Lasa-ma sa stau. Sub soare. Sa respir caldura. Sa-mi patrunda in pori, sa inspir un aer dulce, umed, cu miros de mare, sa ascult linistea si sa zambesc. Sa amortesc, sa-mi amorteasca zambetul pe chip, sa ma doara maxilarele prin zambet. Sa strang in pumni nisipul cald, cearsaful cald, alb, proaspat apretat. Sa simt pustiul dar sa nu fiu singura. Sa-mi las capul pe pieptul tau, sa iti simt rasuflarea, sa simt miscarea, sa ma simt ca pe o saltea de plaja dusa de val, sa simt fiecare rasuflare ca pe o unda usoara ce ma ridica, ma coboara, sa ma misc usor pe val. Captata de o ameteala placuta, sa simt ca ma ia somnul in puf. Sa deschid ochii si sa observ ca m-am indepartat de mal si sa se deruleze in fata mea imagini care se leaga greu, aparent fara noima. Chipuri cunoscute, necunoscute, care par sa nu ma observe, plaja care se goleste, seara care se lasa, valuri care lovesc si ma duc departe. Cat de adanc este...sub mine? Unde ma duc? Intuneric...singura pe val, m-am pierdut. Simt apa usoara si rece sub palme. Fina. Adierea devine vant intetit. Fiori reci. Fierbinteala care vine din interior, amorteala, paralizare. Ploua? Sau am varsat o lacrima? Furtuna. Apa se zbate, o las sa se zbata. Vantul loveste. N-am ce sa-i fac.
Nisip care se scurge usor din pumni. Raza de soare. Cearsaf. Respir caldura. Sub soare. Te simt. Lasa-ma sa mai stau...
Doar 5 minute, te rog!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu