiuri pe care le tot remarc la nivel general in jurul meu. Transmise din mosi stramosi sau pur si simplu preluate prin sindromul maimuta (sau mentalitatea de turma, cum vreti sa o denumiti), ele persista, si, de multe ori fie ca nu recunoastem si afisam un poker face sau un zambet de Mona Lisa, inchidem ochii si le urmam cursul, ele calca pe nervi.
Sa incepem cu fetele care merg in grup la baie. Nu ma refer la nevoi fiziologice comune, simultane, gratie berilor in care ne-am scaldat rinichii.

Cazul 1

Ma refer la cazul in care stau si eu linistita, ma relaxez la masa si o prietena imi cere sa vin cu ea la baie. Zic nu, trage de mine. N-am incotro. La baie in cazul in care nu ma pune sa-i tin diverse lucruri pana se picura ea, nu se intampla nimic spectaculos. Intra in cabina. Sta inauntru atata cat sa-mi rotesc ochii peste cap de 4-5 ori si iese. Nu naste. Nu avorteaza. Nu vomita. Nu trece in lumea celor drepti. Nu face experimente nucleare. In plus are doua maini, doua picioare, e perfect sanatoasa. Grad de invaliditate zero! Deci n-are nevoie de aghiotant si ajutoare speciale. Bine, atunci care e rolul meu aici? De ce mama ma-tii (adica bunica-ta) m-ai ridicat de la masa sa vin cu tine?

Cazul 2

Ma ridic si eu de la masa. Nici nu apuc sa ma stabilizez in pozitie bipeda ca sunt intrebata: "Mergi la baie?". "Mda", raspund. "Vin si eu", imi raspunde. In gandul meu: "Daca nu ma ridicam eu de la masa sa ma indrept acolo, aveai de gand sa faci pe tine...sau...apelai la cazul 1 descris mai sus?".
Buuun. Ajungem la baie. Episodul baie e cel mai interesant.

Subcazul a)
Intram impreuna, evident in cabine separate. Prezenta ei alaturi ma inhiba. Parca mi-a trecut orice senzatie. Abia ce reusesc sa pornesc actiunea pentru al carei scop am venit, ca jetul imi este oprit de ea care ma ia la intrebari si incearca sa poarte o discutie cu mine din cabina cealalta. Doamne, femeie! Acum te-ai gasit?!?! Am si eu intimitate! Lasa-ma macar shushu sa-mi tihneasca, lasa-ma sa ma usurez in liniste si vorbim dupa aia ce vrei si ce nu vrei. Alt lucru pe care nu il inteleg: fetele care merg impreuna la baie si discuta in timp ce mictioneaza in cabine separate. Stii cum e asta? GROTESC!

Subcazul b)
Insisti sa vii cu mine la baie. Fiiiiiiiie, accept vreau, nu vreau. Intru in cabina. Tu imi tii usa (in caz ca nu se inchide). Stai la usa si ma tii de vorba. Crede-ma ca nu ma plictiseam. A se mai adauga si intrebarile stresante de genul "Mai ai mult?". Treaba mea, te-am rugat eu sa vii cu mine?
Subcazul "be prim" e viceversa gen ii stau eu in usa si ma fac ca nu aud.

Nu sunt absurda, sunt gata sa-mi ajut amicele in caz de chestiuni grave dar atata timp cat nu esti pe moarte, cat esti intreaga, nu vin cu tine la baie sau cel putin nu ma ridic de la masa ca sa te insotesc. Sau te crezi printesa si ai nevoie de servitoare/doica? E ceva de bun simt pana la urma. Si chestia asta o zice de data asta o fata!

Cazul 2

Episodul Mall. Tzoale.

Portofelul tau e intr-o criza. Economica, evident. Adica pe zero sau pe minus. Intri in cele mai scumpe magazine, vanzatoarele ne masoara din cap pana in picioare si ne privesc de sus (tipic vanzatoarelor din mall de la magazine cu adevarat brand care au de multe ori 10 clase dar fite cat cuprinde). Te holbezi la fiecare bluza in parte, intorci produsul pe toate partile. Te gandesti cum ti-ar sta imbracata in asa ceva. O pui la loc. O iei iar. In 10 minute ai mainile pline de umerase si te indrepti mandra spre cabina de proba. Asta nu imi vine, asta imi sta misto pe cur dar buzunarul ala lateral vine cam naspa. Bluza asta e marfa, imi face sanii misto dar parca am spatele prea gol. Strambi din nas. In final ramai cu o fustita scurta care costa numai 4 milioane (adica 400 lei) si o bluza draguta de vreo 2. Daca te-as vedea pe strada nu te-as remarca. Ma intrebi cum iti sta si faci 1001 de piruete, te admiri, faci o poza pe furis (hi5 sau facebook gen) chipurile sa vezi cum iti statea poate te mai razgandesti sau sa mai ceri pareri.Iesi mandra. Pui la loc fustita. Si bluzita. Si plecam. Iti statea bine. Dar oricum nu dai tu atatia bani.

Episodul Supermarket

Te insotesc prin supermarket. N-ai de cumparat decat un sampon si un balsam. Ma gandesc ca in 5 minute terminam. Oooo da!
Cu samponul am terminat repede deoarece duduia a vrut musai Head and Shoulders (de-ar stii ei ce reclama le fac!) intrucat daca schimba samponul face matreata. Ok, done.
Cu balsamul a fost mai naspa. Am stat vreo 20 de minute sa se decida dintre care 10 in care a privit de la dreapta la stanga, de la stanga la dreapta si inapoi nestiind ce sa aleaga intre "Elseve anti rupere" si "Elseve ultra strong". Eu dadeam ochii peste cap. Creierul meu era in doggy style sub cuvintele ei: "Asta sau asta?", "Care crezi ca e mai bun?". Intr-un final s-a hotarat. Probabil mi se ingrosase o vena de pe frunte cand m-am rastit: "Hotaraste-te!" sau "N-are importanta!".
Aviz amatoarelor: "anti-rupere sau ultra strong?" Va zic eu! Toate sunt o apa si un pamant. Nu exista balsam sa iti faca parul cret daca tu esti linsa de vaca. Un balsam nu iti face parul mai des daca tu ai 10 radacini de fir de par. Nu ti-l intareste daca tu ai de la natura firul subtire. Balsamul iti unge parul, eventual scalpul, nu-ti modifica ADN-ul sa ai parul mai tare, mai des, mai gros, mai cret...mai...ca sabia lui Zorro, si nu, nu o sa-ti schimbe nici sexul. Punct!

Ok. I like shopping. Imi place sa-mi clatesc ochii, sa vad ce se mai poarta, sa ma relaxez prin magazine. Daca vad ceva si chiar imi place de nu-mi mai iau gandul cumpar. Daca imi place dar nu sunt sigura ca vreau, nu cumpar pana nu studiez bine piata, pana nu ma gandesc daca merita, daca e calitativ sau convenabil ca pret. Cand vine vorba de tinuta casual ma decid repede. De regula imi place sa fiu singura la shopping.

Va urma... caci mare e gradina Domnului si maaari sunt ideile poporului!

Exista viata dupa sesiune?

Intrucat multi dintre voi sunteti deja in sesiune...si, in caz ca nu (ca in cazul meu) veti fi curand, iata o teorie in care sigur va veti regasi pe undeva :).

De-a lungul timpului multi oameni de stiinta si cercetatori si-au pus aceasta intrebare. Studentii de pretutindeni au dat nastere multor teorii conspirationiste. Ce este dincolo? Dincolo de frecatul mentei, de pauzele de cafeluta, de cursurile plictisitoare, de proiectele care nu se mai termina, de prezentele obligatorii si lucrarelele surpriza de la curs fara de care nu se poate intra in examen, de temele de seminar si noptile de weekend in club...? Exista viata dupa sesiune? Ohoo...Exista viata in sesiune? In ce ma voi rencarna dupa ce imi voi savarsi dulcele somn post-examene? Cum va fi dupa ce totul se va sfarsi? Si uite asa ne putem imagina un rai al verii cu soare, mare, nisip si o blonda rece alaturi (sau bruna, cum preferati) si relaxare maxima, un iad al restantelor si al morcovului infipt in fund de genul "ce an o sa fiu la anu' ?", " 'tu-l in gura de labar, nu putea sa-mi dea 5-ul?!?" sau un purgatoriu al joburilor pe timp de vara (speteala, speteala, sudoare, sudoare dar niste banuti frumosi, shpaga ta si un rand in plus in cv) iar pentru asa zisii atei...viata merge inainte..la fel, ce atata filosofie...
Pornind de la aceasta ipoteza...sa va zic un banc (devine un soi de pilda daca il analizam la rece)
Raiul studentesc vs Iadul studentesc

Anul universitar:
Luna 1:
Raiul studentesc: o zi din anul universitar, cursuri, toate bune si frumoase. Seara insa...vine dracu' si bate fiecarui student cate un cui in fund...si pleaca...
Iadul studentesc: Chiul, party-uri in camin, cluburi, gagici, iarba, nebunie. Viata!
Luna 2:
Raiul studentesc: cursuri, toate bune si frumoase. Seara de seara vine dracu' si bate fiecarui student cate un cui in fund...si pleaca...
Iadul studentesc: Chiul, party-uri in camin, cluburi, gagici, iarba, nebunie. Viata!
.
.
.
.
.
.
tot asa pana in sesiune. Aceeasi rutina cu cursuri si cuie in fund in raiul studentesc. Aceleeasi distractie in iadul studentesc. Fara cuie in fund.
Vine sesiunea.
Raiul studentesc: Ultimele repetitii pentru examen, party, caterinca, dracu' n-a mai venit. Chilleanu' !
Iadul studentesc: Muzica la maxim, manele (deh, daca e iad tre' sa aiba chestii naspa)...De-o data bate cineva la usa. Intra dracu' cu o cutie imeeensa de cuie si un ciocan si priveste malefic spre fundurile studentilor:
"Gata distractia copii, a venit sesiunea!"

Morala? Cum va fi viata in sesiune? Depinde de stilul de viata abordat si de faculta. In iadul studentesc se poarta chiul si lejereala tot anul iar in sesiune...da-i cu 300 de pag de invatat pe noapte, multe cafele si abstinenta. In raiul studentesc e frecus tot anul, proiecte, proiecte, prezente, prezente, teme, teme, redbull, cafele, rutina dar seiunea e parfum, e poate cea mai linistita perioada a anului. In fine, exista si nefericiti cum ar fi medicinistii sau politehnistii care isi plang de mila in cercul nr 7 si in timpul anului si in sesiune...Sau...mai exista un purgatoriu studentesc al studentilor la Spiru, Maiorescu, Cantemir, Artifex, Bioterra, Universitatea Ecologica, Romano-Americana, Hyperion (si mai continuati voi ca eu nu mai stiu)-facultati particulare care miauna pe la portile raiului sau ale iadului sperand ca vor fi totusi candva, undeva acreditate.
Cam asa sta treaba. Acum ca v-am si distrat spor la treaba si mult randament va doresc!

Despre prejudecati si egalitatea dintre sexe

Nihilist si feminist...
Simt nevoia s-o spun si am s-o spun. „Eu cand vreau sa fluier, fluier.” Si totusi nu fac reclama. Mai mult feminista dar si cu un strop de misoginism pentru cele care-s mai mult morse decat femei (si nu ma refer la aspectul fizic, este doar o nuanta) am revenit pentru a face un mic à propos la postarea recenta a Ancai (aka Marusia Ivanovici, aruncati un ochi pe blogroll daca sunteti interesati) cu privire la egalitatea dintre sexe. Ok, ok, been there, done that, devine laitmotiv. De regula cand un el si o ea ajung nitel mai apropiati chiar si amical e inevitabil sa nu se devieze si la discutii aprinse despre sex si despre Hitler (subiecte dezbatute de regula separat, sau...poate si simultan desi n-am intalnit inca acest caz)-teoria lui Adi. Si totusi egalitatea dintre sexe il doboara pana si pe Hitler pentru ca mereu se lasa cu tachinari, discutii in contradictoriu, frustrari din ambele parti (nu vor recunoaste niciodata dar cele mai multe vin din partea barbatilor) si finalizate in plop...si plopul in aer, nu se ajunge nicaieri. Nu am de gand sa dezbat din nou acelasi subiect cu toate ca as avea mega rating unisex, desi, cu destula modestie din partea noastra, fetele, tre’ sa declaram sus si tare in partea introductiva a acestei postari egalitate inainte de a trece la subiect. Conditia de baza fiind respectata, sa trecem la subiect.
Simtul nihilist mi-a fost trezit de “Fetele bune ajung in rai, fetele rele ajung unde vor” de Ute Ehrhardt ale carei sfaturi nu am de gand sa le rezum, vreau doar sa surprind esenta.
Traim in secolul 21, ne consideram civilizati, societatea de astazi este mult mai deschisa la minte decat secolul trecut. Cat din ce am spus este real si cat este doar o chestiune de suprafata? Multi dintre noi gandesc ca in secolul trecut si cred ca la fel de multi au ramas cu mentalitatea lu’ stra-stra-stra-bunica. Idei preluate de la parinti si bunici care s-au fixat adanc de tot in subconstientul nostru inca din copilarie si au devenit convingeri, sa le zicem prejudecati ca sa va vina in minte si exemple. Prejudecatile s-au dovedit universal valabile pentru ambele sexe. Unele au starnit retineri, tacerea si retinerile in timp au starnit frustrari, au corodat pe interior, au adus anxietate, resentimente, probleme sociale, divorturi. De la prejudecati au pornit si semnele de intrebare cu privire la egalitate.
Evul Mediu a fost o perioada frumoasa dar a trecut de mult. Va ramane doar in manualele de istorie, in spiritul oraselor cu acest caracter, in catedralele gotice, in goth metal, ochi negri, buze negre, corsete, rochii lungi si dantele. Nu si in mentalitatea omului de secol 21.
Privind prin Europa suntem inapoiati. Rau de tot! Probabil pentru ca orasele s-au umplut de flacai si mandre veniti de la coada vacii. Ele nu au voie sa spuna nimic, vor-nu vor se marita (ca deh, asa tre’), asta le da un statut, fac compromisuri. Nu spun nimic de teama ca vor fi judecate, criticate, vor naste certuri, se va ajunge la divort si vor ramane singure. Se scalda in mediocritate pentru ca le e teama de putere. De ce? Pentru ca oamenii le vor privi altfel, pentru ca asociaza prost independenta cu singuratatea (ceea ce este valabil de la natura pentru ei, nu si pentru ele! ). Raman intr-o relatie care nu mai merge doar pentru ca le e frica sa o rupa, se simt nesigure, neajutorate (este o „neajutorare voita, impusa”, e doar o prejudecata, o convingere mincinoasa), prefera sa inghita frustrarea si sa sufere doar ca sa fie cu el, sa aiba acel statut de maritata/cuplata. Prefera sa nu-si spuna parerea, sa asculte doar. Oricum nimeni nu le asculta. Daca insala sunt catalogate curve. Daca sunt mai pasionale si au mai multi iubiti sunt curve. Te-ai gandit la maica-ta, beiete? Baiatul cu cat are mai multe femei e macho. Daca asa stau lucrurile, pentru mine e doar o tarfa...masculina, fara suparare. Chiar nu vad diferenta! Daca vreuna candideaza pentru un post mai important e luata in ras. Prejudecatile sunt numeroase si foarte bine fixate in mintile multora, femeile-morse le accepta iar barbatii sunt super fericiti de ingaduinta lor si le considera reguli.
Suntem salbaticii secolului 21 care „crestem si ne inmultim si populam pamanturile”, ne plimbam cu batele pe umar printre zgarie nori. Vorbim in soapta cu frica de „ce vor spune cei din jur despre mine?”, ne ascundem dupa degete, traim in jungla si luptam pentru supravietuire. La hotel de 7 stele in Dubai sau dupa blocuri intr-o tufa...tot aia facem. Cu ce suntem mai presus de stramosii nostrii?
Pentru inceput tre’ sa ne dam drumul la gura si sa spunem mereu verde in fata ce nu ne convine, apoi eventual sa aplicam un regim special de trimitere a femeilor-morsa si a barbatilor-morsa la munca patriotica undeva la tara, la mulsul vacii, unde nici electricitate nu e, nici caldura nu e, nici cultura nu e. Poate le vine mintea la cap. Si hai ca inchei aici ca ajung sa vorbesc despre cele doua teme majore SIMULTAN.

Inainte de proteste...

Macar putina energie pozitiva...

Genial!

Babalâcii și dinastia Băsescu

In urma cu 6 ani daca nu ma insel ma aflat intr-o peregrinare prin orasul umplut de afise radiand ambitii, promisiuni, sperante, emotie. Campanie electorala. Cucuveaua imbatranise, penele-i cadeau smocuri smocuri. Trecuse vremea ei. Oamenii vroiau altceva, chipurile mai democratic. Cu o suvita rebela in vant si privire patrunzatoare, adus de o raza de lumina pe valurile marii (mai lipseste comparatia biblica cu pasitul pe apa ca peisajul sa fie complet), se simtea in aer mirosul unei noi lumi, odata cu dinastia Basescu. Revenind la peregrinarea mea, tin minte si acum afisul imens cu Base' aratand cu degetul spre noi cetatenii si motto-ul "Sa traiti bine!". Raluca, amica mea, brat la brat cu mine tresare. Era prima data cand vedea afisul sau avea oare o clarviziune? Face ochii mari si se uita mai bine. O intreb: "Ce e?", ea imi raspunde linistita: "Nimic. Uita-te la degetul lui, credeam ca ne arata MU...E." Ciudat, nu era degetul mijlociu, era aratatorul.
Trecut-au anii. Afisele s-au rupt, au fost acoperite de altele, panourile s-au umplut de "Spune da!" sau "Spune nu!", au fost batute de vant, ploi si zapada urmand sa fie iar acoperite de culori politice. Au trecut ani. Totul pare la fel. Aceleasi panouri, acelasi ciclu de lipit afise...Ani in care s-a frecat grav menta in parlament si din atata frecare au rasarit ca ciupercile dupa ploaie GEEPane, proprietati marete, buze injectate cu botox si eventual capace de wc presarate cu cristale swarowsky. Hă-hă-hă-uri, paranghelii, delicatese romanesti, turism infloritor, promisiuni...Pe naiba. Am mereu flashbackuri cu afisul de acum 6 ani si degetul mijlociu. Mi-a marcat subconstientul cred. Profetiile s-au indeplinit. Masurile anti-criza au venit sa-i atace pe cei mai vulnerabili, printre care si oameni care au muncit si cotizat o viata intreaga statului pentru a avea o batranete linistita. Visele lor referitor la un trai decent, crescut nepoti, crosetat si mers la pescuit stau acum fata in fata cu afisul de altadata cu Base' si degetul cu pricina.
Oamenii batrani sunt mai intelepti si azi au demonstrat-o. Nu pe toti i-a lovit alzheimer-ul. Sunt constienti si isi apara dreptul, meritul lor. Asta le da o putere inimaginabila. Azi si-au luat protezele din pahar si bastoanele in mana si au pornit la "lupta". Bravo lor!
Va urma...