Materialele care apar pe acest blog aparţin autorului şi nu se pot reproduce fără acordul acestuia. Toate textele expuse pe acest site sunt protejate, potrivit Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe. Proprietarul acestui blog îşi rezervă dreptul de a acţiona în instanţă orice abatere. Blogul funcţionează în condiţii normale cu Mozilla Firefox si Crome.


duminică, 19 septembrie 2010

Atentie trec vite!

Traim intr-o comunitate de vite. Ma trezeste cu urlete de groaza behaitul lor enervant. Peste tot le aud behaitul. Imi vine sa iau o mitraliera si sa le impusc. Orasul e plin de bivoli si de vaci incaltate, deghizati in oameni. Ei vad doar ce le convine, inteleg doar chestiunile de suprafata, judeca superficial, considera ca stiu totul, deci isi permit sa critice tot. Sunt destepti. Sunt tari. Ce nu inteleg, nu-i problema, interpreteaza dupa mintile lor inguste. Vad exclusiv ce ar vedea orice bovina de rand. Se inghesuie. Behaie. Put. Merg cu nasul pe sus. Uita ca au venit de pe ogor. Stramba din nas. Umbla in mall. Calca in picioare tot ce e UMAN. Orice virtute, orice valoare, orice sensibilitate umana e calcata in picioare. Imaginea e baza. Tindem spre incultura crasa. Direct proportional cu incultura crasa creste si ingamfarea. Suntem fuduli. Le stim pe toate. Ne dam cu parerea in orice domeniu. Ne mai si contrazicem, convinsi. Tragem din 2 in 2 minute vanturi. De-alea de duhnesc rau! Lipseste cu desavarsire respectul. Totusi, avem tupeul sa vrem sa fim tratati cu respect. Suntem condusi de bovine, ne guverneaza bovine, ne metamorfozam incet-incet in bovine. In ritmuri de manea o domnisoara vaca tropaie din copite. Poarta toale de firma. Ugerele-i salta lasciv. Incearca sa vorbeasca academic. Se aude un mare "Muuu". Evident, un "muuuu" agramat, cu toate ca paradoxal e la facultate. Particulara evident. Ca deh, intr-o tara condusa de vite si cultura e pe masura. Vacuta mica si buzata a plecat sa flatuleze prin tari mai civilizate.
Fataaaa, vino cu mine pana la baie! Fataaa, dar nu ti se asorteaza unghiile cu fardul de pleoape!
Fata, mi se pare mie sau te-ai mai ingrasat?
Fataaaa, hai sa mergem la tv la emisiunea aia cu Botezatu', sa ne mai si certam ca tzatzele. Sau nu, fataaa, la "Te pui cu blondele". Fataaaa, vreau si eu nuanta ta de blond.

Tupeu! Pe strada, in magazin, la coada la ghiseu, in trafic. In stare sa te calce pe trecerea de pietoni pe verde. Suntem smecheri. Turam la maxim motoarele. Ne luam la intrecere. Taiem calea si aratam degete mijlocii pe geam. Suntem tari in clanta. Calcam oameni nevinovati pe zebra, iesim din proces basma curata. Deeeeeh, banii lu' taticu. Evaziuni fiscale. La greu. Valori ponegrite si hotie. Si fite. Si sabii si cutite...si seringi la colt de strada...si localuri numai un diamant si un cristal swarowski...si dansuri de imperechere. Subiecte de conversatie seci. Texte care prind doar la un iq de vita.
Eu zic sa va impuscati! Oameni ca voi fac tara de ras. M-am plictisit sa calc in balega voastra. M-am plictisit sa va aud cum va dati mari. Ah, m-am plictisit si sa va invidiez! Na ca asta va excita putin ego-ul.
Fiti Oameni!

