Miroase a amintiri...

Eu- umflata si cu nadragii trasi pana in gat. Mama, tata, nasa, mamaie, tataie prin preajma mandri. Frati-miu la gradinita, drept, aproximativ soim al patriei in chiloti, evident tot pana in gat trasi, sa nu cumva sa raceasca copilu’ la rinichi sa aibe mictiuni dese. Mai ales noaptea! Alt décor…Ochelari lacrima..anii ‘70…unchii mei..tineri, se distrau cum puteau, au gurile pana la urechi. Mama blanda, dulce, cu un zambet de copila printre ei. Frumoasa. Cochetica. Clipsuri in urechi in forma de floare. Mari. Bucle jucause… Toti haiosi. Toti puri. Aceleasi fetze, aceleasi prietenii, aceleasi zambete si priviri… doar ca …mai intinerite si in nuante de alb si negru…ma rog..gri-proaspete, stranse, emanand o energie aparte..neatinse de timp…Ehe, cum tre sa fi fost si ei in tinerete!!! Frati-miu..liceu..prima gagica mai serioasa. Imi amintesc perfect. Ii urmaream candva ca o sora draga cu 10 ani juma’ mai mica, pe gaura cheii sau cu colegele de scoala sau Andrei-vecinul de vis-a vis din Baneasa inarmati cu pistoale,ce sa mai, detectivi adevarati. Zambete, Madgearu, Andreea Raicu..whateveeeeeeeer!!!, Predeal, gasca, bro’ si cuplurile prietene de le terorizam oricand aveam ocazia, CFR, nostalgii, bairame.
Pozele canta Cassablanca si Macarena. Si-ar fi dorit poate sa se afle si pe la concertul MJ. Pana una alta rasuna a S.N.A.P.
Targu Mures…Mama…langa catedrala, tinerete, unchiu caterincos pe langa ea, intalnirea de 10 ani de la terminarea liceului…mamaie si tataie tineri, undeva la mare. Probabil Romania. Tata n-a apucat sa ajunga in Grecia din pacate, tara bunicului. Plinut, la fel de familist cum il voi sti mereu ranjeste strengareste intre ai mei bunici. Poze mici, de buletin…Tata…mustata cu care l-a cunoscut mama, pe care si-a ras-o abia la 50 de ani, o parte din el…Poze de buletin din tinerete…Tata…Breton. Deh..The Beatles. Chill…Deep Purple, Elvis Presley, Pink Floyd, Jimmy Hendrix, minunatii care ne rasunau din apartament. Azur…trec tiganii…roata vietii…bairame, hore…eu-rasfat prin preajma. Bunica…tanara..anii ’30…stil, cochetarie, imagini desprinse din filmele din vremea aia, zambet larg, picior peste picior, Cazinoul din Constanta in plan secund, buze rosii, par scurt dar cu volum…Primele poze din cartierul Marasesti..Bd Unirii…santier…blocul cu Connex (actualmente Romania Libera, pe atunci nema’ Connex-bloc proaspat dat in folosinta…vremuri in care doar boasele cele mai grele aveau mobil-suna fixu’ in draci cand era frati-miu in sesiune!!!), canale fara capac, namol, santier, guri de canal inaaaalte, macarale (macarale si punct, suntem in ’95), blocul meu (care rade in soare cu toate ca nu e argintiu), noroi, santier,cartier nou, urbanism postceausist, super, familie mare, duplex, terase mari, nopti scurte, nasa, rubedenii, seminte, bere, hohote de ras, glume picante. Poze de la un revelion- daca nu ma insel anul in care s-a infiintat PRO TV-ul?!?!?!-eu cu mama in bucatarie, lipsa gaz, lipsa aragaz, lipsa perdele, proaspat mutati. Resou. Fata de masa cu flori. Sticla de samapanie. Nu dau nume ca fac reclama. Sufragerie, biblioteca ticsita de carti (am aruncat o groaza cand m-am mutat, contemporanii lu’ mama si tata tre’ sa fi auzit de Gheba-vai de mineeeeeeeeee!...ce culegeri de mate…asa ca am pastrat doar beletristica), brad ofilit, eu mimand (e punctul meu forte) extaz, uimire, veselie, gropitzaaaaaaa…pe fundal cineva zace in pat, doarme…un 1 ianuarie…noapte…31 dec-1 ian…tata in sufragerie cu o bere, mama doarme pe canapea, pe fundal-scara. Gradinita….Scoala nr 7…Mos Craciun dubios cu fata de plastic- laitmotiv. Scoala nr 81. Colegiul National Gheorghe Lazar. Cismigiu& co. UAUIM in progress.. Rubedenii in tinerete, energie, o chestie pozitiva…Serbare de sfarsit de an-coronita…bis bis……Tabere printre necunoscuti…Adolescenta..eu..iubire adolescentina- eu, el si un bumerang in fata Castelului Peles -bumerang care a ramas la mine chiar si dupa despartire..Relatia noastra. Bumerangul nostru. Tata pus pe sotii. Vroia pistol, eu si “puiu” radeam, mama la volanul Daciei break de pe atunci, gri, de scartaia si gemea de la 120km/h in sus...luand virajele mimand nebunie “nieeeeeeeeeeeeew" (sunetul scos de masinile de Formula 1)….Nostalgie… Bran, ploaie, mici…prima data in Vama (cu ai mei si el...., ultima data la mare cu tata, ajunsi acolo la insistentele lui). Sarut in ureche, pe langa ureche, saltea pe valuri, el in larg, eu tipand de nebuna la mal. Tipat vazandu-l indepartandu-se. Amuteala. Soc! Pretenul in larg si omul de Neanderthal transpus in zilele noastre, varul paros din familia Adams iesind incet din apa pe langa mine, aparut din neant. Nud, roacker, adica par luuuung (pana aici totul fain). Neras nici pe fata, nici colo, nici dincolo. Eu privind de pe tarm... "O clipa ma lasi singura pe mal si ete ce mi-e dat sa vad". Nu, pe tipu' asta nu mi-am permis sa-l pozez dar a fost penal, in toate circumstantele, in tot contrastul dintre el si pretena lui-foarte finuta. Reclama la “Castravetz muratz” a lu tanti de ne-a cazat, papusile Bibi din camera (papusa de-aia cu capu mare, disproportionat chiar, doar capu’ mobil, par cretz, produsa de “Aradeanca” noastra, eu i-am botezat toata specia "Bibi", ca asa o chema pe a mea), noaptea in care nu am suportat sa ne atingem de arsuri solare ce aveam…Familie… O stare aparte cand revad locurile respective, dupa ani, cand revad poze, cand revad amintiri. Parca vii.
Nunta lu’ frati-miu…eu-dom’shoara de onoare…Hanu' lu Manuc. Crama.
Nepotei, copiii lu’ frati-miu…Evolutie…Fiinte noi, de-un sange cu tine care se strecoara usor si-ti ocupa un loc aparte in inima.
Poze…amestecate, an de an, clipa de clipa, amintire de amintire. Nu exista ordine in album, ordinea este in sufletul meu. Totul pare sa se repete si totusi e atat de diferit..Sentimentele capata alte parfumuri si gusturi de la o generatie la alta. Fecare epoca, fiecare etate are aerul ei… O simpla poza trezeste numeroase amintiri si nostalgii in sufletul nostru. “Daca pozele ar vorbi…” Nu! Pozele vorbesc! Sunt clipe imortalizate din viata noastra, sunt parti din noi materializate pe film. Fiecare poza are o poveste, fiecare an are o poveste, fiecare clipa are povestea ei, fiecare zambet si fiecare lacrima..la fel. Povestea ar putea continua la nesfarsit dar din insuficienta de cuvinte si GB de .doc si cu constientizarea riscului de a va plictisi voi pastra amintirile la un loc de cinste pretios unde nu exista limita de spatiu cand vine vorba de amintiri dulci si le voi depana atunci cand imi va fi dor de mirosul lor.

Three little words and a question "why?"

Te trezesti punand sau punandu-ti intrebarea “de ce?”. De ce ?
Odata cu aparitia omului a luat nastere si intrebarea mai sus mentionata. De ce ? Pentru ca omul nu s-a multumit sa vada ceea ce i-a fost dat, ci s-a chinuit sa caute explicatii, nefiindu-i de ajuns doar sa vada, sa simta si mai ales doar sa creada. Sa iubeasca frumosul misterului si sa nu cerceteze. A simtit nevoia, cuprins de curiozitatea care l-a lasat pe elefantelul curios cu ditamai trompa (daca va mai amititi povestea) sa caute raspuns, sa caute explicatii, sa striveasca corola de minuni, sa rupa magia, sa n-o mai poata simti, sa nu se mai poata bucura de ea si sa cada in abisul absurdului existential creat chiar de sine. Odata cu caderea, odata cu iluzia cunoasterii, intrebarea “de ce?” nu dispare, poate chiar se amplifica. De ce facem lucruri fara a judeca ? De ce ne dam seama prea tarziu de lucrul acesta ? De ce se nasc regrete ? De ce doare ? De ce nu mai putem da timpul inapoi ? De ce apreciem ceva sau pe cineva la adevarata valoare abia dupa ce-l pierdem ? De ce gresim atat de usor si ne e atat de greu sa ne cerem ierare, sa iertam, sa ne iertam pe noi insine ? De ce ne ia atat de putin timp sa zicem o vorba rea, sa ranim si atat de mult sa recastigam increderea, sa vindecam ranile ? De ce cand credem ca stim totul nu stim de fapt mai nimic ? De ce uneori viata ia o intorsatura opusa celei asteptate ? De ce ajungem sa ni se intample si noua ceea ce candva am facut noi insine sa li se intample altora ? De ce ni se intampla anumite lucruri poate neplacute despre care descoperim cu timpul ca au fost benefice pentru noi ? De ce anumite persoane si situatii ne sunt aduse in cale cand avem nevoie mai mult de ele ? De ce traim robotic uneori ? De ce vedem doar chestiile de suprafata ? De ce vedem doar ce ne supara, doar ce e rau si uitam sa avem ochi pentru lucrurile frumoase ? De ce ne pierdem in detalii meschine ? De ce bucuriile noastre dureaza asa de putin (raspunsul e undeva in intrebarea anterioara) ? De ce uneori facem rau fara sa vrem, in incercarea de a face un bine ? De ce ne macina uneori trecutul ? De ce nu putem face lucruri atat de simple cum ar fi sa iertam, sa inchidem ochii, sa zambim si putem rezolva « probleme » mult mai grele si « importante » ? De ce dragostea nu mai este pura, neconditionata? De ce tre' sa existe dusmanie, egoism, invidie, etc? De ce niciun « iarta-ma » nu pare sa mai aiba vreun sens cand nu mai este viata ? De ce uneori uitam ca ne-am pus candva intrebarile acestea cu regret si continuam sa ne afundam in abis ? De ce nu tinem mereu cont de ele ? Totul a pornit de la o intrebare « de ce ? ».

