INTERCITY

Astazi in tren m-a pufnit rasul pentru ca "batrana" mea prietena Raluca mi-a amintit un vers dintr-o poezioara scrisa de mine in clasa a 5-a. Nu am fost niciodata talentata in a scrie poezii, prefer sa intorc omul pe toate partile in "proza", insa, cu toate acestea nu m-am dat niciodata in laturi in a scrie poezii la modul pamflet. Norocul a fost ca am pastrat cateva foi cu maculatura de pe atunci asa ca hai sa ne amuzam impreuna.

Asadar la inceputul anilor 2000 scriam...

INTERCITY

Este ora zece și suntem în gară,
Mămica furioasă își aprinde o țigară
Din depărtare sosește un tren,
Păcat căci bilete noi nu avem,
Dar ne-am gândit să mergem pe blat,
Sau să ne apucăm de cântat.

Călătorii fugeau pe peron,
Nașu de la tren căzuse din pom,
Trenul a plecat și-a lăsat între șine
O baltă mirositoare și deșeuri puține.

Mămica, bunica și cei zece copii,
Stau pe hol și te-așteaptă să vii...

Astfel stăteau toți doisprezece ca fraierii pe hol
Când se auzi "Biletele la control!".

Întreaga duzină este speriată
"Prâslea cel șmecher" sosește de-ndată,
Cu ochii cruciș, cu fața mirată,
Face pe orbul dar este cam seacă.

"Semințe, semințe, poftițí la semințe!
N-avem bilete dar avem dorințe,
Să vă traiască și să vă bucurați
Dacă pe noi, pe noi ne iertați!"

Nu le mergea dar nu prea conta,
Printr-o metodă o vor rezolva!

"Gică Bucale", fratele mai mare
S-a gândit c-ar fi o scuză cam tare
Dac-ar cânta că n-au bilet și nici un cent,
Așa cum auzise de cei de la AKCENT.

Nașu sosește și-i privește de sus,
Întreaga duzină se pune pe plâns
Dar nășicul nu-și face decât datoria,
Îi dă afară și gata șmecheria!

Un bun sfat ar fi pentru toți,
Să-și cumpere bilete și să nu fie hoți!