P.S. Am folosit persoana 1 plural pentru a ma referi la NOI ca o comunitate in care vitele domina cu mult ca numar oamenii.

marți, 14 septembrie 2010

Flegma în sân

Intru in bloc. Ii dau salut lu' nenea portarul. Ma saluta la randul lui ("sarut manusitzele dom'shoara"), si, in windfangul de la intrarea in bloc unde miroase grav de tot a tutungerie si de unde televizorul zbiara politica, inceaca in zadar sa renasca un mic cenaclu Flacara cu mine. Eu cu blogul, el cu poeziile, toate pamflete politice, scrise pe foi ingalbenite (de vreme, de tutun). Cica l-as gasi pe google "Cosaru Ion" (alias Cosaru Alb) ca nemernicii de la Catavencu si Realitatea l-au bannat sau ceva de genul. Ma uit la casuta postala si pun deasupra ce nu-mi apartine (se mai afuma din cand in cand si postasul cu poetul nostru, sa fim intelegatori!), pliante, etc. Accept doar facturi/scrisori/mandate postale pe numele meu/al mamei. Atat. Fara reclame politice. Fara scrisori de genul: William Coi-lung a ramas vaduv, i s-au inecat corabile, i-a disparut flota, i-a murit purcelul, catelul, a pierdut banii de la FNI...sau pur si simplu a ajuns la andropauza doar pentru ca nu a trimis mai departe scrisoarea cu pricina. Sau viceversa, matusi Tamara rasarite din neant.

Si totusi ma intreb...de ce crede lumea orbeste in superstitii? De regula tine de gradul de cultura, totusi exemplele mai si contrazic teoria. In randurile ce urmeaza am sa va prezint cateva superstitii care m-au dat pe spate. Si tu porti chilotii pe dos? Suuuper!

1.Leac babesc cu ata neagra

Ma intalnesc cu o EA-amica si remarc ca are un ochi umflat...si, aualeu doamne! ata neagra la deget. O fi de rau? Ma trec fiorii. Sau o fi inel de logodna de criza? Imi iau inima in dinti si o intreb ce-i cu ata aia la deget. Imi zice ca are ulcior la ochi. Raman perplexa. Nu pricep ce treaba are p**a cu prefectura. Ii recomand sa mergem la farmacie sa-si ia ceva antibiotic sa-si unga pleoapa. Refuza si imi spune ca i s-a mai retras gratie lingurii de lemn fierbinti puse de cu seara pe ochi si, mai ales atei negre de la deget. N-am mai intrebat-o cine o sa-i rupa atza, o dadeam prea mult in intimitati.


2. M-am deochiat!

Respectiva fata se deoache des. I-am recomandat sa poarte chilotii pe dos, mai in gluma-mai in serios. Interesant e faptul cum asociaza fiecare simptom de molesala, ameteala, bufeu cu un deochi. Imediat se schimba la fata si de teama ca e treaba necurata o mai trece si un atac de panica. Ma roaga sa-i zic Tatal Nostru. Ii iau mana si i-o frec calma, poate-poate ii mai transmit din calmul meu si incerc sa zic in gand descantecul. Incerc sa-l zic cu toate ca in jurul meu se injura de mama focului niste pustani sau ca niste aurolaci trag pe nas. O scuip. Ii trece instant. Mai nou si pe o prietena de-a ei au luat-o aceleasi simptome. S-a deochiat. Cum mi s-a facut reclama buna ca descant bine, vine la mine. In gand zic ce se zice. Ma fura peisajul. Zic cum o fi si scuip. Efect placebo si deochiul s-a dus. Data viitoare o sa incerc sa cant si "Highway to hell" in gand, fara sa stie nimeni. Sunt curioasa daca are acelasi efect.

"Si totusi stiu clar cine m-a deochiat!"

Eh, astea deja mi se par acuzatii nefondate...sa dai vina pe cineva ca are ochii verzi si ca de cand a aparut in cadru te-a luat cascatul. "Duuuude, you're so fuckin' boring!"
In fine, faza cu popularul deochi este intr-o anumita masura explicata stiintific, dar de la un fenomen temporar la o chestie care ti se intampla zilnic, ba chiar de mai multe ori pe zi e cale destul de lunga...
Si cand te gandesti ca de cateva ori am fost acuzata ca am vorbit de rau. Dovezi? Martori? Simptomul: ii ardeau ingrozitor si din senin obrajii!

3. De la enoriasele batrane citire...

Cica nu ai voie sa pupi icoanele in biserica cand esti pe stop. E tare ciudat ca gratie unor babe mult prea smerite, religia a fost ticsita de superstitii, obiceiuri aiurea, ca si unele dogme de altfel. Totusi n-o sa intru in detalii pe tema asta. Nu inteleg ce treaba are una cu alta. E ceva fiziologic. Nu ma spurca spiritual.
O amica mi-a mai povestit o chestie: Colectia de aghiasme a mamei ei. Asta e de la biserica X, asta de la biserica Y. Chiar trebuiesc puse pe categorii? Daca le amesteci se intampla ceva rau?
Sa nu mai vorbim de crucea facuta cu unghia pe ciupitura de tantar ca sa nu te mai gadile!

4. Eu sunt o fata rea! In visele tale!

"I-as da numele dar inca nu i-am cerut acordul" mereu se ia de mine ca ii bantui/violez visele. Mereu trebuie sa aiba o semnificatie. Search-uieste netul pentru fiecare detaliu visat ca sa caute destalmaciri. Mai trist e ca mereu eu sunt aia care o bag in belele in vis. Si mai rau e ca tot eu sunt aia care o molestez, eu sunt elementul pornografic, eventual prietenul meu. Tot stiintific este explicat si visul ca fiind o punere in imagine a gandurilor mai mult sau mai putin ascunse din subconstient, deci reflecta dorintele, temerile, frustrarile, visurile tale cele mai adanci si...evident, nu in ultimul rand parerea ta despre noi :)). Consider ca exista si vise premunitorii dar ca si in cazul deochiului, nu-s lucruri zilnice (dincolo de superstitii recomand o carte buna pe tema asta: Berdj Aşgian-"Despre vise si fenomene paranormale pe intelesul tuturor", totul explicat ca la carte, stiintific-ce se poate, autorul fiind doctor in neurologie).

5. Noroc/ghinion
Capace de canal norocoase (4 gauri pentru baieti, 6 pentru fete sau invers), uitat la ceas la fix, stele cazatoare, numere de inmatriculare de masina multiplii de 11, 111 (gen 88, 66...555), puf zburator cu samanta pus in san, pete albe pe unghie, iesit din casa cu dreptul, intors din drum, trecut pe sub scara, pisica neagra, marti-3 ceasuri rele, ziua de 13, numarul 23....si exemplele pot continua...

Daca imi mai amintesc faze interesante/haioase legate de superstitii din popor le voi posta in continuare. Pe tine ce superstitii te-au amuzat?

duminică, 5 septembrie 2010

Pete de culoare

Negura s-a dezbracat timida, incet, sub atingerea catifelata a universului. In ritmul incins al iubirii, pe o muzica de soapte. De sub rochia ei de matase alba, incetosata au rasarit o puzderie de pete de culoare. Universul a sarutat culoarea. Lumea s-a scaldat in culoare si in lumina difuza s-au nascut pete de culoare, nepatate.

Intr-o zi lipsita de culoare, pasind pe asfaltul negru m-am lovit de tine. Am cazut la pamant si am vazut stele verzi. Buzele tale calde mi-au dat doua palme sa ma trezesc la realitate. Toropeala placuta.. Cu ochii inchisi parca zaream lumea-mi alb-negru invartindu-se. Am deschis ochii si am sarit ca fripta. Prin ceata pe care o vedeam am zarit groaza. Ma patasem. De culoare. Lumea mea alb cu negru se patase. Imi lasasesi o pata de culoare. Pata ta de culoare. Si tu? Ia-l de unde nu-i. Am inceput sa te caut. Nu stiam unde. Stiam doar ca trebuie sa fii o pata de culoare. Undeva prin gri trebuia sa fii tu.
Am incercat sa caut stelele verzi crezand ca mi te vor aduce. Ma gandeam cum de am trait atatia ani fara sa vad vreodata pata ta de culoare. Mi se acrise de gri. Nu mai vroiam. Vroiam doar culoarea ta. Si atat. Priveam pata lasata de tine si te vroiam. Mai mult. Dar ai disparut. Eram prinsa in acea realitate non-colorata. Am inchis ochii si o ceata umeda mi-a tulburat privirea. Lacrimile au dizolvat griul si au umplut asfaltul de acuarela. Culoarea a pus stapanire pe gri. Am inceput sa ma tavalesc de nebuna prin campul de culori si m-am patat ca un curcubeu. Radiam culoare. Si dor. De culoarea ta.
In zare te-am zarit reintorcandu-te uimit. Am fugit catre tine si te-am strans in brate. Mii de scantei colorate. M-am retras speriata si mi-am cerut scuze. Te patasem de miile de culori. Mi-ai spus ca nu are importanta si mi-ai propus sa combinam culorile de pe noi pana vom obtine culoarea alba de matase. De sub care au rasarit toate petele.

sâmbătă, 21 august 2010

INTERCITY

Astazi in tren m-a pufnit rasul pentru ca "batrana" mea prietena Raluca mi-a amintit un vers dintr-o poezioara scrisa de mine in clasa a 5-a. Nu am fost niciodata talentata in a scrie poezii, prefer sa intorc omul pe toate partile in "proza", insa, cu toate acestea nu m-am dat niciodata in laturi in a scrie poezii la modul pamflet. Norocul a fost ca am pastrat cateva foi cu maculatura de pe atunci asa ca hai sa ne amuzam impreuna.

Asadar la inceputul anilor 2000 scriam...

INTERCITY

Este ora zece și suntem în gară,
Mămica furioasă își aprinde o țigară
Din depărtare sosește un tren,
Păcat căci bilete noi nu avem,
Dar ne-am gândit să mergem pe blat,
Sau să ne apucăm de cântat.

Călătorii fugeau pe peron,
Nașu de la tren căzuse din pom,
Trenul a plecat și-a lăsat între șine
O baltă mirositoare și deșeuri puține.

Mămica, bunica și cei zece copii,
Stau pe hol și te-așteaptă să vii...

Astfel stăteau toți doisprezece ca fraierii pe hol
Când se auzi "Biletele la control!".

Întreaga duzină este speriată
"Prâslea cel șmecher" sosește de-ndată,
Cu ochii cruciș, cu fața mirată,
Face pe orbul dar este cam seacă.

"Semințe, semințe, poftițí la semințe!
N-avem bilete dar avem dorințe,
Să vă traiască și să vă bucurați
Dacă pe noi, pe noi ne iertați!"

Nu le mergea dar nu prea conta,
Printr-o metodă o vor rezolva!

"Gică Bucale", fratele mai mare
S-a gândit c-ar fi o scuză cam tare
Dac-ar cânta că n-au bilet și nici un cent,
Așa cum auzise de cei de la AKCENT.

Nașu sosește și-i privește de sus,
Întreaga duzină se pune pe plâns
Dar nășicul nu-și face decât datoria,
Îi dă afară și gata șmecheria!

Un bun sfat ar fi pentru toți,
Să-și cumpere bilete și să nu fie hoți!

vineri, 13 august 2010

O bucatica de Eurotrip

...din ciclul "pentru ca la altii se poate", nu pentru ca am fi noi mai prejos (suntem din multe puncte de vedere mai presus chiar, si e un potential masurabil nu doar un nationalism tampit) ci pentru ca alte natii duc lipsa de doamna Udrea si compania...ah, si era sa uit- si pantofii ei de lux (mama-mama,mai, mai ca mi se prelinge o lacrima), pentru ca doar cu un strop de imaginatie, curaj si indrazneala se poate obtine ceva foarte frumos iar valorile sunt ridicate la rang inalt, nu ignorate si lasate sa moara (cobaiul nostru este Lipscaniul)...si...pentru ca ei stiu sa se vanda si valorifica orice chichita.
Cred totusi ca vin de la sine concluziile. Pana una-alta am zis sa impartasesc cateva memorii/imagini/pareri.
Aveti in fata ochisorilor "impuchinati" o locuinta sociala. Egal: naspa, lovita de pastila timpului, proiectata din start pentru a indeplini niste cerinte strict functionaliste. Logic, nu? Iata cum i-a schimbat fata artistul-Hundertwasser- Viena


Aproape si totusi departe, ma duce cu gandul la Gaudi.
Simulare interior. Decoratii. Mozaicuri. Tablouri. Culoare. Gustav Klimt.





Shonbrunn. Avuram un ghid excelent dar tot nu a reusit sa ma convinga cum a murit Maria Tereza mai exact. Negari nefondate. Una peste alta eu zic ca a murit fericita.

Una din gradinile Palatului Shonbrunn

Eu nu stiu altii cum sunt dar simpaticul cuplu Familia Pastrav din aceasta excursie a fost tare nemultumit la Viena de lipsa patului matrimonial si de camera de hotel in stil camin studentesc. Nu e de mirare asemanarea, caci, in cautarea toaletei am nimerit intr-o sala de practica a hotelului unde o chinezoaica canta la pian. Sala de practica...pe acelasi culoar cu toaletele. Se respecta.
Domnul Filip Pastrav-un romantic incurabil si un om cu care se rade bine

Oricat as tachina eu ideea de Casa Poporului, tre sa recunosc ca nu stiu ce cauta bucati de Grecie la parlamentul austriac. Zeita Atena, forma fara fond..imitatia Panteonului, a Erechteionului pe o parte laterala. Dom'soarele cariatide-vreo metafora a femeii care se afla in spatele oricarui barbat de succes. Feminism sau adevar? Pana una-alta...rampe, acropola...zeitati...autenticitate taica!Ia de la mama, ia si de la tata, ia de la Basescu. Doi pasi in spate, scuipat in san si tras in poza. N-arata rau!




De bunavoie si nesilit de nimeni...Ainen clainen! Tuberosen. Ok..o iei de nevasta, cobori scarile primariei. Fatada superba cu iz gotic te avertizeaza din start. Nu violentei domestice. Nu sexului adulterian. Fundita rosie am spus! Nu fara latex. Te resemnezi cantand la pian. Langa baie...sa nu-ti auda nimeni jalea.

Catedrala...

Un km jumate de placere pentru unii. Pentru ca se stie ca punctul G se afla la finele cuvantului shopping.

Sediul ONU- 3 cladiri in forma de Y, pentru a nu se umbri reciproc.

Metrou la exterior...trece partial pe sub podul de pe Viena.



Suveniruri non-kitsch. Bani sa am si le-as cumpara pe toate. Pentru ca am de unde alege. Pentru ca stiu sa se vanda, si se vand frumos. La granita noastra m-am speriat de vesnicul suvenir nereusit cu Dracula..kitschosii ursi bruni si grav lovita de soarta caprioara neagra. Sa fim seriosi. Oripilant.


Mozart auriu de mi-a trimis un air kiss. Deh..meserii care pot implica flirt si in timpul serviciului (in amintirea claunilor din Herastrau care imi dadeau balonase pe fund)

Port popular or wha'?

Sunshine

Viena inseamna mult verde, statui din care se scurge verde, piete faine, cladiri superbe, viata eco- biciclisti la tot pasul, relaxare, trasuri, bus-uri decapotabile, invartire in ringul vienez, lejereanu.

Panorame

Ezstergom

Parlamentul din Budapesta

Acelasi...din croaziera pe Dunare

Cum te cheama, pui de dac? Atilla:))

Podul cu lanturi...noaptea

Podul Elisabeta...tot noaptea

Podul Independentei...vazut de la inaltime din parc, pe el pot spune ca am pus cu indrazneala piciorul si l-am traversat.

Si gata nene, mai lasati-ma cu podurile ca m-au bagat total in ceata. Podul Margareta poarta 10 sau Elisabeta poarta 10? Cert e ca am strigat cat m-a tinut coarda vocala ca-mi bag.., era sa pierd vaporasul ratacind printre poduri si cu chiu cu vai am facut autostopul si am prins un nene de treaba sa ne duca la destinatia corecta.
Parc salbatic pe munte (mi-a taiat calea un sarpe si am ramas masca vazand sute de furnici rosii traversand in graba aleea de la stanga la dreapta. "Si-s grabita si-s grabita ca mi-e casa ne-ngrijita". Panica maxima!

Bancute rotative

Isn't that romantic? Lacatele prinse de balustrada. Cheile...pe fundul Dunarii. Iubire eterna. Sirop. Aviz amatorilor: traditie similara la Teatrul Masca din Bucuresti...Cheile? Pe fundul Lacului Morii.

Carti de vizita pe saturate

Buze insalivate...marca Cameron Diaz. Pentru ca nicaieri nu e mai bun gulasul si shomloiul ca la mama lor acasa.

Bratislava-picturi facute de copii in pasaj. Faaaaain!