De ce tre’ sa vina Craciunul ca sa ne amintim sa fim mai buni, sa daruim dragoste si sa privim viata ca pe un cadou de sub brad, plina de mister, plina de surprize, daruita cu mult drag, din dragoste, de la un expeditor cu suflet mare, pe care n-am reusit niciodata sa-l surprindem in fapt, deci invaluit in mister dar pe care il putem regasi in parinti, in frati, in toti cei care ne iubesc si pe care ii iubim ?
Si totusi de ce tin minte atatea prostii si nu tin minte tot timpul anului treburile astea ?

Un copil foarte scuuuump!

And I say Romania is my country!

Postarea din data de 20 octombrie "Cum sunt romanii" ( http://despinacamino.blogspot.com/2009/10/cum-sunt-romanii.html )cu putina cenzura de bun simt, a fost premiata de revista universitara Ambition cu un parfum Moschino Hippy Fizz si un voucher de reducere in librariile Carturesti. And I'm proud of it! Un realism dur as spune eu, "o viziune sumbra" (m-a ironizat fostul meu coleg si cititor fidel Andrei), este totusi un aspect al tarii noastre, ca vrem, ca nu vrem. Pentru a nu va face pareri preconcepute despre viziunea mea urata cu privire la tarisoara noastra, promit ca la un moment dat, in viitorul apropiat, cand timpul imi va permite voi scrie si ceva mai optimist si totusi la fel de realist ca tot vin sarbatorile si n-are rost sa ne umplem sufletelele de morocanie.

Katherine Wheel

Dezechilibrul apare din contrastul dintre realitatea materiala pe care o vedem cu totii insa o percepem diferit si ceea ce ne face aceasta sa simtim si, pe de alta parte, intre ceea ce vedem noi si ceea ce vad si simt ceilalti. Fiecare om ocupa un anumit loc si priveste realitatea dintr-un anumit unghi, unii sunt foarte aproape de tine ca unghi de privire dar simt realitatea cu totul diferit de tine, iar altii pot fi in unghiul diametral opus, insa pot vedea si simti cum simti si tu, pot fi pe aceeasi pozitie cu tine. Nu conteaza asadar fizic unde suntem pozitionati in vizionarea ei, ci conteaza cum o simtim. Fizic vorbind, doi oameni nu se pot afla in acelasi punct spatial, spiritual da. E atunci cand oamenii legati de ceva- de empatie, de sentimente se regasesc unul in altul. E vorba de suflete pereche sau suflete gemene. E atunci cand doi oameni formeaza unul singur, un intreg prin acea legatura, atunci cand te descoperi pe sine in celalalt.E ca atunci cand desenezi pe o jumatate de foaie de hartie jumatate de inima sau jumatate de fluture si impaturesti hartia astfel incat sa reduci unghiul la zero si prin simetrie si contopire se obtine un intreg. REALITATEA este ceea ce vedem, REAL este de fapt ceea ce simtim, realitatea este unica dar este subiectiva, diferenta dintre oameni este unghiul din care SIMT lucrurile.
Cum este de fapt realitatea ? Realitatea si viata pot fi gri, insa, spunea un vechi proverb, frumusetea e in ochii celui care priveste, totodata o farama din realitate te poate amagi aducandu-ti fericirea virtuala, te poate schimba in interior sa o vezi in ansamblu frumoasa, te duce la un echilibru insa asta nu schimba realitatea gri. Din pacate...Ca urmare..echilibrul interior nu va ramane niciodata constant…Unii sunt atat de aproape de unghiul tau fizic de privire si totusi atat de departe de unghiul tau de perceptie.

Confuzia... si pasunea

Idei. Gol. Gand. Conexiuni. Ceata. Amintiri. Oftat...suras...BLOCAJ! Rumegat...in gol...iti rumegi ideile, gandurile, anapoda, haos total, le treci prin toate clepsidrele, le cerni, le arunci dintr-o parte in alta, mai mesteci putin, inca putin, ele trec prin mintea ta ca prin burduf, ciur, foios si cheag si trist e ca...nu ajungi la niciun rezultat. Nu stii ce crezi, nu stii ce sa crezi, ce sa faci, ce simti, ce vrei. Privesti in gol...ca un bou pe o pasune. Confuzie...e atunci cand rumegam ore in sir fara sa intelegem de ce, cand realitatea apare privita dintr-un unghi foarte câş si lucrurile ies mai deformate decat sunt iar noi nu ne dam seama ce vedem de fapt.

P.S: Navalnicul meu nepot de 3 ani -Andreiush (la multi ani lui cu ocazia zilei de azi!) are o vorba : "Boule ce esti!" Buna vorba!

Dor de decembrie (nerecomandat celor ce tin post!)

M-a apucat! Grav! Mi-e dor de iarna!...mai exact de prima luna de iarna. Mi-e dor de zecile de culori si lumini in care se imbraca orasul la inceput de decembrie, de brazii cu globulete, de Mos Craciunii ce-mi zambesc din vitrina, de sentimentul de sarbatoare, de curiozitatea si emotia atunci cand primesc un cadou, de sentimentul daruirii, de a oferi cadouri, de traditia spalatului ghetelor si datul cu lac in noaptea de 5 decembrie (taica-miu mi-a povestit cand eram mica ca Mos Nicolae i-a furat una din ghete cand era mic-niste ghete de care nu se mai putea desparti, in ciuda faptului ca erau vai mama lor, si i-a adus in schimb unele noi insa el a ramas bosumflat cu gandul la cele vechi de care se atasase- o amintire draguta legata de tata si de Mos Nicolae).Da, ma simt din nou copil, amintirile copilariei si ale parintilor, ale vremurilor cand ascultam povesti invie. Amintirea Mosilor Craciuni dubiosi, cu barba falsa sau fata de plastic de la gradinita... Sarbatorile de iarna te fac sa te simti acasa, sa te simti copil, sa te simti in familie, sa te simti iubit, sa iubesti, sa te bucuri ca daruiesti, sa fii impacat cu lumea si mai ales impacat cu tine. Sentiment alb..pur. Astept prima ninsoare, primii fulgi zglobii batuti de vant ce se astern peste pomii desfrunziti, peste pamantul inghetat si acoperit de frunze uscate, peste asfaltul greu al obositului oras. Mi-e dor de linistea pe care o aduce cu ea prima ninsoare (sufleteasca cel putin), mi-e dor de fulgii pufosi in forme de stelute ce cad din cer...multi, multi, multi...se prind de mine lipiti unii de altii, zgribuliti unii in altii, inghesuiti pentru a-si mentine temperatura, pentru a se ingheta intre ei-ce dragut! la fel ca noi, care, complementar, ne zgribulim unii in altii pentru a ne incalzi:) uimitor cum simple picaturi de apa inghetate au forme de stelute. Stelutele zglobii se topesc incet incet pe pielea-mi calda..se scurg..In zare totul e alb, de bucurii marunte, de mii de fulgi...ca ei. Mi-e dor sa-i privesc, sa-i simt, reci si umezi, mii si mii, in zare. Mi-e dor sa privesc strada mea..de sus, de la caldura, de la geam savurand o ciocolata calda. Mi-e dor de mirosul de iarna, de scartaitul zapezii sub picioare, de urmele lasate de ghetele oamenilor pe zapada neatinsa, de albul curat, de reflectia orbitoare aproape a soarelui in omat, de chinul pasilor in nametii inalti, de bulgareala, de alunecat pe gheata, de datul cu sania, de mers la patinoar in Cismigiu, de mirosul de vin fiert, de scortisoara, de portocale si mandarine (eu una asociez mirosul asta cu iarna, cu Craciunul), de brad (nu, nu Pitt)- de impodobitul lui, de parfumul lui, mi-e pofta de cozonacii de casa cu muulta umplutura de ciocolata si nuca...si stafide, de sarmalute, de soric, de piftie...(v-am avertizat ca e plina de ispita aceasta postare),de bucuria adusa de colindatori...de cantecele de iarna auzite pretutindeni..Decembrie nu e doar o luna de iarna, decembrie e un sentiment. Il simti ? (o alternativa la intrebarea "Crezi in Mos Craciun?":P). Stiu..e inca 29 noiembrie..dar ce sa-i faci daca m-a apucat dorul? E de bine:P.

P.S:
Pe mine pana una, alta ma ingrozesc afisele de prin oras, cu beculetze si globuletze de Craciun si un om negru (o umbra)...cu scris deasupra "Cine vine in decembrie?"-electoral evident, de-a dreptul sinistru- ce poate fi mai sumbru decat Base' vs Geoana?! Ne-om obisnui noi cu ideea...eu sincer, prefer sa ma gandesc la Mos Craciun..sau Mos Craciun vs Mos Nicolae 50%/50% dincolo de aluziile afisului (ca deh, vin in decembrie nu?...si nu ma uita niciodata, si-mi asculta dorintele si oricat de fata rea as fi fost niciodata nu m-am trezit cu vreo nuia;) voi?),gandul asta bun imi mentine tensiunea arteriala in limite normale totusi ;).

You Know You're An Architecture Student When...

When...
The alarm clock tells you when to go to sleep.
You're not ashamed of drooling in class anymore, especially during Structures lectures
You know what Superglue tastes like.
You celebrate space and observe your birthday
Coffee and Red Bull are tools, not treats.
People are nauseated just by smelling your caffeine breath.
You are surprised when you see a new building in your school.
You think it's possible to create space.
You've slept more than 20 hours non-stop in a single weekend.
You fight with inanimate objects.
You've fallen asleep in the bathroom.
Your brother or sister thinks he or she is an only child.
You've listened to all your CDs in less than 48 hours.
You're not seen in public.
You lose your house keys for a week and you don't even notice.
You've brushed your teeth and washed your hair in the university's bathroom.
You've discovered the benefits of having none or very short hair, and you've started to appreciate inheriting baldness.
You've used an entire role of film to photograph the footpath.
You know the exact time the vending machines are refilled.
You always carry your deodorant.
You become excellent at recycling when making models.
When you try to communicate, you make a continuous and monotonous whine.
You've danced YMCA with excellent choreography at 3 am and without a single drop of alcohol in your body.
You take notes and leve messages with a rapidograph and colour markers.
You combine breakfast, lunch and dinner into one single meal.
You see holidays only as extra sleeping time.
You've got more photographs of buildings than of actual people.
You've taken your girlfriend (boyfriend) on a date to a construction site.
You've realised that French curves are not that exciting.
You can live without human contact, food or daylight, but if you can't print it's chaos.
When you're being shown pictures of a trip, you ask about the human scale
You can use Photoshop, Illustrator and make a web page, but you don't know how to use Excel.
You refer to great architects (dead or alive) by their first name as if you knew them (Frank, Corbu, Mies, Norman).
You buy 50 dollars worth of magazines that you haven't read yet.
When someone offers you a Bic pen, you feel offended.

Happy birthday, Ville Valo!

Ziua de 22 noiembrie aduce de fiecare data cateva grade in plus peste frigul de toamna tarzie...pentru mine si pentru fanii HIM sau pur si simplu celor care il admira pe solistul acestei trupe -Ville Hermanni Valo care astazi implineste 33 de ani.
Admirabil nu doar pentru vocea superba ca solist, ci si pentru talentul deosebit in a compune piesele acestei trupe (nu este un simplu songwriter ci un veritabil poet, versurile melodiilor fiind pline de profunzime, capabile sa trezeasca din ascultator stari speciale, ideale pentru momentele de melancolie, de extaz, de furie, de resemnare, de gol, de deziluzie, de dezorientare, de nebunie, de dorinta, de teama, de euforie,..o multitudine de stari, de zbor si de cadere ce graviteaza pe langa sentimentul de dragoste cu care a fost inzestrat omul -o binecuvantare si/sau un chin uneori, devotament, sacrificiu, sentiment mistic despre care se poate canta in infinite moduri, clipele in care ai nevoie de relaxare, de visare, de autoanalizare, de o mai buna intelegere a starilor tale.Incearca sa le intelegi dincolo de stilul aparent dur, si, am mai auzit si asta, deprimant, ceea ce a dus la unele catalogari...Ascultati pentru inceput "The path").

In treisprezece ani, de cand adolescentul Ville a renuntat la jobul de la sexshopul tatalui sau (Kaari Valo-sexshopul acestuia inca exista si este pe lista mea de locuri de vizitat din Helsinki:P) si s-a hotarat sa isi faca trupa alaturi de cativa prieteni, a avut parte de urcusuri profesionale. Debutul a fost uimitor si putin socant prin stil (inspirat din stilul scandinav, precum si din idolii literari ai lui Ville- Edgar Allan Poe precum si poetii finlandezi ale caror portrete acesta si le-a tatuat ulterior pe corp, prima melodie scoasa de HIM "When love and death embrace" avand ceva din soundul legendarei trupe The Doors, nu de alta, dar si Morrison a fost alt geniu neinteles:P in viziunea mea cel putin, Ville avand totusi si piese mai classy cantate cu The Agents- Rakkaus, Ikkunaprincesa, Paratiisli,etc daca vreti sa auziti ceva mai soft ) la care s-a adaugat si o doza de rebeliune si foarte, foarte multa energie a acestuia, care, inevitabil a nascut anumite dubii si barfe (nu este nici gay si nici satanist!).
Fiecare album a avut ceva aparte, in 2006 HIM au concertat si la Sibiu in cadrul festivalului Artmania, concert ce a starnit multiple controverse, nefiind una din cele mai bune prestatii din istoria trupei insa Ville dandu-si totusi interesul (a cantat de a rupt,a improvizat, a facut un show destul de bun-daca erai prezent la concert simteai atmosfera speciala, daca ai fost mai putin norocos si i-ai vazut la tv...your bad..pentru ca tvr-ul a filmat atat de prost incat a denaturat totul, sonorizarea a fost de toata rusinea...totusi ...pe langa showul dat este de admirat ca s-a chinuit sa spuna "sabatul nagru" si "şase, şase, şase" in romana ceea ce nu a facut in orice tara, de Romania pare-se ca il leaga ceva mai multe, dincolo de romanul lui Bram Stocker...si arborele genealogic- mama sa, Anita Valo-unguroaica iar bunica sa se pare ca a trait prin Transilvania noastra, ca sa nu mai vorbim ca Sibiul se mai numeste si Villa Hermann, cum vi se pare?)
Ville a stiut intotdeauna sa patreze o doza de mister, in ciuda caracterului aparent foarte deschis, mai ales cand vine vorba de viata personala si de anumite principii, idei care l-ar putea face vulnerabil. Nu a dat prea multe informatii nici despre relatia sa cu Jonna Nygren-care a avut o mare influenta negativa, parerea mea si a multora, asupra lui, cu care urma sa se casatoreasca in 2006, totul a iesit la apa in momentul in care lucrurile au luat-o razna si s-a petrecut ruptura, lucru ce s-a vazut in 2006 in perioada de decadere a solistului si, implicit si la Armania. A urmat o perioada de rehab in urma careia s-a schimbat in bine, s-a maturizat si a devenit capabil sa dea adevarate lectii de viata fanilor, nepierzandu-si totusi simtul umorului caracteristic. Interviul de pe dvd-ul Digital Versatile Doom este o adevarata placere de ascultat de catre oricine, pentru ca nu este un interviu oarecare, ci este foarte interesant, acesta vorbind foarte frumos despre filosofiile sale de viata, despre familie, dragoste, principii, muzica. (se recomanda cate o gura de bere la fiecare "you know" din interviu:)) )


Iubesc HIM pentru ceea ce sunt, pentru ca sunt uniti, pentru ca sunt prieteni buni, pentru ca se completeaza de minune, pentru ca pun suflet in ceea ce fac si nu este doar ceva comercial...pentru mesajul lor, pentru muzica pe care o fac..cu drag.
Astept cu nerabdare Screamworks-Love in theory and practice, noul album care va fi gata in februarie 2010...pana atunci...in cinstea zilei de azi:
Happy birthday!!!

Langa anumiti oameni vei fi intotdeauna copil!

Mi-aduc si acum aminte un cantecel invatat la gradinita, foarte trist "Copilaria...n-o poti uita...nu te mai intalnesti cu ea...." (l-am cautat si pe net recent si..in zadar:( ). Imi venea sa plang inca de pe atunci pentru ca era intr-o gama minora, lalaita, cu vorbe care ating coarda a' mai sensibila, daca nu ma insel cred ca am avut si colegi care au cam bocit la cantecelul asta (colegi de gradinita, la vremea aceea-pentru a evita confuziile de orice fel). Ei bine, sentimentul va dati seama ca de la 5 anisori si pana acum s-a "superamplificat" si nu cred ca sunt singura nebuna care, dupa implinirea unei anumite varste, dupa ziua de nastere, dupa ce invitatii au plecat si au lasat "urmele petrecerii" in spatele lor, cuprinsa de singuratate si mahmureala ma apuca nostalgia si filosofeala pe tema trecerii timpului. Si cand te gandesti ce apogeu existential al autocunoasterii imi imaginam eu la 5 anisori ca ar fi la 20 de ani...si cand te gandesti cum ne dadeam smecheri cu replici de genul "cand eram eu maaaaaaare" (nu, dragii mei adulti, copiii nu confunda adjectivele "mare"/"mic", ci pur si simplu se viseaza oameni mari).

Pe toti ne apuca nostalgia copilariei, pentru ca da, este mai mult ca sigur cea mai frumoasa perioada din viata unui om, cum spunea si Blaga-"copilaria este inima tuturor varstelor", adolescenta mi se pare mult prea complicata, inutil de complicata iar maturitatea deja e boring, copilaria este ca o fundatie in cladirea EULUI. Nu ne putem opune trecerii timpului, imbatranim, trebuie sa ne impacam cu asta, important e sa pastram vie copilaria in sufletul nostru. Indiferent de varsta pe care o avem ne putem simti din nou copii atunci cand ne jucam cu nepotelul mai mic, cand giugiulim un bebelus, cand dam peste jucariile din copilaria noastra, cand intram intr-un magazin de jucarii, cand dam de desenele animate ale copilariei noastre la o ora matinala pe un post tv local,cand petrecem un weekend sau sarbatorile cu familia, cand ne dadaceste mama, cand primim cadouri de Craciun, cand primim ca rest o caramea, cand ne reintalnim cu rude pe care nu le-am mai vazut de mult, cand ne prostim cu prietenii cei mai buni, cand reintalnim prietenii din copilarie si depanam amintiri (cele neplacute parca s-au sters total iar acum privim totul cu nostalgie, zambim, radem de cat de "copii" eram si visam).Prieteniile din copilarie sunt cele mai puternice (nu zic ca altele nu ar fi) pentru ca aceia sunt anii cei mai draguti, anii in care tu ai invatat cele mai multe, ti-ai creat mare parte din personalitate, perioada de care, evident, toata viata iti vei aminti cu drag, practic ati crescut impreuna, v-ati privit unii pe altii cum v-ati schimbat, cum s-au schimbat vremurile- cum era atunci si cum e acum, cum era generala, cum era cartierul, cum ne multumeam cu putin si ne era foarte bine, cum nu aveam net, messenger si telefoane mobile si cu toate acestea eram o mana de oameni care ne intalneam mai mult ca sigur afara, in cartier, cum ne trimiteam biletele cand ne placea de cineva-si nu sms-uri, cum urmaream zile la rand, luni la rand pe cel de care ne placea, cum neexistand decat telefon fix-viva romtelecom-cautam in cartea d telefon (pagini aurii) numarul lui de fix in functie de strada si numele de familie-mai nasol era cand trebuia sa rasfoim 5 pagini... si amuteam cand imi raspundea, cum ne ajutam la teze, ne sopteam cand eram scosi la tabla, completam caiete de amimntiri si oracole...Eu una am pastrat legatura cu prietenii din copilarie si de curand am avut parte de o "reuniune" partiala de clasa de generala (probabil suna stupid, dar pentru mine astia au fost anii cei mai dulci, eram nebuni, eram uniti, stiam sa ne distram, radeam in hohote,in liceu nu a fost chiar asa, a fost mai anost...dar a avut si el rolul lui, acum in facultate are un gust din nou dulce, aproape la fel ca in anii de generala,nu pot spune daca mai mult sau mai putin pentru ca mi-e greu sa compar, gratie catorva oameni deosebiti care ma fac sa ma simt mereu copil:)mereu...EU ). Ideea e ca in urma acestei reuniuni (vor mai urma!claaaaaar) m-am simtit din nou copil, din nou parca eram in anii aceia inconjurata de aceiasi colegi de pe atunci. E minunat sentimentul sa-ti poti retrai anumite perioade ale vietii doar prin simpla companie a unora.

Proful de istorie din liceu ne-a marturisit ca daca esti prof nu imbatranesti niciodata, multumita companiei elevilor iar ca diriginte cica ai intineri la fiecare 4 ani. Sincer, observ chestia asta, nu ma refer la imbatranire fizica, ci la "sufletul tanar".
Mama a declarat (nu mai stiu cui) ca prin copiii ei (me and my bro), prin nepoti, retraieste perioadele respective ale vietii (traieste concomitent cu copiii, nepotii,etc. Asta cred ca este si secretul, timpul este relativ, nu ne putem opune lui insa aceste perioade ale vietii exista in noi, trebuie doar sa le pastram calde, isi vor gasi singure momentul prielnic pentru a rabufni, nepotii, prietenii, vecinii mai mici, fostii colegi ne pot reaprinde acea parte din noi care s-a lasat pacalita de timp si ne pot face sa redevenim copii. Nu te sfii, ai curajul sa te prostesti daca asta simti, simte-te tu bine, simte-te tanar! Indrazneste sa faci ce-ti vine si nu gandi cu prejudecati "am o varsta, nu pot face asta!"...
Catre final, printre multiplele concluzii, tin mortis sa amintesc de un citat care m-a marcat, nu mai stiu exact cine a spus asta si nu cred ca sunt in stare sa-l reproduc cum trebuie...insa ideea era ceva de genul: in prezenta prietenilor te vei simti intotdeauna copil...sau nu vei imbatrani niciodata. Mare adevar!
Langa anumiti oameni vei fi intotdeaun copil!
Pacaleste timpul!
A propos: pozele din acest post sunt cu mine:P
P.S. Am gasit pe net pana la urma poezioara..iata:
http://www.calificativ.ro/Copilaria__2_-a21308.html

Mi-am luat jucariile si am venit pe capul altora:)

Exista peste tot ghiduri in genul "ce sa faci si ce sa nu faci la un interviu de angajare". O regula de baza e sa nu-l vorbesti de rau pe fostul sef. Mai mult decat o eticheta de "barfitoare imputita" nu mai pot primi...asa ca..tre' sa incep:pana acu am avut blog pe .weblog, si, satula de zecile erori din decursul ultimelor 30 de zile (sa zicem ca am uitat ce s-a intamplat lunile trecute) plus postari sterse am hotarat ca e momentul sa-mi iau catrafusele, boccelutele, sa chem o duba si sa plec la pomul laudat (cum a facut si Cleopatra Stratan cand a enervat-o Ghitza:)) ).Here i am..on blogspot. Sper sa am o sedere placuta:P

Dulce!...sec?...Demidulce?...demisec?...

In urma unor discutii cu Adrian si iubita mea pretena Raluca am ajuns la concluzia ca prietenia este ca vinul: cu cat mai veche cu atat mai calitativa. Un vin bun se obtine in timp, e nevoie de un spatiu linistit si de tratamente speciale pentru ca vinul sa nu fermenteze si sa se strice (mama face vinul in casa asta deci nu ma intrebati detalii), nu doar de o damigeana si atat. Un vin bun il tii la loc de cinste, ii pui si de-aia si de-ailalta ca sa se pastreze mai bine si doar-doar sa fie mai bun, il bagi in beci, il scoti, il verifici, il mirosi, il savurezi, te mandresti cu el, bei cate un paharel, te bucuri de el, il bagi la loc in beci...si tot asa…
Ca si in cazul vinului, si in cazul prietenilor exista mai multe faze :faza de strugure verde, de strugure copt, de must, de vin…de vin cat mai vechi. Culegi strugurii, ii vezi, ii gusti, iti plac…ii cunosti…ii storci… Mustul este pe cat de dulce pe atat de pretentios (eu nu m-am riscat niciodata sa beau mai mult de un pahar tocmai din acest motiv) si poate incepe sa fermenteze in orice moment. Odata ajuns aici, incarca-te cu rabdare si atentie, ia o damigeana si tine vinul la loc racoros, in beci eventual, verifica-l din cand in cand (nu-l lasa uitat). E important sa pui mana pe damigeana la timp, sa nu-l lasi sa se strice, sa pierzi bunatate de struguri, bunatate de vin. E ca un moment de cumpana…

Odata vinul facut nimic nu se mai poate strica, chit ca il bagi in casa si mai bei din el, il bagi la loc in beci si il lasi la pastrat...nu oricum…CU DRAG. Cu cat e mai vechi, mai incarcat de istorie, cu atat e mai bun. Si vinurile stim cu totii, sunt atat de diferite, dupa miros, parfum, gust, uneori nu putem explica ce anume face un vin sa fie « bun », pur si simplu ne place, are un gust special si ne da o stare speciala. Vinurile nu pot fi catalogate doar in « sec », »dulce », »demidulce », »demisec »…la fel si cu prieteniile…

Cum sunt romanii?

Despre un popor putem spune ca turisti, ca straini ca este “un popor de oameni calzi” sau “oameni reci”. Englezii, nemtii, nordicii cica ar fi ai naibii de reci, balcanicii cica ar fi calzi. Totul consta de fapt in educatia ce caracterizeaza poporul acela, educatie, cultura care se formeaza in timp, are la baza o istorie, o traditie. Despre unele popoare se zice ca aparent par primitoare (asta daca esti turist de o saptamana-doua) dar daca stai sa ii cunosti mai bine oamenii ajungi sa vezi k nu era decat o masca. Orice natie e primitoare atata timp cat are de castigat de pe urma ta (turistii apar ca ciupercile dupa ploaie, tre sa fim gazde bune, sa facem impresie placuta prin ospitalitate, sa mai vina, sa ne laude la cunostinte, sa crestem in ochii lor si implicit sa crestem noi in ochii nostrii).

Nu tocmai despre asta vroiam sa vorbesc. Cum sunt romanii ? Ah, balcanici, foarte calzi, foarte primitori, o placere sa stai de vorba cu ei cu o farfurie de sarmalute in fata si o tuica fiarta..sau cu un mic si o bere, cum preferati. Nu zau ? Hai sa deschidem ochii mai bine …
In Romania poti fi jefuit ziua in amiaza mare si nimeni sa nu sara pentru tine, poti fi batut in plina strada fara motiv de un betiv dement, poti sa ai ghinionul sa lesini si sa cazi pe strada si nimeni sa nu se uite la tine,. ba chiar sa apara supozitii de genul « eh, un drogat ». Nu zic ca nu exista si oameni de omenie care ar sari pentru tine, ma refer la marea majoritate a romanilor, la atitudinea noastra..

Am asistat acum cativa ani la un jaf in Parcul Tineretului in plina zi. Eram cu o prietena si ne plimbam linistite pe aleea principala bucurandu-ne de ziua frumoasa de vara, neinchipuindu-ne ca ne punem viata in pericol umbland prin parc la ora 15 cand soarele era sus pe cer. Plimbandu-ne linistite, vedem in fata noastra, pe principala o ditamai gasca (zeci daca nu sute de insi, nu exagerez ! sociologic vorbind nu pot sa-i incadrez in vreo etnie, clasa sociala sau sa dau vreun procentaj din punct de vedere al sexelor lor, ideea e ca erau adolescenti daca ma intrebi de categoria de varsta), auzim harmalaie dar nici nu ne imaginam ce se intampla de fapt..Se apropie de noi intreaga gasca din care trei fete (frustrate probabil pentru sexul oral primit importriva vointei lor de la varste precoce-nah ca vorbesc in termeni academici) ne ataca. Primim fara motiv cate un sut in fund, sar sa atac, dau o palma si observ cu stupoare comportamentul primitiv din clan- ele erau cele care atacau (3 fete vai de ele, incarcate cu mult tupeu) iar restul de cateva zeci de insi tineau galerie, nimeni nu se baga, priveau doar foarte incantati de show. Am scapat slava Domnului fara echimoze, rani si alte vatamari corporale si cu niciun bun personal lipsa, asta dupa ce le-am aruncat niste vorbe dulci cu tinta spre organele genitale ale mamelor lor. Socate pornim mai departe in parc si intalnim trei fete (victime pe buna dreptate) plangand, una era batuta mar si-mi arata portofelul gol, alteia i se furase mobilul si i se rupsesera hainele. Erau ingrozite efectiv ! N-am inchis ochii si am luat-o pe o alee laturalnica sunand la politie.
O tanti plictisita de la 112 ne intampina cu calm pe fir, ii povestim ce s-a intamplat, ii dam datele noastre, eram minore pe atunci…are dubii daca sa ne creada sau nu, in final ne crede. Ne mai plimbam juma de ora prin parc si cand iesim vedem un « militian « luand o declaratie la intrarea in parc. Probabil era deja prea tarziu.

Astazi o foarte buna prietena mi-a marturisit cum ea impreuna cu o alta fata pe care a cunoscut-o ulterior pe CFR a fost agresata verbal de un betiv in tren si ca are de umblat sa dea niste declaratii la politie impotriva lui. Daca ar fi fost doar ea cu fata si betivul intr-un compartiment as fi inteles sa nu se fi bagat nimeni, dar e strigator la cer ca nu era tren cu compartimente si ca niciun alt pasager nu s-a bagat, ba, mai mult, cativa barbati radeau in hohote la replicile josnice ale betivului (cat de frustrat sa fii sa te iei de o necunoscuta din tren doar pentru ca nu-ti place fata ei si s-o faci « curva » si alte vorbe de genul, apoi enervat de faptul ca esti ignorat sa-i torni o sticla de suc in cap ?!). Poate ti-e teama sa iei apararea victimei (desi ar fi fost mai multi barbati impotriva unuia in stare de ebrietate si nu-i costa nimic !) dar sa razi in timp ce o domnisoara nevinovata, finuta chiar este umilita mi se pare o lipsa de…nu, nu a celor 7 ani de acasa..O LIPSA DE OMENIE !
In tara asta nimeni nu se baga pentru tine, fiecare e pe cont propriu, fiecare tre sa se descurce singur, nu suntem o comunitate (decat teoretic), poti fi omorat in bataie in plina strada si lumea sa se uite nemiscata in cautare de adrenalina. Vecina de la 7 e zilnic batuta mar de barbatul ei, ca si inca cateva mii de femei, vecinii nu zic nimic.

Stii ca ignoranta inseamna COMPLICITATE ? Ca platesti sau nu pentru acest soi de complicitate asta conteaza mai putin, e vorba de moralitate ! Ti-e frica sa te bagi personal ?Bine…De-aia platim impozite si taxe…ca 112 sa-si faca datoria, e un telefon gratuit, te doare mana ? Nu…esti doar indiferent, te poti numi om ?
Paradoxal suntem un popor crestin. Cat de crestin ?
Stii unde e buba ? …hmm..sunt mai multe…un ciorchin de bube…

1.-lipsa de profesionalism, cum zice si Mircea Badea si indiferenta romanilor…Suni la 112 si pana vine salvarea dai ochii peste cap, faptul ca multi « fac pisu » pe autoritatea politiei si continua sa-si cafteasca nevasta, TEORETIC exista autoritati care sa aiba grija de femeile agresate de soti, de copiii abuzati, de cei ce dorm pe strada dar PRACTIC nu se ajunge sa se rezolve lucrurile pentru ca nu vrem, suntem un popor indiferent. Daca vrei sa ajungi undeva tre sa dai o spaga, daca nu te invarti ca idiotu’ o zi intreaga si nu rezolvi mare branza.

2.-educatia, frate…cultura. Sunt natii care baga mult mai mult alcool in sange si nu exista violenta domestica ca la noi. Mare pacat caci noi, romanii daca aruncam o privire in trecut, la istoria noastra observam ca suntem un popor care a avut anumite valori, din pacate suntem inraiti de frustrarea postceausista.

3.- cei care ne conduc haotic si ne reprezinta totodata (ultimii 5 ani si-au spus cuvantul), toti se bat pe ciolan si au propriul interes, baga tara in criza ca sa am o scuza pentru sticla primita in cap in plina strada, in plina zi. Clar ajungi in situatia in care lupti pentru tine, nu mai ai timp de altul. Certuri, scandaluri, nonvalori promovate, egoism, faptul ca unii profita de statutul si fuctia lor pentru a-si promova fiica mai mica si inculta si nu recunosc intentia. Cand scandalurile se tin lant un om inteligent s-ar retrage, la noi tupeul creste mai mult.

Nu stiu concret cauza pentru care suntem un popor de oameni rai dincolo de aparente (mai exista si oameni buni, ma repet..dar vorbesc la nivel de popor )..cred doar ca toate lucrurile mai sus mentionate ne influenteaza negativ. Sper sa ne revenim…

Vorbe de luat in serios

...ne pun pe ganduri, ne trezesc un zambet sau un regret..sunt vorbe de luat in serios...
Siguranta iubirii e data de nesiguranta ei. Marin Preda

Pentru cei care cred, dovezile nu sunt necesare. Pentru cei care nu cred, dovezile nu sunt posibile. Stuart Chase (1888-1985)

Cea mai buna cale de a te inveseli e sa incerci sa inveselesti pe cineva. – Mark Twain

Nimeni nu cunoaste, nici nu poate cunoaste, partea cea mai buna ascunsa in adancul lui. – Friedrich Nietzsche

Adesea vorba cea mai rea cuprinde invatatura cea mai buna. – Nicolae Iorga

Un prieten este un dar pe care ti-l faci singur. – Robert Louis Stevenson

Esti dator uneori sa faci o greseala, nu esti dator sa faci o prostie. – Nicolae Iorga

Drama nu e ca esti batran, ci ca ai fost odata tanar. – A.D. Xenopol

Omul este ceva ce trebuie depasit. – Friedrich Nietzsche

Defectul tuturor oamenilor este ca asteapta sa traiasca, deoarece n-au curajul fiecarei clipe… Toti invatam sa traim dupa ce nu mai avem nimic de asteptat, iar cand traim nu putem invata nimic, fiindca nu traim in prezentul concret si viu, ci intr-un viitor fad si indepartat. – Emil Cioran

Mai degraba ii iubim pe cei care ne urasc, decat pe cei care ne iubesc mai mult decat vrem noi. – Franois De La Rochefoucauld

Exista oameni care, manati de dorinta de a cunoaste totul, uita sa iubeasca. – Henry Beyle Stendhal

In prietenie, la fel ca in dragoste, adesea te fac mai fericit lucrurile stiute, decat cele pe care nu le cunosti. – Franois De La Rochefoucauld

Cea mai mare durere ti-o provoaca incertitudinea. – Alexandre Dumas-tatal

Cand vrei sa uiti pe cineva, inseamna ca te gandesti la el. – Jean De La Bruyere

La nimic nu ne decidem mai iute ca la despartirile pe veci. – Lawrence Sterne

Cel mai frumos dar facut cuiva este speranta. – Anatole France

Adevarul asteapta. Numai minciuna e grabita. – Alexandru Vlahuta

Cel mai bun mijloc de a invata sa te cunosti e sa incerci a-i intelege pe ceilalti. – Andre Gide

Cele mai frumoase lucruri sunt cele pe care ti le sufla nebunia si le scrie ratiunea. – Andre Gide

Fructul poarta in sine si varfuri si radacini. – Tudor Arghezi

Copilaria este inima tuturor varstelor. – Lucian Blaga

A vorbi despre moarte este una din posibilitatile cele mai rationale de a vorbi despre sensul vietii. – Andr Malraux

Daca muncim numai pentru bunurile materiale, ne cladim singuri temnita. – Antoine De Saint-Exupery

Unele iubiri vin pe neasteptate ca briza dinspre mare, iar altele cresc din samanta prieteniei… – Reymond E. Feist, in "Magician"

Cel mai neplacut lucru in viata este sa te simti in plus acolo unde, candva, erai totul. – autor necunoscut

O iubire e mai curind un proces de autosugestie… Trebuie timp si trebuie complicitate pentru formarea ei. De cele mai multe ori te obisnuiesti greu la inceput sa-ti placa femeia fara de care mai tarziu nu mai poti trai. Iubesti intai din mila, din indatorire, din duiosie, iubesti pentru ca stii ca asta o face fericita, iti repeti ca nu este loial s-o jignesti, sa inseli atata incredere. – Camil Petrescu, in romanul "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi"

Lumina nu se aprinde decat pentru cei ce vad, nu pentru orbi. – Mihai Eminescu

People need love the most when they deserve it the least

When you were born, you were crying and everyone around you was smiling. Live your life so that when you die, you’re smiling and everyone around you is crying

