Refrene

Exista doua variante de plural pentru substantivul refren: refrene si refrenuri, ambele unanim acceptate. Refrenul este ceva repetitiv. Da farmec unei poezii, unui cantec, e o idee, o rupere din decor. Veverita din Ice Age, spunea o amica, e ca un refren. Se intampla ceva cu personajele, suntem in mijlocul actiunii, trebuie sa rupem monotonia si sa bagam veveroiul obsesiv compulsiv. N-ar avea farmec fara el povestea. De multe ori un asa zis refren scoate in evidenta o idee, o satirizeaza. Refrenul e ca o joaca.
Va mai amintiti ca atunci cand eram mici, multe din jocurile noastre aveau refrene?
Tara, tara, vrem ostasi!
Cine nu e gata il iau cu lopata...
Ai spart oalele si-ai mancat sarmalele!
Nu ma prinzi, nu ma prinzi, baba fara dinti!
Prostule, magarule, Ghita, bucatarule...
Prostii, prostii, catelusii nostrii!
La popa la poarta e o pisica moarta, cine o rade si-o vorbi, o mananca toata!
sau....intreaga poezioara-refren al unui joc: Ursul doarme si viseaza ca papucii lui danseaza, ce sa-i dam noi de mancare, lapte dulce sau cafea? Sa vedem pe cine-o vrea!
....si multe altele.
Toate acestea sunt refrene si expresii tipice unei generatii, asa numitei "generatii cu cheia la gat". Mai rar auzi expresiile astea astazi.

Ei bine, astazi prin cartier am zarit printre blocuri o gasculita de 3-4 copii de 8-10 ani. Se jucau. Nu stiu exact ce. Presupun ca "v-ati ascuns"-elea. De-odata il aud pe unul din prichindei strigand:
"IESI AFARA, JAVRA ORDINARA!"
Am ramas perplexa. Copiii fac ce vad. Copiii spun ce aud. Este foarte usor sa preia un "refren", nu il trec prea mult prin filtrul gandirii, il preiau chiar daca nu il inteleg. Interesant e cum refrenul protestelor s-a intiparit in mintile inocente ale copiilor si a devenit un refren de joaca. Ar fi pacat insa, ar fi chiar tragic, sa devina un refren-simbol al unei generatii, asa cum le aveam si noi pe ale noastre, inclusiv cantecelul cu "Ole, ole, ole..." din 1990...

Ce refrene mai sunt la ordinea zilei in limbajul nostru comun, in jocul copiilor, in joaca noastra?
...caci in jocurile celor ce ne conduc sunt mereu si mereu aceleasi refrene....