Si...cam atat din micul rezumat photoblogguit. Sper ca am transmis o parte din frenezie! La mai mare!

vineri, 6 august 2010

Oameni stresanti din timpurile noastre

Daca in urma cu cativa ani mai dadeam din cand in cand pe strada de indivizi care ne abordau cu "ce faci fetele, te plimbi?", actualmente situatia pare inrautatita grav. Nu doar ca specimenele s-au inmultit, tehnicile au avansat, lumea s-a smecherit dar au aparut si oameni angajati special pentru a te aborda stresant. Agasarea vine din partea promoterilor, agentiilor de modele pentru toata lumea, sectelor religioase, drogatiilor care fac cheta chipurile ca li s-a furat portofelul si nu mai au bani de bilet de tren pana acasa la ei la Cuca Macaii, diversele organizatii cu sau fara profit. Sa le luam la bibiliiiit...(pe astea din Bucuresti)

1. Reprezentantii AVON

De reprezentantii AVON fug ca de dracu'. Mai ceva ca de Martorii lu' Iehova. Nu e o conspiratie dar eu una ii compar cu o secta (eu una le mai zic "Martorii lui Avon"). Toti au acelasi discurs, aceleasi oferte, iti ofera onoarea de a te face reprezentant AVON. Cred ca ar fi ultimul meu scop in viata. Ii refuzi. Iti explica cat de avantajos e. Cat de lejer e. Cati bani se fac. Ii refuzi iar. Insista. Comanzi si tu un produs. Le-ai dat un deget, iti iau toata mana. Sunt precum cainii maidanezi. Le dai un os, se aciuiesc pe langa tine. Te intreaba peste o saptamana daca mai vrei ceva. "Femeieeeee, Tutankamoanca de-as fi si tot n-as consuma de la o luna la alta o cutie intreaga de farduri, fond de ten, ruj etc!" Odata ce ai cumparat ceva de la ei te-ai inscris pe lista neagra a neuronilor hartuiti sexual si ucisi cu brutalitate. Nu e exclus sa te trezesti cu reprezentantul tau AVON la usa sa-ti ofere un catalog si sa-ti explice ce reduceri sunt luna asta. Cu toata oferta voastra de banii aia imi luam 5 dermatografe ADA din piata sau mai puneam un ban si-mi luam un parfum de firma al carui miros nu disparea din baie pana la lift. Ok, ok. Nu pun la indoiala calitatea dar marketingul vostru este echivalent cu stresarea maxima a cumparatorului. Ceasul rau, pisica 13!

2. Pocainta in ritmuri de hip-hop

Eu cand aud hip-hop ma gandesc instant la viata de cartier, golaneala, injuraturi (p**a, m**e, etc etc). Asa sta in firea lucrurilor. Ziceti voi?
Iaca trec si eu pe la Unirii prin zona aia unde pute ingrozitor a ulei ranced de Mac Donald's (partea laterala din spre Dambovita) si zaresc niste boxe maaaari, multa lume adunata si muzica la maxim in ritmuri de hip-hop. Versurile si mesajul insa...CRESTIN. N-am ras de frica ca ma bate Doamne-Doamne. Mi s-a parut nu doar o blasfemie (am eu o problema sau si voi asociati hip-hopul cu limbajul licentios?) dar si o metoda penibila de a promova credinta. Recunosc, atrage mai multa atentie, mai multa lume in acest fel dar totusi e exagerat. Fiecare om traieste cu filosofiile lui, cu credinta lui, fiecare isi are scopul sau bine definit in viata. Stii vorba aia cum ca fiecare pasare pe limba ei piere, da? Raspunsul trebuie sa vina din interior iar interiorul nu poate fi fortat. Nu poate fi impus! O discutie, un pliant ...e ok...dar un asa manifest (si in ritmuri de hip-hop) mi se pare exagerat. Partea stresanta e ca nu poti trece de aria respectiva de actiune (din nou de precizat: zona Unirii unde pute a ulei de cartofi prajiti de Mac Donald's) fara sa fi acostat. Am grabit pasul, am dat sa fug, tanti m-a prins din urma si mi-a bagat pliantul sub nas-concert la intrarea pe Lipscani.

3. Agentiile de modele din scarile de bloc si indivizii enervanti de te abordeaza

Raiul pitipoancelor. Sa moara dusmanii lor ca ele s-au inscris la o agentie de modele si vor avea o groaza de bani din cariera lor de modelling.
Mai nene...agentiile de modelling au rasarit ca ciupercile dupa ploaie. Sunt romanii mai frumosi in ultimul timp si nu am remarcat eu? Cu siguraaaaanta (ooo daaaa). Nu stiu ce criterii exista (daca exista criterii stricte) dar vad ca mai orice fata (cu precadere fete desi si baieti si copii) care trece prin aria de actiune a angajatilor stresanti amplasati strategic incat sa-ti "taie calea" (iarasi ceasul rau, pisica 13) este abordata. Abordarea consta intr-un discurs invatat papagaliceste, un compliment de florile marului si o munca de convingere despre ce viata frumoasa ai putea avea, cum ai putea aparea in spoturi publicitare, in reviste de moda, in pliante de reclama de la mari branduri. Dureaza doar 5 minute. Nu te costa nimic. Da, da....Vrajala maxima si insistente maxime. Baietii de vis-a vis de Cocor merita luati la suturi. Gasiti-va nene alt job!!!! Trec de minim 2 ori pe zi prin zona aia si de fiecare data ma abordeaza. Ii resping. Ii iau cu frumosul. Nu se poate nene, ei ma vor de-a dreptul pe podium! Multam pentru buna intentie!

4. Domnitele de-ti vin la masa la terasa "sa cumperi un trandafir la fata"

In amintirea lui Don Juan de Marco, maestro de amore... Nu stiu cati barbati romantici mai sunt in timpurile noastre (si totusi mai sunt!) dar un trandafir se da la o ocazie, intr-o anumita circumstanta, intr-un moment ales cu grija si nu tzaca paca bagat sub nas incat te simti obligat ca baiat sa fii un domn si sa-i iei fetei unul si tu ca fata stanjenita ca nu-i momentul potrivit, ca tanti tigancusa ii va face gaura in banii de buzunar din acea zi a prietenului cu trandafirul ei cu sclipici si dat cu parfum...

5. Cersetorie nobila

Cazul 1

E un baiat mai golanas asa..."Cunostinta veche". Abordeaza numai fete. N-are coaie suficient sa abordeze cel mai inofensiv tip. Pana sa treaca la subiect ce vrea de la tine te ia cu caterinca proasta, de cele mai multe ori glume pe care doar el le intelege, sexiste, perverse, remarci nu tocmai dragute totul sub o ingamfare si un misoginism la cote maxime. Da senzatia ca te agata intr-un fel sau altul. Apoi iti cere bani pentru nu stiu ce copii amarati. Oare? Sa-l cred, sa nu-l cred... Ideea e ca dupa asa o abordare jignitoare nu-mi vine sa dau niciun sfant oricat de nobila ar fi cauza. Ii zic ca nu am bani. Jignirea din partea lui continua. Labarule!!!!

Cazul 2

Un baiat mic de statura. Maxim 20 de ani. Panicat. De obicei te abordeaza simplu:" Auuuuuzi!!!". Baiat aparent normal, bine imbracat...Isi joaca rolul binisor. Prima data a venit la mine speriat, mai-mai ca plangea zicandu-mi ca i s-a stricat motorul si ca nu mai are bani si nu mai are cum sa ajunga acasa (la Constanta). L-am luat la puricat. N-are pe nimeni sa-l ajute, e disperat. Imi repeta de enshpe mii de ori ca nu e un cersetor, ca ii e rusine sa "cerseasca"...in fine...ii dau 5 lei la o adica as putea fi si eu in situatia lui si plec.
Dupa cateva luni tot el...Ne intalnim din nou. Nu ma recunoaste. Il recunosc vag. Imi baga alt discurs cum ca i s-a furat portofelul si nu mai are bani de bilet de tren sa se intoarca acasa (a bagat alt oras in discurs). L-am intrebat cum ii mai merge motorul, ii zic ca m-a lovit criza si pe mine si sa-si caute de munca. Ma lasa in pace. Am memorie vizuala buna, din pacate si spirit de observatie (ii vad venele;) ). Mai are rost sa precizez ca dupa astea 2 intalniri in care m-am oprit din drum pentru el, l-am mai vazut de inca vreo 3 ori ratacind prin oras? Adios si la munca! Am mai vazut unul care mereu isi arata rana de la picior si cere bani. Punkeri, junkies...de-astia.

