Avortul- o problema de politica sau o problema de morala?

Nu fac aceasta postare nici ca sa imi fac rating si nici ca sa imi fac pacate in Saptamana Mare, o fac doar pentru a imi exprima dezgustul si revolta fata de marsavia politica la adresa avortului.
Ei bine, se face ca mult iubitul nostru guvern este al naibii de stresat de faptul ca rata natalitatii in Romania este foarte mica. Si ce au gandit ei? Nu e de ajuns ca telefoanele ne sunt interceptate, ca incet incet suntem super monitorizati, dupa ce au vrut sa ne ingradeasca cu ACTA lor, acum ar vrea cu tot dinadinsul ne puna si contoare intre picioare. Ca in contabilitate..cat intra si cat iese, plus ceva profit si pentru ei. Caci deh, e nasoala treaba, se nasc prea putini copii, numarul avorturilor este in crestere, populatie in minus egal un minus de taxe si impozite si alte bla bla-uri. Si nu muncesc destui insi cat sa asigure pensiile batranilor (oricum impozitate si devalorizate).
Daca femeile romane ar fi morse (am mai folosit cuvantul asta si intr-o postare feminista anterioara, imi place asemanarea) ar accepta supuse orice proiect de lege de interzicere a avorturilor. Dar cum noi nu suntem chiar asa proaste, s-au gandit la alta varianta sa impace si capra si varza.
S-au gandit ca orice femeie care doreste sa avorteze sa fie obligata sa vada un filmulet cu intreaga procedura, doar-doar sa o convinga sa nu faca asta. Mi se pare grotesc si inuman. Un soc fizic si emotional pentru femeia in cauza, pentru ca oricat de mult nu si-ar permite sa aiba un copil (din diferite motive-financiar, moral etc), oricat de mult (chipurile) nu ar dori copilul, avortul tot este o ruptura atat fizica cat si emotionala de o parte din tine. Nu suntem facuti din piatra, nu poate sa nu ne doara sufleteste o intrebare de genul WHAT IF?. Dupa ce ca durerea ramane tot durere pentru viitoarea-fosta-viitoare-mama, tu vii si ii dai cu sare pe rani mai mult. Sunt unele persoane care lesina si la vazul unei picaturi de sange si altele care rezista eroic sa vada operatii pe viu.
Intrebarea asta e pe buzele tuturor: esti pentru sau impotriva avortului?
Cred ca femeile din Romania care au trait in perioada Ceausista ar trebui sa raspunda prompt la aceasta intrebare. Drama filmului 4 LUNI 3 SAPTAMANI 2 ZILE au trait-o milioane de femei din Romania, multe au si murit incercand sa isi faca singure chiuretaj, panica domnea peste tot, ti-era si frica sa ti-o mai pui de teama ca ramai gravida si statul iti interzice sa faci intrerupere de sarcina. Interzise prin lege erau si orice alte mijloace contraceptive care acum se gasesc la orice chiosc sau farmacie. Vroiai, nu vroiai, trebuia daca ai ramas gravida sa nasti. Vrei, nu vrei, faci 5 copii. De ce? Ca asa vrea statul. Pentru ca natalitatea sa fie in crestere, sa existe clasa muncitoare, sa creasca PIB-ul and so on...Nu vrei? Esti prinsa facand o faradelege. Puscarie. Si tu, si complicii tai.

Oare avortul este indiferent de circumstante un pacat? Oare un copil este doar un procent din rata natalitatii unui stat, din forta de munca a unui stat, din taxe etc?
Oare nu e mai pacat sa fac cati copii imi da Dumezeu si sa traim cu totii mizer, intr-o cocioaba de 8 mp, sa nu avem ce manca, sa nu ai cu ce sa ii intretii, sa nu aiba cu ce sa se joace, sa fie niste analfabeti cu orizonturi limitate? Innebunesc cand vad familii sarace cu 8-10 copii. Daca aveau un copil sau doi sunt sigura ca o duceau mai bine! Venitul ala mic se impartea la 3-4 insi, nu la 12.
Oare nu e mai pacat sa aduci pe lume un copil handicapat, cu Sindrom Down sau cine stie in ce hal? Oare, chiar trebuie, in numele religiei, chiar daca doctorul iti spune vazand negru pe alb problema la ecografie, sa sacrifici un suflet sa sufere o viata intreaga prin spitale? Oare nu e mai bine sa il cruti dinainte de a se naste? Care din aceste doua variante e mai pacat?
Nu ma consider in masura sa discut despre ce este si ce nu este pacat. Nu o voi face acum. Cred doar ca lucrurile nu stau strict asa cum au fost scrise in cartile bisericesti scornite de babe si preoti. Nu cred ca D-zeu ne-a impus ceva strict. Fiecare individ traieste dupa regulile inimii sale, glasul interior este cel care ne dicteaza ce este cu adevarat bine si ce este rau, stim ce sa regretam si ce sa ne bucure sufletul, pentru ca vremurile sunt mult mai grele si mai complicate decat simplitatea, strictetea si limitarea celor 10 porunci.

Revenind la chestiuni mai lumesti...este politica in masura sa decida daca eu voi avea sau nu un copil si cati copii sa am? Mi se pare o lipsa de libertate personala atat sa-mi impui sa am minim 5 copii sau sa ma limitezi la un singur copil (vezi China).
Oare obsesia cu privire la posibila interzicere a avorturilor sau socul psihic aplicat femeilor inainte de avort ajuta cu ceva? Este oare singura solutie? Mai bine v-ati gandi la alte optiuni mai democratice de crestere a ratei natalitatii! Faceti ceva sa-i tineti pe romani in tara, sa isi doreasca sa traiasca in tara asta, sa aiba copii. Asigura-le un trai decent, locuri de munca, ocupati-va sa reduceti rata somajului, reinviati industria (de pe urma careia s-au imbogatit atatia "baieti destepti", blestemand poporul acesta pentru secole).
Libertatea nu inseamna contor! Orice fel de contor ar fi el!