M-a apucat! Grav! Mi-e dor de iarna!...mai exact de prima luna de iarna. Mi-e dor de zecile de culori si lumini in care se imbraca orasul la inceput de decembrie, de brazii cu globulete, de Mos Craciunii ce-mi zambesc din vitrina, de sentimentul de sarbatoare, de curiozitatea si emotia atunci cand primesc un cadou, de sentimentul daruirii, de a oferi cadouri, de traditia spalatului ghetelor si datul cu lac in noaptea de 5 decembrie (taica-miu mi-a povestit cand eram mica ca Mos Nicolae i-a furat una din ghete cand era mic-niste ghete de care nu se mai putea desparti, in ciuda faptului ca erau vai mama lor, si i-a adus in schimb unele noi insa el a ramas bosumflat cu gandul la cele vechi de care se atasase- o amintire draguta legata de tata si de Mos Nicolae).Da, ma simt din nou copil, amintirile copilariei si ale parintilor, ale vremurilor cand ascultam povesti invie. Amintirea Mosilor Craciuni dubiosi, cu barba falsa sau fata de plastic de la gradinita... Sarbatorile de iarna te fac sa te simti acasa, sa te simti copil, sa te simti in familie, sa te simti iubit, sa iubesti, sa te bucuri ca daruiesti, sa fii impacat cu lumea si mai ales impacat cu tine. Sentiment alb..pur. Astept prima ninsoare, primii fulgi zglobii batuti de vant ce se astern peste pomii desfrunziti, peste pamantul inghetat si acoperit de frunze uscate, peste asfaltul greu al obositului oras. Mi-e dor de linistea pe care o aduce cu ea prima ninsoare (sufleteasca cel putin), mi-e dor de fulgii pufosi in forme de stelute ce cad din cer...multi, multi, multi...se prind de mine lipiti unii de altii, zgribuliti unii in altii, inghesuiti pentru a-si mentine temperatura, pentru a se ingheta intre ei-ce dragut! la fel ca noi, care, complementar, ne zgribulim unii in altii pentru a ne incalzi:) uimitor cum simple picaturi de apa inghetate au forme de stelute. Stelutele zglobii se topesc incet incet pe pielea-mi calda..se scurg..In zare totul e alb, de bucurii marunte, de mii de fulgi...ca ei. Mi-e dor sa-i privesc, sa-i simt, reci si umezi, mii si mii, in zare. Mi-e dor sa privesc strada mea..de sus, de la caldura, de la geam savurand o ciocolata calda. Mi-e dor de mirosul de iarna, de scartaitul zapezii sub picioare, de urmele lasate de ghetele oamenilor pe zapada neatinsa, de albul curat, de reflectia orbitoare aproape a soarelui in omat, de chinul pasilor in nametii inalti, de bulgareala, de alunecat pe gheata, de datul cu sania, de mers la patinoar in Cismigiu, de mirosul de vin fiert, de scortisoara, de portocale si mandarine (eu una asociez mirosul asta cu iarna, cu Craciunul), de brad (nu, nu Pitt)- de impodobitul lui, de parfumul lui, mi-e pofta de cozonacii de casa cu muulta umplutura de ciocolata si nuca...si stafide, de sarmalute, de soric, de piftie...(v-am avertizat ca e plina de ispita aceasta postare),de bucuria adusa de colindatori...de cantecele de iarna auzite pretutindeni..Decembrie nu e doar o luna de iarna, decembrie e un sentiment. Il simti ? (o alternativa la intrebarea "Crezi in Mos Craciun?":P). Stiu..e inca 29 noiembrie..dar ce sa-i faci daca m-a apucat dorul? E de bine:P.
P.S:
Pe mine pana una, alta ma ingrozesc afisele de prin oras, cu beculetze si globuletze de Craciun si un om negru (o umbra)...cu scris deasupra "Cine vine in decembrie?"-electoral evident, de-a dreptul sinistru- ce poate fi mai sumbru decat Base' vs Geoana?! Ne-om obisnui noi cu ideea...eu sincer, prefer sa ma gandesc la Mos Craciun..sau Mos Craciun vs Mos Nicolae 50%/50% dincolo de aluziile afisului (ca deh, vin in decembrie nu?...si nu ma uita niciodata, si-mi asculta dorintele si oricat de fata rea as fi fost niciodata nu m-am trezit cu vreo nuia;) voi?),gandul asta bun imi mentine tensiunea arteriala in limite normale totusi ;).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu