Inceput de sesiune

Fie ca va regasiti in el sau nu, un pic de amuzament nu strica:P. Click to watch!
Dexters-Laboratory-season-3-episode-7

În loc de ţigarea de după...

Un nou imn in genul Heal the world al lui MJ? Toata lumea parte fericita si indeamna parca la world peace. Tinerii au figuri relaxate iar hormonii s-au oprit din hora unirii. Pe mine personal ma amuza teribil melodia, versurile, atitudinea celor din clip. Cata bucurie! Ah, stai putin...unde-i Justin Bieber?!?! Nu e Justin Bieber? Ah...shit:(

I just had sex (feat Akon)

Pâlpâit de beculeţ. De Crăciun.

A venit iarna, sarbatorie bat la usa si orasul s-a umplut de luminite, de promotii, de frenezia sarbatorilor. Mai mult de atat, pana si in Bucuresti a nins, si nu oricum, ci, ca in povesti pe 16 decembrie, imediat dupa ignat adica. ...O seara in care, dupa un schimb de cadouri mai mult sau mai putin de sezon cu izbitul, ne-am asezat frumos la un tete a tete intr-o cafenea, la caldurica, langa o fereastra, sorbind incet incet printre dusculitele de vin fiert peisajul extrem de relaxant si alb al curtii Hanului cu Tei. De deasupra peisajului pitoresc al curtii se ridica semet fratele mai mare, cu tupeu si multe luminite, deasupra tuturor, gata, gata sa ne parasca pe toti lui Mos Craciun ca nu am fost cuminti- Intercontinentalul. Zau, fratioare ca daca nu te zaream pe tine ma simteam undeva depaaaaarte de tumultul capitalei, undeva in timp, nu stiu unde dar cu siguranta in apropierea Craciunului. Ningea. Viscolit. Vantul sufla zapada abia asternuta pe acoperisul cladirilor vechi. Pietrele din curte erau acoperite de nea. Lumini difuze si porti de magazine, anticariate si expozitii de arta inchise. Din loc in loc oameni strabatand curticica.
Am impartit o turta dulce-bradut, i-am dat toate globurile lui, plus o extra-portie ca-i era foame. Am ciugulit putin din sarbatoare, am admirat bradul de Craciun, am ametit, am zambit, am iubit. Ne-am intors spre casa brat la brat si am cazut lati in pat. Toropiti de caldura. De somn. De iarna. De vin. De bucurie.
Puncte puncte...
Dimineata totul era acoperit de zapada. Inca fulguia. Am uitat sa spun cu toate ca simtisem asta de cu seara. Mi-era dor de iarna. Mi-era dor de aspectul asta al iernii. Mi-era dor de o ninsoare ca in povesti (ca asta seara). As da cateva zile de canicula pe o zi ca asta. Cu atat mai linistitor este sentimentul cu cat  se apropie si sarbatorile. Pregatirea bradului, lumanari parfumate, cozonac, mancaruri tipice, familie....

Personal inca nu mi-au stricat colindatorii liful, nu au stricat interfonul sau au uitat prezervative prin scara dar nu e timpul pierdut.
Unde locuiam pana in urma cu 3 ani aveam o sonerie a naibii de lunga (mama a primit-o de la unchi-miu, prof de liceu, de fizica, hiper-pasionat de treburi aieste), si, imaginati-vi-o sunand, continuu (un apasat pe buton= un ciclu de 3 cantecele de 5-10 secunde repetate). De sezon, bateria o lua inevitabil razna ajungand ca dragutul cantecel sa capete lentoare, sa raguseasca, sa gafaie, sa se screme sa mai scoata vreun sunet si sa piara eroic. Sacrificiu pentru..niste pustani de 7-8 ani care au venit sa ne cante balbait "Mos Craciun" setat pe  MUTE (evident) in inervalul de timp in care mama i-a lasat sa cante la usa pana s-a cautat la bucatarie in geanta de bani.
Pe holul de la noi de la etaj, vecina (Doamna Popa) isi tinea acvariul cu pesti. Au pierit si ei eroic in Ajun.

Anul asta, ca an de an, parcurile s-au umplut de tiribombe, casute de lemn, luminite, braduti, vin fiert (se mai gaseste si natural dar nu peste tot; sincer regret vinul-chimicala baut azi in parc, un amestec nefiresc de Fanta fructe de padure cu spirt medicinal de la asistenta sexy Mona), tuica fiarta, visinata, betivaneli acceptate prin lege in perioada asta a anului. Kitschuri!