6. Promotii!!!

La ciocolata, inghetata, iaurt, lapte, tigari. Te abordeaza, te baga intr-un local din apropiere si urmeaza vreo juma' de ora in care testezi produse si raspunzi la o suita de intrebari plictisitoare. Zeci de soiuri de ciocolata si un pahar cu apa. Le gusti si raspunzi la intrebari...de la 1 la 5 care ti se pare cea mai fina, cea mai pufoasa, cea mai pretentioasa etc. Te plictisesti de atatea intrebari. Dupa primele 3 nu mai simti niciun gust, toate ti se par o apa si un pamant.
Uneori poti sa ai norocul ca dupa 2 zile de chestionare de-astea facute consecutiv sa primesti un mic premiu- o punguta cu dulciuri (am avut norocul asta) dar poti avea nenorocul sa primesti o mostra de inghetata intr-o cutiuta ca de dus urina la analize sau...nimic!

vineri, 30 iulie 2010

Arta in stilul Leonid Afremov! Iti bucura ochii!

Stupoare trista...in ziua de astazi tehnologia ne-a sumonizat pe toti, ne-a orbit si ne-a transformat in niste oameni moderni. Ignorant de moderni. Dureros de moderni. Indolent de moderni. Puncte puncte de moderni. Gasiti voi adverbe.
Ce are omul mai DIVIN este exprimat in ARTA, parerea mea. Arta care s-a tehnologizat si ea din pacate. Cati din ziua de astazi mai fac arta?...si ma refer aici la ceea ce numim arta traditionala. Cu siguranta muuult mai putini decat cei care s-au dat pe tehnologie. Ingrozitor cum toti s-au transformat peste noapte in "artisti", apucandu-se de arta fotografica-ultimul racnet al artei zilelor noastre. Snobism de-ala imbecil. Nu neg, iti trebuie talent si pentru asta, insa "arta" este dependenta de un aparat care musai tre' sa coste minim 30-40 de milioane, altfel esti un "wannabe". Corect? Daca nu-ti iese rezultatul scontat..apelezi la "mama prostului" care pentru traditionalisti era guma...pentru noi, astia "modernii" este Photoshop. Gata. Tzac. Pac. Suntem artisti. Suntem artisti?
Pe deviantart e plin de artisti...sau...mai mult sau mai putin artisti. Mai mult sau mai putin impresionanti.
De cateva luni bune m-am indragostit. M-am indragostiiiiiiiiit. La prima vedere. Si nu, nu pe alde feisbuci si alte site-uri de genul care imi satifac la maxim dorinta de barfa/spionaj cu scop de barfa undercover. M-am indragostit de arta, de arta lu' nenea Leonid. Tot respectul meu, pana in momentul de fata mi-a castigat admiratia si s-a dovedit a fi preferatul meu dintre artistii contemporani. Ok, ok...sunt subiectiva totusi. A avut un efect ca de magnet care m-a paralizat in fata monitorului cu gura deschisa. Si noaptea s-a scurs, somnul mi s-a dus si nu m-am lasat pana nu i-am vizionat toate picturile. Nu m-am lasat pana nu am salvat in pc preferatele (am zis ca trebuie sa le am, nu se poate altfel). Sincer nu pot spune ca e pictura care sa nu-mi placa cu toate ca omul mai are si unele opere care contrasteaza cu cele foarte muncite si par banale, simplute, unele naive si pe ici si colo apar disproportii in perspectiva, erori de unghi (sau poate asta era si ideea). Sa nu-l maniem pe Dumnezeu totusi, am salvat pe hard 344 de picturi si inca mi-e greu sa ma decid care e preferata.
Culori pline de viata, lumini, dinamism, cupluri, ploaie, reflectiile naturii si ale luminilor in apa de ploaie, natura, atmosfera citadina, spirit al orasului, orase lacustre, strazi (ulite) de tara, verdeata, dans, nuduri pline de inocenta, gratie, jazz, muzica, barci, apa, apus, rasarit, iarna, toamna, ploaie, ploaie din nou, natura moarta...Orice artist are laitmotivele lui. Important e sa nu devina monoton.
In mod ciudat, judecand dupa stil si culoare, la inceput am crezut ca artistul este un adolescent. Gresit. Are o varsta respectabila. E pasiunea lui...asa cum si pe la facultatile de arta exista si oameni ca el.
Mai mult de atat...pana de cuvinte. Cuvintele sunt de prisos. Va las pe voi sa-i admirati arta. Merita!
http://leonidafremov.deviantart.com/
www.leonidafremov.com
Si..o serie dintre preferatele mele: