Materialele care apar pe acest blog aparţin autorului şi nu se pot reproduce fără acordul acestuia. Toate textele expuse pe acest site sunt protejate, potrivit Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe. Proprietarul acestui blog îşi rezervă dreptul de a acţiona în instanţă orice abatere. Blogul funcţionează în condiţii normale cu Mozilla Firefox si Crome.


luni, 23 noiembrie 2009

Happy birthday, Ville Valo!

Ziua de 22 noiembrie aduce de fiecare data cateva grade in plus peste frigul de toamna tarzie...pentru mine si pentru fanii HIM sau pur si simplu celor care il admira pe solistul acestei trupe -Ville Hermanni Valo care astazi implineste 33 de ani.
Admirabil nu doar pentru vocea superba ca solist, ci si pentru talentul deosebit in a compune piesele acestei trupe (nu este un simplu songwriter ci un veritabil poet, versurile melodiilor fiind pline de profunzime, capabile sa trezeasca din ascultator stari speciale, ideale pentru momentele de melancolie, de extaz, de furie, de resemnare, de gol, de deziluzie, de dezorientare, de nebunie, de dorinta, de teama, de euforie,..o multitudine de stari, de zbor si de cadere ce graviteaza pe langa sentimentul de dragoste cu care a fost inzestrat omul -o binecuvantare si/sau un chin uneori, devotament, sacrificiu, sentiment mistic despre care se poate canta in infinite moduri, clipele in care ai nevoie de relaxare, de visare, de autoanalizare, de o mai buna intelegere a starilor tale.Incearca sa le intelegi dincolo de stilul aparent dur, si, am mai auzit si asta, deprimant, ceea ce a dus la unele catalogari...Ascultati pentru inceput "The path").

In treisprezece ani, de cand adolescentul Ville a renuntat la jobul de la sexshopul tatalui sau (Kaari Valo-sexshopul acestuia inca exista si este pe lista mea de locuri de vizitat din Helsinki:P) si s-a hotarat sa isi faca trupa alaturi de cativa prieteni, a avut parte de urcusuri profesionale. Debutul a fost uimitor si putin socant prin stil (inspirat din stilul scandinav, precum si din idolii literari ai lui Ville- Edgar Allan Poe precum si poetii finlandezi ale caror portrete acesta si le-a tatuat ulterior pe corp, prima melodie scoasa de HIM "When love and death embrace" avand ceva din soundul legendarei trupe The Doors, nu de alta, dar si Morrison a fost alt geniu neinteles:P in viziunea mea cel putin, Ville avand totusi si piese mai classy cantate cu The Agents- Rakkaus, Ikkunaprincesa, Paratiisli,etc daca vreti sa auziti ceva mai soft ) la care s-a adaugat si o doza de rebeliune si foarte, foarte multa energie a acestuia, care, inevitabil a nascut anumite dubii si barfe (nu este nici gay si nici satanist!).
Fiecare album a avut ceva aparte, in 2006 HIM au concertat si la Sibiu in cadrul festivalului Artmania, concert ce a starnit multiple controverse, nefiind una din cele mai bune prestatii din istoria trupei insa Ville dandu-si totusi interesul (a cantat de a rupt,a improvizat, a facut un show destul de bun-daca erai prezent la concert simteai atmosfera speciala, daca ai fost mai putin norocos si i-ai vazut la tv...your bad..pentru ca tvr-ul a filmat atat de prost incat a denaturat totul, sonorizarea a fost de toata rusinea...totusi ...pe langa showul dat este de admirat ca s-a chinuit sa spuna "sabatul nagru" si "şase, şase, şase" in romana ceea ce nu a facut in orice tara, de Romania pare-se ca il leaga ceva mai multe, dincolo de romanul lui Bram Stocker...si arborele genealogic- mama sa, Anita Valo-unguroaica iar bunica sa se pare ca a trait prin Transilvania noastra, ca sa nu mai vorbim ca Sibiul se mai numeste si Villa Hermann, cum vi se pare?)
Ville a stiut intotdeauna sa patreze o doza de mister, in ciuda caracterului aparent foarte deschis, mai ales cand vine vorba de viata personala si de anumite principii, idei care l-ar putea face vulnerabil. Nu a dat prea multe informatii nici despre relatia sa cu Jonna Nygren-care a avut o mare influenta negativa, parerea mea si a multora, asupra lui, cu care urma sa se casatoreasca in 2006, totul a iesit la apa in momentul in care lucrurile au luat-o razna si s-a petrecut ruptura, lucru ce s-a vazut in 2006 in perioada de decadere a solistului si, implicit si la Armania. A urmat o perioada de rehab in urma careia s-a schimbat in bine, s-a maturizat si a devenit capabil sa dea adevarate lectii de viata fanilor, nepierzandu-si totusi simtul umorului caracteristic. Interviul de pe dvd-ul Digital Versatile Doom este o adevarata placere de ascultat de catre oricine, pentru ca nu este un interviu oarecare, ci este foarte interesant, acesta vorbind foarte frumos despre filosofiile sale de viata, despre familie, dragoste, principii, muzica. (se recomanda cate o gura de bere la fiecare "you know" din interviu:)) )


Iubesc HIM pentru ceea ce sunt, pentru ca sunt uniti, pentru ca sunt prieteni buni, pentru ca se completeaza de minune, pentru ca pun suflet in ceea ce fac si nu este doar ceva comercial...pentru mesajul lor, pentru muzica pe care o fac..cu drag.
Astept cu nerabdare Screamworks-Love in theory and practice, noul album care va fi gata in februarie 2010...pana atunci...in cinstea zilei de azi:
Happy birthday!!!



5 comentarii:

  1. Salutare,as fi onorat daca ai face parte si tu din echipa 100 Ro,si ai contrubui la crearea celui mai mare blog scris in limba Romana.te asteptam...

    RăspundețiȘtergere
  2. imi place cum arata tipul, e f misterios si dragut

    RăspundețiȘtergere
  3. aaaa, adorabila postare, e delicioasa si o sa incerc faza cu berea , "you know", maine cand sunt singura acasa :))
    minunat ai scris-. bravo
    ti-am si dat watch

    RăspundețiȘtergere
  4. Cand eram mica ascultam muzica si la un moment dat am vazut videoclipul de la Join me in Death si mi-a placut foarte mult, din pacate nu toti au inteles sensul versurilor, in fine. Inca de atunci a inceput sa-mi placa HIM. As vrea sa-i ascult live, cu siguranta este altfel. Nu am avut ocazia sa merg la concertele lor; in 2006 au fost in Romania, insa eu eram in Bulgaria, cand au fost in Bulgaria eu eram in Romania. Imi plac mai multe melodii ale lui Ville si ce imi place cel mai mult este felul cum transpune in muzica ceea ce compune, are un stil original, este o persoana culta si stie cum sa evite anumite intrebari la care nu vrea sa raspunda, devenind comic ceea ce este bine, nu toti oamenii pot face asta. Consider ca muzica pe care o compune este foarte personala si oarecum il reprezinta pe el, cum este in interior. Chiar a afirmat acest lucru intr-un interviu ca ar vrea ca oamenii sa ii aprecieze muzica si nu felul cum arata, asta il oboseste si il plictiseste uneori. Macar e sincer si spune ce gandeste, ceea ce e de admirat!

    RăspundețiȘtergere