Sentiment de sentiment pierdut

Noapte alba, ganduri peste ganduri, imagini ce alearga agitate prin mintea ta fara noima, intre vis si realitate…tresariri din 10 in 10 minute..minute ce ti se pareau ore, fiecare 10 minute un alt vis, un alt ciclu de somn…panica ? Perna uda…oare de ce ?Lacrimi…Parca ai trai in « Lacustra » lu Bacovia, patu-ti e moale dar starea ta interioara il transforma intr-o scandura umeda. Te framanta intrebari, le cauti raspuns, nu e bine, cauti alt raspuns…se nasc alte intrebari. Simti un gol in stomac si o senzatie de singurate. Mai stie cineva ce simti, oare intelege?..Daca le-ai spune le-ar pasa ? Poate pentru moment, oricat ar tine la tine, esti independenta, majora, vaccinata, nu mai esti un copil, si totusi te simti fara pic de ajutor si-ti vine sa strigi…si totusi..fiecare e singur responsabil de gandurile, faptele si sentimentele sale. De aici tre’ sa te descurci singur sa-ti faci ordine in suflet. Teama, deznadejde, neincredere, singuratate, sentiment de sentiment pierdut. Deschizi ochii…cu atat de mare usurinta ca te si intrebi daca ai inchis un ochi toata noaptea, parca nici n-ai dormit, si totusi iti amintesti , destul de vag, ultimul vis ciudat si aiurea…si altul…Te uiti la mobil (da, da, stiu ca nu e bine sa-l tin sub perna).. niciun mesaj…si parca il simtisesi vibrand…oftezi adanc..te uiti la ceas…doua jumate…Toata casa doarme, se aude un sforait surd din vecini in linistea noptii…pe strada rar trece cate un taxi, o masina in graba sau un motorist dement…de oameni nu se poate pune problema, probabil vreun betiv ratacit…desi slabe sperante. Toti dorm numai tu nu…Te mananca degetele sa dai mesaj…doare…vrei sa urli dar ti-e mila de vecini si…parca n-ai putere… Iti simti fata uda, perna uda, ochii grei, foarte grei, umflati, nu mai poti respira, nas infundat, muci in gat…beah.…umezeala….Pui capul pe perna, exact ca pe scandura aia uda, bacoviana si nici nu-ti dai seama cand gandurile ti se amesteca haotic, imaginile vin tot mai rapid, ametesti ca intr-o betie grea si …atipesti cu telefonul in mana…Somnul cel mai adanc e de la 3 dimineata in colo si totusi…acum visele sunt mult mai calme, mult mai pacifiste, te-ai resemnat. Cand lucrurile devin roz suna o alarma…Mobilul…si ah..mesajul pe jumate scris, disperarea, lacrimile…parca te-ai mai calmat…Si totusi, sa te scoli, sa iesi din casa cand totul e atat de gol si greu, cand vrei sa ramai doar tu si soarta, cand vrei sa-ti ungi ranile sufletesti cu un vin fiert…ah…scortisoara, cand iti vine sa-ti versi amarul in frigider, cand esti suparata pe tine, pe el, pe ea, pe ei toti, cand ii simti pe toti departe de tine, reci, grei, secretosi, nepasatori…Golul ala din stomac nu te lasa, daca bei acum o cafea ii vei da apa la moara fluturelui din stomac si se va zbate si mai tare…si totusi ce chef ai acum de o cafea care sa-ti absoarba zumzetul din creier, ameteala aia de post-insomnie. Treci pe langa oglinda, oglinda in care candva faceai poze…Vai ce moaca ai ! Cearcane…ochi umflati, privire goala. Nu poti pleca asa…dar trebuie ! De ce ? Linguri reci p ochi si calmeaza starea de post-plans, glande lacrimare suprasolicitate, simti ca explodeaza, ustura ochii… »Machiaj obligatoriu ! Asa ochi trezesc numai compatimiri. Oare ? Nu m-am mai boit asa de muuuult. Dar parca nu arat asa rau, schitez un zambet…FALS ! E innorat dar imi iau ochelarii de soare, o sa mint ca am conjunctivita.
RATB…Compostez bilet, n-am chef sa ma cert cu muierile alea artagoase, metrou…

Intalnirea cu fetele…o ciocolata calda…o vorba dulce…parca sunt in convalescenta. Nu stiu cum au reusit dar simt ca zambesc… Golul tot e..in inimioara, in stomac dar se umple…ca un buretel. E o stare umana…pentru ca sunt om, am sentimente, simt bucurie, simt atasament, simt tristete, mai si sufar dar stiu ca nu poate ploua tot timpul iar daca e soare mereu ma doare capul. Am nevoie de timp si de un somn bun sa ma refac…De shopping n-am bani…Dar vine el..si salariul…

Sedative, muzica emo…sa fim seriosi ! Compania unora si timpul sunt cele mai bune tratamente pentru sentimentul de sentiment pierdut…si totusi…acum ca e soarele sus pe cer sunt mult mai lucida. De ce oare avem tendinta sa exageram si sa vedem asa negru uneori (mai ales noaptea- mde, s-a studiat treaba, cica lipsa luminii da stari depresive)…Niciodata dracul nu e asa negru … »


O gaseste adormita pe canapea cu o ciocolata amaruie langa ea. O simte, stie cum se simte si doare..doare ca nu-i poate face nimic (oribil sentiment sa vrei sa ajuti si sa nu ai cum, sa-ti fie teama si sa incerci), orice i-ar zice nu va auzi…si totusi o poate indulci cu o ciocolata…It’s a matter of time. Ii va trece ! Nu e nici prima si nici ultima data…

Boredom?

O stare de spirit temporara.Check this out:

Va doresc sa intalniti numai oameni ca voi!

Un profesor este "bun" sau "rau" nu dupa criteriul "cum vine la ora, preda lectia, umple catalogul de 2 sau de 10 si pleaca". Un profesor adevarat este cel care ramane peste ani si ani in sufletul elevilor sai, ii invata carte, si, mai presus de asta le da o lectie de viata, se implica in formarea unei gandiri, unor principii, unor OAMENI. Profesorul bun fie este indragit din start, considerat pe aceeasi lungime de unda cu invataceii, fie este urat, temut, ramas in amintirile ce creeaza panica, insa odata cu maturizarea tanarului, devine inteles si apreciat dincolo de isteriile lui/ei temporare.

Lasand la o parte introducerea pompoasa, imi vin in minte vorbele unei temute profe din liceu, de fapt, as putea spune cea mai temuta mai ales daca ne referim din punct de vedere didactic (nu dau nume, se va regasi eventual…iar cine stie..cunoaste:) ).

De fiecare data cand se ivea ocazia sa ne mustre, sa ne laude ori sa ne faca vreo urare ne spunea ca ne doreste in viata sa intalnim numai oameni ca noi (atat din punct de vedere al calitatilor cat si al defectelor), pentru ca doar asa vom reusi sa ne cunoastem pe noi insine mai bine, asa ne vom putea vedea plusurile si minusurile, in concluzie, numai asa vom fi fericiti, ne vom schimba in bine, vom renunta la naravuri…si…de unde mai pui si proverbul ca "cine se aseamana se aduna" (cu cine ne putem intovarasi mai bine decat cu oameni ca noi, cu care suntem pe aceeasi lungime de unda?).

Ideea ar mai fi si ca in viata in continuu ai ceva de invatat, intreaga viata este de fapt "o scoala" a cunoasterii de sine si nu se opreste nicidecum odata ce imbracam roba de absolvent. Avem de invatat cate ceva aproape de la orice om pe care il intalnim, trebuie doar sa deschidem ochii mai larg. Nimic nu este intamplator, fiecare individ are un rol mai mic sau mai mare in drumul nostru.Nu exista oameni buni sau oameni rai, fiecare om are o esenta buna, pentru ca fiecare a pornit candva de la o esenta buna.

Avem de invatat de la dusmani, avem ce invata de la prieteni, de la parinti, rude, de la oameni obisnuiti cu care nu am schimbat decat un zambet, oameni cu care poate nu am vorbit niciodata dar totusi i-am privit, i-am simtit, i-am inteles, admirat sau compatimit. Parintii ne indruma primii pasi in viata, familia ne este alaturi, dusmanii de multe ori ne ajuta sa ne vedem mai bine partile negative (probabil prin ei), prietenii ne ajuta sa ne descoperim mai bine, sa ne vedem mai clar partile bune, sa capatam incredere si sa renuntam la partile noastre rele, simplii trecatori prin viata noastra ne pot da de gandit, de meditat, de analizat la rece…

Invata din seninatatea unui copil sa te bucuri de micile lucruri frumoase din viata, uita-te la oamenii nevoiasi, defavorizati, batrani, infometati, vecinii de la blocul de vis-a vis care se inghesuiesc cate 4-5 insi intr-o garsoniera minuscula-au curajul sa zambeasca, au invatat sa fie fericiti cu mai putin, cu stomacul ceva mai gol…pentru ca fericirea nu costa bani, depinde doar de noi.

Interesant este cum apar oameni de la care ai de invatat cate ceva exact in momentul si in situatia in care ai cea mai mare nevoie de ei. Intamplare?

Se intampla sa cunosti oameni deosebiti fix in momentul in care nu mai vrei nimic, nu mai ai incredere in nimeni si nimic, nu mai ai incredere in dragoste, in prieteni, esti sictirit/a de toate chestiile nasoale ce ti s-au intamplat in timp, de toata lumea "de cacao" cu care ai avut de-a face. Oare chiar asa au fost aceia? Probabil si eu candva am fost la fel…Deci? Se intampla ca acestia sa-ti deschida ochii si sa vezi mai bine ce se intampla si ce s-a intamplat in jurul tau, sa mai arunci o privire la cat de plin sau nu este paharul si sa vezi ca nu e chiar asa negru… Probabil ei au fost tot timpul langa tine insa tu nu i-ai auzit, nu i-ai observat, i-ai ignorat pierzandu-te in alte detalii, ai trait pana acum cu ochelari de cal vazand doar ce vroiai sa vezi.



Face bine, chiar pustiu de bine sa intalnesti oameni ca tine, atat cu calitatile tale cat si cu defectele tale, de la ei ai cele mai multe de invatat.

Deci, va doresc si voua, cum mi s-a dorit si mie, sa intalniti numai oameni ca voi (atat cu bune- e extraordinar, cat si cu rele-este greu, poate neplacut, dar este constructiv)!
P.S: Doamna Profesoara Luminita Ursea- chimie

Miroase a toamna!

Un nou septembrie, aceeasi veche emotie..de toamna. Prima ploaie care nu mai are acelasi miros de vara, prima dimineata rece si umeda, prima senzatie de frig dupa o vara torida, primele hoteluri inchise la mare, primii copii intorsi din vacanta povestindu-si peripetiile din vara, primele revederi dintre acestia dupa vacanta mare, prima seara teleleu in care chiar ca mi-e friiiig, prima zi gri -innorat, sta sa ploua daca nu toarna cu galeata deja iar tu probabil ca o si simti pe propria piele, norocos ca ti-ai luat umbrela sau cu toalele de pe tine deja fleasca…prima masina care, trecand in viteza pe strada prin balti provoaca un val de un metru juma’ si iti face dus (Ralu’ stie ce show i-am facut unei pitzipoance de trafic din cauza asta, numa ca asta a fost de 1 mai ) Interesant e cum aproape instantaneu cu inceperea ploilor apar pe la Universitate multi comercianti de umbrele, de ceva mai mult decat o unica folosinta insa nu cu mult, suficient de bune pentru inceputul de toamna cand vantul nu are atat de mult tupeu sa ti-o intoarca cu cracii in sus, ma rog, vorba vine), primele scoli deschise (ah, si acum parca simt mirosul scolilor la inceput de septembrie, e un miros aparte, amestec de cerneala tipografica, rechizite noi, creioane, cerneala, tamplarie noua, sau…nu, avand in vedere criza economica ce s-a instalat de cand am terminat eu scoala, detergent ieftin, miros de curatenie, ce sa mai, in orice caz…mirosul de scoala ca si mirosul de biblioteca, librarie, farmacie, metrou, CFR, casa lu X, apartamentul lui Y le am fixate undeva intr-o memorie olfactiva), primele fructe de toamna coapte, prune din belsug, pere, primul cules de vie, primul must (and yeah..that is a must have :P), primele amintiri de vacanta presarate cu mai multa nostalgie decat pana acum, primul « adio » luat de la mare, amintirea noptilor scurte dar nebune de vara, mirosul de vinete coapte, galustile cu prune (mmm), amintirea iubirii tale de-o vara (ce frumos a fost, inca mai simti fluturasii aia tembeli din stomac) sau poate iubirea de vara se continua cu una de toamna si imparti umbrela cu el/ea…

Ploua cu clabuci deja, privesti pe geam si asculti ploaia…Nostalgie…Gri…un gri care atunci cand nu va mai ploua se va schimba in zeci de nuante de culori si va cuprinde inreg pamantul…cate nuante atatea sentimente, atatea nostalgii, atatea visari, atatea emotii, emotii si stari aparte pe care numai toamna ni le poate oferi.
Da, miroase a toamna !

Doua cani de cafea impreuna cu un prieten :)

O micuta "pilda" adunata de pe ici si colo…

Un profesor de filosofie stãtea în fata clasei având pe catedrã câteva
lucruri.
Când ora a început, fãrã sã spunã un cuvânt, a luat un borcan mare de
maionezã gol, pe care l-a umplut cu mingi de golf. I-a întrebat pe
studenti dacã borcanul este plin si acestia au convenit cã era.

Profesorul a luat atunci o cutie cu pietricele pe care le-a turnat în
borcan, scuturându-l usor.
Pietricelele au umplut golurile dintre mingile de golf. I-a întrebat din
nou pe studenti dacã borcanul era plin iar acestia au fost de acord cã
era.

Profesorul a luat dupã aceea o cutie cu nisip pe care l-a turnat în
borcan,. Firesc nisipul a umplut de tot borcanul. I-a întrebat din nou
pe studenti cum stãtea treaba iar acestia au rãspuns în cor "pliiin"!

Profesorul a scos de sub catedrã douã cesti cu cafea pe care le-a turnat
în borcan umplându-l de aceastã datã definitiv. Studentii au râs.

"Acum" a spus profesorul dupã ce hohotele s-au domolit, "as dori sã întelegeti cã acest borcan reprezintã viata voastrã. Mingile de golf
reprezintã lucrurile importante pentru voi, familia, copiii, sãnãtatea, prietenii si pasiunile voastre, si cã dacã totul ar fi pierdut în afarã
de acestea, viata voastrã ar fi tot plinã."
"Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteazã pentru voi,
serviciul, casa, masina, iar nisipul e restul lucrurilor mãrunte"

"Dacã veti începe cu nisipul," a continuat el "nu veti mai avea unde sã
puneti mingile de golf si pietricelele"
"La fel si în viatã, dacã îti irosesti tot timpul si energia pentru lucrurile mici, nu vei avea niciodatã timp pentru lucrurile importante
pentru tine."

*"Acordã atentie lucurilor importante pentru fericirea ta…… Joacã-te cu copiii, fã-ti controale medicale periodic, iesi în oras la cinã, joacã golf, vei avea suficient timp altã datã sã faci curat sau sã repari cine stie ce dispozitiv . Ai, în primul rând grijã de mingile de golf, ele conteazã cu adevãrat. Stabileste-ti prioritãtile, restul e
doar nisip." *

Unul dintre studenti a ridicat mâna interesându-se ce reprezentau cele
douã cãni de cafea. Profesorul a zâmbit "Mã bucur cã întrebi asta,ele vor doar sã arate cã, oricât de plinã ar pãrea viata ta, e loc întotdeauna pentru douã cãni de cafea, împreunã cu un prieten."


Si cu ocazia asta, nu stiu de ce, mi-am amintit de filmul Chocolat (Ciocolata cu dragoste) cu Johnny Depp

"Nimeni n-o sa iti explice ce e Dragostea..."

"Nimeni n-o sa iti explice ce e Dragostea
Asta singur intr-o zi de vara-o vei afla
Si atunci sa nu uiti de inima ta"


Alergam de nebuni in viata cautandu-ne un sens. Despre iubire se zice ca atunci cand o intalnesti cu adevarat o simti, e un soi de magie, o potrivire de ganduri, de fapte, de destine, de vieti, o regasire a eului intr-o alta fiinta pentru a-ti cunoaste mai bine propriul eu, o detasare de lucrurile de suprafata, o stare de plutire, un sentiment divin, in toate sensurile cuvantului.
Se pare ca atunci cand intalnim jumatatea, acea reflectie in oglinda a noastra, ne regasim pe noi cu adevarat…si cred ca asta este si scopul.
Cat traim o cautam…de multe ori traim ca niste ignoranti si trecem pe langa ea fara sa ne dam seama, unori ne pierdem in chestiuni de suprafata, chestiuni mult prea materiale, superficiale si pierdem din vedere scopul…iar alteori o intalnim, o simtim si renuntam la ea pentru ca ne ascultam mai mult vocea ratiunii decat cea a inimii ceea ce e cu doua taisuri ale naibii de dureroase.

Mult timp m-am intrebat ce este dragostea, care din sentimentele nutrite a fost real si incadrabil in aceasta definitie…m-am pierdut in ganduri si in neant…pana cand la o discutie cu EL am tresarit si cu un flashback am retrait cea mai frumoasa perioada din viata mea..

Pur si simplu, vorbind despre noi si despre ce a fost mi-a adus in fata o scena din "City of angels" cu Nicholas Cage in care un anumit personaj in momentul in care moare este intrebat care a fost cel mai fericit lucru din viata lui. Nu mai tin minte ce mi-a zis dupa, nu stiu daca el si-a gasit cuvintele dar cert este ca amandoi am inteles esenta si ca amandoi aveam acelasi raspuns, de fapt, aveam propriile raspunsuri in fata.
Chiar daca s-a terminat candva (oare?) nu vor exista niciodata regrete in aceasta privinta….indiferent de ce am spus la furie…
…pentru ca a fost un sentiment unic simtit candva, pentru ca a fost o parte din mine, din viata mea, pentru ca m-ai ajutat sa te descopar, sa ma descopar, sa invat sa iubesc, sa simt, sa ma bucur de viata, sa simt fericirea, sa nu mai am nevoie de nimic, doar de tine.
Printre amintiri te-am descoperit..probabil uitasem cum e, cum esti, unde esti, cine esti…
Si totusi..cum se numeste atunci cand te gandesti clipa de clipa la el, cand nu-ti imaginezi viata fara el, cand nu-ti mai pasa de nimic altceva decat de voi si de sentimentul vostru, cand clipele fara el dor, cand fugi de nebuna sa-l intalnesti, cand ti-e groaznic de dor, cand ai renunta la orice pentru el, cand te-ai rupe de tot doar sa fi cu el, cand nu ti-ai imagina viata fara el, cand unica ta liniste, sau, adevarata ta liniste o gasesti in bratele lui ?… cand sentimentul e cald, cuvintele sunt de prisos, ochii si inimile isi vorbesc…
Asta am simtit si NOI..noi doi…impreuna…
Asta am incercat mult timp sa neg si sa ma zbat ca pestele pe uscat, sa incerc in zadar sa ma regasesc, sa caut acelasi sentiment altundeva si sa ma aleg doar cu stari superficiale, autosugestii desarte de iubire…CAPRICII…relatii bazate pe iluzia sentimentului si mult, mult prea materiale.


Mi-e dor de acea stare, de sentimentul acela pur, de adevarata iubire. Pentru tine a fost asta, si…vorba ta, nu se stie daca va mai fi..sau cine stie…
Triste sunt alegerile dintre ratiune si suflet..si asta pentru ca suntem OAMENI, suntem si spirituali si materiali, din pacate mult prea materiali..pentru ca asa vrem noi. De ce nu ne putem detasa de niste IDEI, de niste conceptii ? De ce nu vrem sa acceptam ca imaginea din oglinda este identica cu noi si totusi…diferita..sau mai bine spus » inversata » ? De ce nu ne ascultam inima ? De ce neputinta ?
Revenind la ideea de la care am plecat, definitia dragostei..
Tot despre dragoste se spune ca daca e adevarata nu moare niciodata, poate doar se transforma intr-o alta forma de dragoste.

Ei bine, nu, nu traiesc din amintiri, chiar asta simt, nu pot sa nu te iubesc intr-un fel sau altul, pentru ca da, esti si ramai mereu o parte din mine si eu o parte din tine, sentimentele reale nu se pierd, nu tin cont de trecerea timpului, distanta si alte lucruri de genul, ele raman in tine, te hranesc; fara anumite persoane nu am fi ceea ce suntem si tocmai de asta ar trebui sa le multumim ca exista.

Cu greu mi-am gasit cuvintele pentru a scrie asta si inca sint ca nu m-am exprimat suficient de bine…anumite lucruri nu pot fi exprimate…

Si da, s-a intamplat intr-o zi de vara pe cand eram o copila care nu stia ce vrea (nu ca acum nu as avea dubii uneori) intr-o zi insorita de…9 iulie ?De atunci ai fost langa mine mereu, neconditionat si mereu cu multa dragoste.
Chiar daca au fost momente in care ne-am certat ca la usa cortului, am plans impreuna, ne-am facut reprosuri, intotdeauna a existat acest sentiment, niciodata niciunul dintre noi nu a vrut sa raneasca, sa faca rau. Langa tine am fost cu adevarat EU, tu cred ca ma cunosti cel mai bine, tie iti pot spune orice…si tu mie la fel, langa tine imi piere orice inhibitie si asta nu o va schimba nimeni si nimic…niciodata. Toate astea sterg cu buretele ceea ce a scartait vreodata, ramanem cu amintirea momentelor placute, al sentimentului divin trait impreuna. Ma bucur ca te-am intalnit! Ai fost singurul pentru care am simtit asta…din plin!



"Celor care cred ca lumea asta cu iubire va scapa,
Celor care cred ca dragostea v-a mai schima ceva……"

Ce ne invata filmele americane

Din ciclul "ce mai gasim funny pe net", iata ce ne invata filmele americane
Promit ca in viitorul apropiat sa scriu si chestii "de la mine" pentru ca (cine stie cunoaste) am destule de zis insa sunt sub presiunea timpului…cand voi dispune de mai mult timp o sa-mi pun si ideile pe hartie…sau, ma rog…intr-un .doc, .txt, etc. Cum se numeau oamenii cu idei by the way?…………LAPSUS
Pana atunci….
Mai multi cineasti au decis sa faca o lista cu "lectiile" date de filmele
americane, cele imprimate definitiv in mintea spectatorilor.
Despre ce este vorba? Sa vedem:
1. Apartamentele mari, etajate, din New York, au o chirie convenabila pentru oricine, fie el somer sau director.
2. Cel putin unul din doi gemeni identici este diabolic.
3. Daca trebuie sa dezamorsezi o bomba nu ai de ce sa-ti faci griji, intotdeauna vei alege corect firul care trebuie taiat.
4. Mai toate computerele laptop sunt suficient de puternice pentru a patrunde in sistemul de comunicatii al oricarei civilizatii extraterestre invadatoare.
5. Nu conteaza daca intr-o lupta martiala numarul adversarilor este foarte mare: inamicii tai vor astepta rabdatori sa te atace unul cate unul, dansand in jurul tau intr-o maniera amenintatoare, pana cand ii faci knock-out pe cei dinainte.
6. Cand stingi lumina pentru a te duce la culcare, tot ce se afla in dormitorul tau se vede perfect, numai ca intr-o usoara penumbra.
7. Daca esti blonda si draguta, este foarte probabil sa ajungi expert mondial in fisiune nucleara la varsta de 22 de ani.
8. Politistii cinstiti si muncitori sunt in mod traditional impuscati cu trei zile inainte de pensionare.
9. Decat sa risipeasca gloantele, megalomaniacii prefera sa-si ucida adversarii pe care-i prind folosind masinarii complicate, care cuprind rachete, sisteme electronice, gaze mortale, lasere sau rechini mancatori de oameni, ce le ofera prizonierilor cam 20 de minute pentru a evada.
10. Toate paturile au cearsafuri speciale, probabil in forma de L, care ajung pana la subratul femeii care doarme, dar depasesc numai cu putin coapsele barbatului de langa ea.
11. Toate pungile cu cumparaturi contin cel putin o paine-bagheta.
12. Este foarte usor pentru oricine sa piloteze un avion, pana la aterizare, urmand instructiunile cuiva din turnul de control.
13. O data pus pe buze, rujul nu mai dispare de acolo, orice ai face, inclusiv scufundari submarine.
14. Cel mai probabil vei supravietui unei batalii, dar numai daca nu faci greseala sa arati inainte cuiva fotografia iubitei care te asteapta acasa.
15. Daca vrei se te dai drept ofiter german sau rus, nu-i nevoie sa stii limbi straine, este suficient un accent potrivit.
16. Turnul Eiffel se vede pe orice fereastra din Paris.
17. Un barbat nu va arata nici un semn de durere in cursul celor mai feroce lupte, dar se va crispa cu totul cand o femeie incearca sa-i curete zgarieturile.
18. Daca undeva se vede un panou de sticla, mai devreme sau mai tarziu cineva va trece prin el.
19. Daca locuiesc intr-o casa bantuita, femeile vor iesi – dar numai in cele mai transparente desuuri – sa vada ce este cu sunetele ciudate pe care le aud.
20. Un computer pe care trebuie sa deschizi un fisier text nu va avea cursor, dar va spune in-totdeauna: "Introdu parola".
21. Cand conduci pe un drum perfect drept este intotdeauna necesar sa rotesti voiniceste de volan in stanga si in dreapta la fiecare cateva momente.
22. Toate bombele au un ceas electronic cu cifre mari si rosii, pentru a sti exact cat mai este pana la explozie
23. Un detectiv poate rezolva un caz numai dupa ce a fost suspendat.
24. Daca te hotarasti sa dansezi pe strada, toti cei pe care ii vei intalni vor cunoaste perfect pasii.
25. Departamentele de politie dau ofiterilor teste de personalitate pentru a fi sigure ca ii vor face parteneri pe cei care se potrivesc mai putin.
26. Cand sunt singuri, toti ofiterii straini prefera sa vorbeasca unul cu altul in engleza.

O melodie de care m-am indragostit

N-am mai fost demult innebunita dupa o melodie incat s-o ascult pe repeat cateva ore la rand.
Despre Sleepy Rebels- Looking glass este vorba, ea face parte din soundtrackul filmului "Weekend cu mama", film pe care tocmai l-am vazut aseara si pot spune ca m-a impresionat intr-un fel, nu prea ma asteptam la asa ceva de la un film romanesc, dar nah..incep sa ma obisnuiesc cu ideea ca si noi am inceput sa facem filme bune, realiste (De la Mungiu incoace) mai ales cand vine vorba de drame. Pentru cei interesati, filmul ruleaza in cinematografe de ceva vreme, este in regia lui Stere Gulea si o are in rol principal pe Adela Popescu (cred ca e si primul ei rol mai …dark ca sa nu mai zica gurile rele ca e tipul mironositei de telenovela).
Nu stiu sa zic concret daca filmul sau aceasta melodie din soundtrack m-a facut sa plang la final, cert este ca melodia este foarte dreamy si imi da o stare aparte de fiecare data cand o ascult, e absolut superba…mai ales ca tipa care canta seamana la voce cu Katie Melua, una dintre vocile feminine pe care le ador (din melodiile lui Katie u should check out "Piece by piece" si "Closest thing to crazy" presupunand ca "Nine Million bycicles" o stiti deja).
Auditie placuta !

If you get a job in Romania

Some little advice if you get a job in Romania

1. Words like futui, in pula mea, pula and other such expressions will not be tolerated or used for emphasis or dramatic effect, no matter how heated a discussion
may become.
2.. You will not say si-a bagat pula when someone makes a mistake, or s-a cacat pe el if you see someone being reprehended, or baga-mi-as when a major mistake
has been made. All forms and derivations of the verb a se caca and a se fute are utterly inappropriate and unacceptable in our environment.
3.. No project manager, section head or administrator under any circumstances will be referred to as pula de om, cacanaru or boul.
4.. Lack of determination will not be referred to as pularau nor will persons who lack initiative be referred to as muiangiu.
5.. Unusual or creative ideas offered by management are not to be referred to as porcarii.
6.. Do not say futu-ti mata if somebody is persistent; do not add pula mea, if a colleague is going through a difficult situation. Furthermore, you must not say am pus-o
(refer to item 2) nor o sa ne-o traga when a matter becomes excessively complicated.
7.. When asking someone to leave you alone, you must not say du-te-n pula mea or should you ever substitute "May I help you?" with, ce pula mea vrei?.
8.. Under no circumstances should you ever call your elderly industrial partners bosorogi imputiti.
9.. Do not say ia mai mereti-n pula cu cacatu asta when a relevant project is presented to you, nor should you ever answer futu-te-n cur when your assistance is required.
10.. You should never call partner representatives as boul dracului or tampitu ala.
11.. The sexual behavior of our staff is not to be discussed in terms such as pizdulica buna, futaciosu or homalau lu peste.
12.. Last but not least, after reading this note, please do not say ma sterg la cur cu textul asta. Just keep it clean and dispose of it properly!!!
Good luck!