Documente oficiale, chestii de-astea

Astazi am fost sa-mi schimb buletinul. Motivul nu va priveste. Cert e ca a trebuit sa spun adio fara pic de regrete copilei de 14 ani cu figura fara voia ei terifiata-uimita-nervoasa-demna de a izbucni intr-un ras/plans isteric (o stare de spirit greu de definit, o figura ce inspira bucurie-tristete, invaluita de mister, o Mona Lisa aka Gioconda contemporana dupa spusele multiplilor mei critici de poza de buletin intalniti in decurs de 8 ani), imbracata in vesinca bluzita rosie a carei roseata s-a prelins pe chip. Culori saturate la modul cel mai nasol, rosul bluzei Giocondei de 14 ani asortandu-se cu canicula de astazi, radiind toata poza. Cernobâl. Luminozitate proasta rau pe par- zici ca avea pe alocuri parul alb. Gioconda contemporana. Un laviu prost, in tempera de-aia cu urs panda pe cutie. Tin minte ca mi-a marcat copilaria vechiul buletin, mi-era rusine cu el, nu semana cu mine. Mi-l uitam acasa mereu. M-am bosumflat la momentul respectiv si i-am facut capul balalaica lu' taica-miu care incerca de zor sa ma convinga ca pozele de buletin sunt prin definitie poze naspa, oficiale si sa nu mai fac atatea fite. Ok. Daca e oficial tre' sa fie naspa. Privire serioasa. Dreeeepti!
Am plecat spre sectia de politie cu trista amintire a doamnei militian (tian-ul, se zicea candva, in bancurile comuniste, ca e coeficient pentru inteligenta) ce m-a agasat la varsta pubertatii nemultumita de pozitia in care ma asezasem. Sa trecem peste. M-am dus sa ma repozez. Recapitulez in memorie: NU zambet, NU incruntata, NU bot de pitzi (nu ca as fi amatoare). Pana la poza (unde slava domnului tanti s-a purtat frumos cu mine, cu rabdare si am iesit mai de doamne ajuta, ca deh, a evoluat tehnologia camerelor foto, am invatat si noi photoshop-crezi?) ne-am lovit din nou de clasica birocratie. Nu domne ("nu doom") , nu e ok, ce e anexa asta la procesul verbal scrisa de mana? Unde e stampila? Pana va ridicati buletinul sa faceti pe dracu' in 15 sa apara alta anexa credibila, stampilata etc.
Bla bla-uri. Dom' profesor arhitect Bercan avea o vorba foarte buna. "Omul-ghiseu" este specia suprema. Omul capata puteri supraomenesti (Superman gen) cand se afla in spatele ghiseului. Te are la mana. Te trimite la plimbare pentru ca lipseste o virgula, te plimba de la ghiseul x la ghiseul y si eventual iti mai trage si "jaluzeaua" in nas dupa ce ai stat la coada doua ore pe motiv ca programul s-a incheiat, ca trebuie sa ia copilul de la gradinita sau ca vrea pauza de masa. Ca sa iesim din criza e suficient ca toti rusii sa nu mai bea o zi, chinezii sa nu mai manace o zi si romanii sa munceasca o zi.
Ce te faci insa cu doamna de la ghiseu daca iti mai trebuie o copie xerox si la xerox tocmai au inchis..sau "nu e xerox in sat"? Vii maine dupa ce ai stat de te-au luat sudorile la coada sau apelezi la inspiratia "clasic romaneasca" si o convingi cu sarmul personal sa te creada pe cuvant? Cetatean model, deh...
Uite ce le-a dat prin tartacuta unora:


"Datele sunt luate de pe certificatul in original." Parol? Parol. Sa-l credem pe cuvant? Xerox in sat nu-i. L-a luat inundatia. Dom' primar bea banii.
Dar ce aveti pe nas, domnu? Puncte negre? Cam blurata poza...sau abstracta as spune. Intrebati la ghiseul 6.
P.S: A se vedea semnatura si declaratia "notariala": CONFORM CU ORIGINALUL. Copie legalizata, nu oricum! Genial! :))))