Apropo, stiti cateii aia kitschosi omniprezenti de se comercializeaza la cel mai mic balci, cea mai mica ocazie, cu scopul sa ia ochii plozilor? Sunt maronii, au ochii rosii, sunt tari, de-a dreptul erecti, se misca robotic, haotic si latra. Sunt urati cu spume si scumpi, si functioneaza cu o baterie . Am vazut in acelasi stil si in Grecia, atat catei cat si iepurasi. Scoteau acelasi sunete (eu in viata mea n-am auzit iepure sa scoata vreun sunet, sunt o sunstionatoare a comunicarii telepatice de fapt:)) ), aveau aceleasi miscari extrem de "realiste".
Anul acesta am vazut acelasi tip de jucarii cu alt design. Imaginati-va clasicii catei maro, cu ochii rosii, iradiati, modificati genetic, erecti (adica exagerat de tari, nu genul de jucarie de plus, moale, pufoasa cu care sa dormi in pat), cu miscari robotice si latrat enervant. Adaugati-le coarne. De ren. Egal? Rudolf! Mai adaugati-l si pe Mos Craciun. Fix calare pe ren. Nu am fost atenta care din ei are ochii rosii sau daca are vreunul ochii rosii. Nici care din ei latra...insa sincer, mi-e mila de scolioza lui Rudolf. Parca mosul trebuia sa vina cu sania trasa de reni, nu calare, ca printul din povesti. Si ca tot veni vorba de renii lui Mos Craciun...acum un an am dat de o intrebare pe Facebook. Aplicatia -pentru prieteni- cu privire la o amica, o duduie... Daca X-uleasca ar fi unul din renii mosului, care din ei ar fi? Nu cunosc tipologiile de personalitate ale renilor mosului,  insa, categoric ar fi renul care ar sta in sanie cu mosul.  La o adica, cine s-ar sacrifica intr-atata sa isi ofere spinarea?
Ca tot discutam de ceea ce inseamna sarbatorile in strada, printre oameni fel de fel, printre kitsch-uri si bishnitzareala, printre vin de tara cu multe E-uri, printre fulgi de nea si colinde...tin sa fac micuta precizare si la al doilea si ultimul meu revelion in strada, de acum vreo 6 ani cand, aflandu-ma sub focul de artificii mi-a picat o scanteie pe fular si am prins flacari... Panica maxima la fiecare pas, la fiecare petarda care exploda langa mine. M-am lecuit!
Asadar...tin sa spun din nou ca ador perioada asta a anului, imi doresc cat mai multa zapada, cat mai multa ninsoare ca in povesti, cat mai multa atmosfera de sarbatoare, colinde, miros de brad, lumini, globulete, bucate traditionale, atmosfera in familie, cat mai multa relaxare alaturi de cei dragi... La fel va doresc si voua...cu mentiunea sa inchideti ochii la kitschuri, sa fiti cu ochii in patru si sa va petreceti timp de calitate de sarbatori, alaturi de persoane speciale. Iar daca intalniti situatii demne de a fi pamfletate nu va sfiiti sa le impartasiti...caci, la o adica, fac si ele parte din atmosfera sarbatorilor de iarna!

Epic Fail si blesteme google translate-ului (probabil)

De la legendele inventate de americani vis-a vis de romanul lui Bram Stocker la conceptia ca Transilvania, care nu se stie unde e localizata pe harta lumii, e locul lu' Draculaaaa si in concluzie e foarte, foarte cool, n-a fost nevoie decat de imaginatie si, evoluand treptat, treptat la diverse forme de snobism. Cupluri de "lesinati" infocati, Robert Pattison-i care excita virginele, dulcegarii sau emo-ism... si povestea merge mai departe...
Limba romana se pare ca este "cool" dar, a naibii de grea; sarcastic dar multi dintre noi nici nu stiu s-o vorbeasca corect, ce sa mai vorbim de bogatia de omonime, expresii, etc.

Va suna cunoscut refrenul : O telecomanda-doua...Telecomande sau telecomenzi? Nu stiu d'astea.......?
Analfabetii devin peste noapte VIP-uri. Pentru autohtoni e nevoie de un Abecedar, pentru straini musai dictionar si daca se poate si translator. Nu google translate! Insist pentru ca am dat astazi de ceva uluitor pe Facebook (in afara faptului ca am devenit recent prietena cu Santa Claus- Mos Craciun, fapt cu care oricine s-ar mandri). De pe wall tot rasfoind si rasfoind si aruncand priviri prin comunitatile de HIMisti am ajuns la poza cu pricina.

M-am blocat. E in romana? Se pare ca da. Si posesoarea frumosului si categoric si durerosului tatuaj este o straineza. Nu ca ar fi fost exclus sa fie si romanca. Ce este important este ca pare foaaarte mandra de opera de pe spatele ei. M-am abtinut sa-i las vreun comentariu intr-o prima faza, incercand sa neg in sinea mea groaznica realitate. Poate totusi n-o fi limba romana. Un dialect ceva? Si totusi. Romena? Romanian? The same? Or not? Italienii nu isi pun caciulite, nu au litera "ă". Atunci e romana. Nuuu, e prea trist. Poate o fi un limbaj arhaic? La modul "Romanii supt Mihai Viteazul", sau "De ma voi scula, pre multi am sa popesc". Nu as zice. Search pe net. Nimic. Din pacate e romana (teoretic). Daca "a prapadi" e la infinitiv in loc sa fie conjugat, eu una cuvantul "dragulita" nu l-am auzit pe nicaieri.
Ma PRĂPĂDESC. De ras, de plans, nici eu nu stiu. Ma prapadesc vazand snobism si prostie. Tipa se pare ca e spanioloaica si a folosit google translate-ul, apoi,  fara a mai verifica si-a infipt cerneala cu agramatism in piele. Romana ca romana, poate ca e o limba grea, imaginati-va cu cat cresc posibilitatile de a gresi un simbol atunci cand se realizeaza tatuaje reprezentand cuvinte chinezesti. Poate ca toti care au simboluri chinezesti tatuate, ce, chipurile, inseamna putere, au de fapt "Eu Muci in Chai felatie a executa". "Pentru ca o limba straina mai putin cunoscuta in anturajul meu e foarte cool."

In memoriam...

Acum cativa ani am descoperit poezia aceasta prin intermediul unei melodii de la Emeric Imre (muzica folk, cantece de munte etc), versurile sunt absolut superbe.

Adrian Paunescu - Nebun de alb

Acum sunt mai pustiu ca totdeauna,
De când ma simt tot mai bogat, de tine,
Si-mi stau pe tâmple soarele si luna,
Acum mi-e cel mai rau si cel mai bine.

M-as jelui în fel de fel de jalbe
În care nici n-as spune cum te cheama,
Patrate negre si patrate albe
Îmi covârsesc gradina si mi-e teama.

Si, uite, n-are cine sa ne-ajute,
Abia-si mai tine lumea ale sale
Si-ntr-un perete alb de muze mute
Nebunii negri cauta o cale.

Prin gari descreierate - accidente,
Marfare triste vin, în miezul verii,
Iar eu sunt plin de gesturi imprudente,
Ca sa te-apropii si ca sa te sperii.

Jur-împrejur, privelisti aberante,
Copii fragili ducând parintii-n spate,
Batrâni cu sanii gri de os pe pante
Si albatrosi venind spre zari uscate.

Mi-e dor de tine si îti caut chipul
În fiecare margine a firii,
În podul palmei, daca iau nisipul,
Simt un inel jucându-se de-a mirii.

Te-aud în batalii din vreme-n vreme,
Ostasii garzii tale ti se-nchina,
Iubita mea cu foarte mari probleme,
Cu chip slavon si nume de regina.

Fiorul rece prin spinare-mi trece,
Când mi-amintesc cu gene-nlacrimate
Ca tu, de la etajul treisprezece,
Voiai sa te arunci, sa scapi de toate.

Dar tu-ntelegi, de fapt, ca nu se cade
Sa-ti pui în cumpana întreaga viata,
Ca nu-s în joc abstractele rocade,
Ci sângele ce fierbe sau îngheata.

Neputincioasa, trista si frigida,
Asa ai fost si apareai senina,
Dar cel care-a stiut sa te deschida
Nu-i fericit, ci îmbatat de vina.

De te lucram sârguincios cu dalta,
De te faceam din carnea mea, iubito,
Nu deveneai, cum astazi esti, o alta,
Pe care la caldura am trezit-o.

Lasând ambitiile de o parte,
Ne aruncam în marea nemiloasa
Si-mpreunati, ca filele-ntr-o carte,
Ne facem, din sudoare, sfânta casa.

Pe urma, vin ceilalti sa ne-o distruga
Si ochii tai ma cauta întruna
Si eu înalt nefericita ruga,
Purtând pe tâmple soarele si luna.

Si te iubesc cu mila si cu groaza,
Tot ce-i al tau mi se cuvine mie,
Ca un nebun de alb ce captureaza
Regina neagra, pentru vesnicie. 

Muzicalitatea gandurilor

Gandurile au culoare. Stiu asta din amestecul lor de pe paleta noptii si din dizolvarea lor in vise. Din ce in ce mai fluide, mai grele pe masura ce le amestecam intr-un joc al reveriei. Gandurile au glas si emotie. Si cantec. Si zambet. Si profunzime. Si vid totodata.

Iarna asta prin februarie tin minte ca am tras o noapte de clubareala. Imi lipsea senzatia. Imi lipseau pletele in vant si zbenguiala. Si tiuitul ala, cantec al lebedei pentru melcul meu membranos. Si linistea tiuitului. Si ameteala tiuitului. Si emotia surda a tiuitului. Si plamanilor mei le era dor sa se lafaie in fumul mortuar al atora. Sa ma sufoce si sa ma imputa. Gandurile mele trebuiau sa se elibereze si ele si sa fie asurzite de muzica. Nevoia de descatusare. Dans. Muzica buna, socializare, amuzament. Si nu foarte mult alcool, putinul strop cat sa am simturile treze si mintea suficient de goala si suficient de plina. Si sa-mi bag picioarele pentru o seara in griji si alte otravuri cotidiene ale esentialului. N-am sa uit senzatia din acea seara cand...in cele 3-4 ore de dans intr-un beci al societatii oamenilor cu minti goale de ganduri inecate in pahare, a nins cat sa-mi ajunga zapada pana la genunchi si continua sa ninga viscolit.

Pe la 4 jumate-5 dimineata ne-am pus in miscare catre ale noastre case. Duhneam a tutungerie. Ningea viscolit si strada era pustie. Se auzeau doar glasurile noastre. In rest liniste, tiuitul din urechi si vantul...Si mult alb, zapada neatinsa, pura, alba, pana la genunchi. La un moment dat ne-am despartit si am ramas sa parcurg cam o statie jumate de masina singurica spre casa. Era 5 dimineata si nici tipenie de om. Ma simteam obosita dar in acelasi timp energica. Ma bucuram de fiecare pas prin zapada alba pura, neatinsa, in dune. Ma cufundam in ea si paseam atenta prin viscol. Crivatul ma impingea de la spate si hainele imi erau albe de stelute. Fulgi de nea ametiti. Simteam cum ma umplu de bucurie asemeni unui copil si ma detasez de orice gand. Lumini ale orasului reflecatate in zapada. Liniste si vant. La un moment dat am grabit pasul, aproape ca alergam prin nameti auzind niste indivizi certandu-se in spate. Strada pustie. Cate un taxi cald in fuga. Am stat sa astept un ratb in statie. Un nebun (de alb...sau de Saniuta) se invartea prin statia de masina dubios. Inghetata, speriata si fara rabdare am luat-o agale, pe jos, pe langa Dambovita degerata...in pas alergator. In minte imi veneau in continuu versurile melodice "You missed the winter and it followed you back home when sun kissed the crimsom footsteps on the melting snow..." (si nu, nu auzisem melodia in club...duh). Erau unicele mele ganduri. Pale, calme, inghetate, profunde si vide. Dar paradoxal calde. Un catel cu blana turturi-turturi mi-a tinut de urat si m-a tinut in loc naiba stie cat timp (caci pierdusem orice notiune a timpului), incercand sa-l iau cu mine la caldurica pe casa scarii, facandu-mi-se mila de el. Esec total...idiotul se tavalea prin omat de nebun si ma privea ciudat.

Acelasi sentiment l-am mai avut tot intr-o seara din iarna trecuta cand m-am trantit intr-un adevarat pat de zapada cu o prietena si auzeam un nene de undeva departe cantand la nai...  Superb...

.........................................................................................................

Eu si tu...Ciudat dar placut e ca de multe ori ne trezim amandoi ca fredonam aceeasi melodie, sau, cel putin ca din senin, avem aceeasi melodie, acelasi gand melodic in minte...

Incearca cat mai des sa asculti linistea si cantecul gandurilor...si lasa linistea sa le patrunda, in soapta...

Trei filme care m-au pus pe ganduri

Iata trei filme vizionate recent care m-au pus pe ganduri (primele doua m-au impresionat enorm, al treilea mi s-a parut o combinatie haioasa de drama, comedie si psihologic). Recomand cu drag...

1. Click!


2. If only


(cu un motiv comun, Another day-premonitii http://www.youtube.com/watch?v=HopJbJGUQQg)


3. Truman Show