Nu ma loveste foarte des sinceritatea, cel putin nu in mediul virtual dar si atunci cand ma loveste dau din casa tot. Din cand in cand e bine sa ne exprimam sentimentele, ideile, filosofiile de viata fara a tine cont de eventuale conflicte de idei, reactii negative si semne de intrebare ulterioare.
Poate pentru ca toti copacii sunt desfrunziti, pasarile cu cele mai frumoase triluri au plecat in tarile calde, cerul e mohorat, vremea e rece, cetoasa, ploioasa (un decor foarte flower power)...m-am hotarat sa vorbesc despre ceea ce inseamna pentru mine ideea de dragoste. Si nu am de gand sa vorbesc ca o pustoaica inamorata de ultimul crush, ci am de gand sa spun ce inseamna asta pentru mine in sensul cel mai general si cel mai profund al cuvantului.
Ce este dragostea? Grea intrebare. Oare acest sentiment poate fi totalmente descris prin cuvinte, poate fi oare de ajuns un singur cuvant? Eu cred ca totusi nu. Este unul din simtamintele acelea interioare, umane, divine, pentru care fiecare dintre noi are o definitie proprie, deoarece fiecare dintre noi este o farama unica dintr-o dragoste universala , menita a radia la randul ei dragoste.
De altfel, mai cred ca intalnind de-a lungul destinului nostru persoane de care ne legam sufleteste descoperim treptat sensul profund al dragostei si, cu atat mai mult ne e mai greu sa definim acest simplu cuvant. Acest probabil prim cuvant.
Descoperim treptat-treptat cine suntem noi, eul nostru profund ascuns dincolo de invelisul superficial, de aparente si robotizari zilnice si in felul acesta pare ca se aprinde cate un beculet in tunelul intunecat in care ne tarsaim pasii grei cu fiecare individ care ne marcheaza existenta. Ajungem sa zarim totul intr-o perspectiva din ce in ce mai luminoasa. Cu fiecare zambet, cu fiecare privire, cu fiecare tacere, cu fiecare rasarit sau apus de soare, cu fiecare clipa...simtim ca ne tresare tot mai mult inima si suntem inundati de caldura si bucurie, o bucurie pe care vrem sa o urlam, sa o daruim, sa o improscam. Si...cu fiecare pas simtim tot mai mult nevoia sa privim in jurul nostru si sa multumim.
...chiar daca nu stim exact cui, chiar daca nu stim exact sa spunem de ce, chiar daca inca nu stim sa definim concret sentimentul si chiar daca avem impresia ca nimeni nu ne aude...
E una din acele minuni ascunse in noi insine!:)
joi, 29 decembrie 2011
joi, 24 noiembrie 2011
Easy to unsew, uneasy to handle
...cu alte cuvinte: descosi, descosi dar sa nu te incurci in ceea ce descosi
Easy to unsew, uneasy to handle
23.11.2011-24.11.2011
Easy to unsew, uneasy to handle
23.11.2011-24.11.2011
joi, 10 noiembrie 2011
vineri, 4 noiembrie 2011
Scormonind prin geanta
E ca si cum ai avea o geanta plina de tot...de tot felul de lucruri importante si valoroase si ai fi intr-un loc care-ti provoaca un soi de agorafobie, un loc care te sufoca prin puzderia sa de oameni care se inghesuie in tine. Tii strans geanta si cum ai parte de un moment de liniste, de respiro, o deschizi si dai sa verifici: aia e, aia e...si totusi parca simt ca lipseste ceva. Nu invinuiesc pe nimeni de furt pentru ca nu stiu daca am uitat-o acasa, daca am pierdut-o acolo, in magazin, dupa cearta aia stupida. Sau...De la o vreme parca am devenit aeriana, e ceva ciudat, in neregula, am mereu senzatia ca am pierdut ceva. E doar o senzatie. Din fericire. Din fericire?
Cred ca am pierdut zilnic cate ceva, de cand circul cu acelasi autobuz cred ca mi-a cazut cate o bucatica la fiecare statie, pierzand treptat bucati din mine. Imi amintesc ca acum cativa ani mergeam dus-intors cateva statii bune cu autobuzul asta. Zilnic. La fiecare statie ma indragosteam. Exaltare si pace. Si vis...si geanta era usoara si plina de lucruri vesele pe care n-avea cine sa le fure sau n-aveam cum sa le pierd si doar eu le stiam valoarea.
A sta calm, rezemat de bara, a privi pe geam, a bate din picior uitandu-te la ceas, la coloana de masini bara la bara, din nou la ceas, la nesimtita care nu-mi ofera scaunul si se face ca citeste dintr-o carte, ce-i drept, de duzina, la mosul care pute, la doamna care se vaita...a bate tot mai tare din picior...zilnic, la fiecare statie, ineaca exaltarea si te scarbeste de autobuzul XYZ. Poate daca de maine iau autobuzul YXZ care merge pe ruta A ocolind ruta B a traseului A as scurta putin drumul, sau, daca nu l-as scurta, as scapa de aglomeratia aia sufocanta si de apatiile zilnice si as prinde un scaun liber. Si totusi parca as lua tramvaiul.
Geanta mea parca era mai grea. Am uitat ceva dar e cam tarziu sa ma intorc. De ce e atat de usoara? Nu cumva trebuia sa iau si...
Cu fiecare statie parca ma framant mai mult. Ma oboseste. Cred ca am pierdut ceva...in statia in care am uitat sa ma mai indragostesc, in statia in care mi s-a pus pata pe gagica cu cartea aia nasoala. Cred ca ar trebui sa reinvat sa ma indragostesc. Zilnic. La fiecare statie de cate ceva. Niciodata de acelasi lucru si totusi mereu de aceeasi idee.
Treptat cred ca incepe sa-mi placa sa umblu cu autobuzul XYZ, sa ma reindragostesc mereu la fiecare statie, de cate ceva, niciodata de acelasi lucru.
Din geanta nu mi-a lipsit niciodata nimic dar mereu am uitat ca de fapt aveam tot ce-mi trebuia.
Cred ca am pierdut zilnic cate ceva, de cand circul cu acelasi autobuz cred ca mi-a cazut cate o bucatica la fiecare statie, pierzand treptat bucati din mine. Imi amintesc ca acum cativa ani mergeam dus-intors cateva statii bune cu autobuzul asta. Zilnic. La fiecare statie ma indragosteam. Exaltare si pace. Si vis...si geanta era usoara si plina de lucruri vesele pe care n-avea cine sa le fure sau n-aveam cum sa le pierd si doar eu le stiam valoarea.
A sta calm, rezemat de bara, a privi pe geam, a bate din picior uitandu-te la ceas, la coloana de masini bara la bara, din nou la ceas, la nesimtita care nu-mi ofera scaunul si se face ca citeste dintr-o carte, ce-i drept, de duzina, la mosul care pute, la doamna care se vaita...a bate tot mai tare din picior...zilnic, la fiecare statie, ineaca exaltarea si te scarbeste de autobuzul XYZ. Poate daca de maine iau autobuzul YXZ care merge pe ruta A ocolind ruta B a traseului A as scurta putin drumul, sau, daca nu l-as scurta, as scapa de aglomeratia aia sufocanta si de apatiile zilnice si as prinde un scaun liber. Si totusi parca as lua tramvaiul.
Geanta mea parca era mai grea. Am uitat ceva dar e cam tarziu sa ma intorc. De ce e atat de usoara? Nu cumva trebuia sa iau si...
Cu fiecare statie parca ma framant mai mult. Ma oboseste. Cred ca am pierdut ceva...in statia in care am uitat sa ma mai indragostesc, in statia in care mi s-a pus pata pe gagica cu cartea aia nasoala. Cred ca ar trebui sa reinvat sa ma indragostesc. Zilnic. La fiecare statie de cate ceva. Niciodata de acelasi lucru si totusi mereu de aceeasi idee.
Treptat cred ca incepe sa-mi placa sa umblu cu autobuzul XYZ, sa ma reindragostesc mereu la fiecare statie, de cate ceva, niciodata de acelasi lucru.
Din geanta nu mi-a lipsit niciodata nimic dar mereu am uitat ca de fapt aveam tot ce-mi trebuia.
marți, 1 noiembrie 2011
Oameni in pas cu tehnologia
A fi in pas cu tehnologia a devenit din ce in ce mai necesar, obligatoriu chiar. Daca inainte era un moft pentru cei de la casele mai mari, acum este ceva general valabil, indiferent de statutul intelectual, social etc. Aseara spre exemplu, urmarind un reportaj tv despre geo catcheri (cautatori de comori, hobby ce a luat nastere prin anul 2000 si care consta in a cauta o cutie prin oras/prin padure/prin pustiu pe baza unor indicii primite si, odata ce ai gasit-o a o deschide si a "interschimba" un obiect de acolo cu altul nou, adus de tine, a te semna si...mission completed) am ramas putin perplexa ca acesti oameni se folosesc chiar si prin oras de GPS. Munca pare simplificata astfel, isi pierde din farmec. Mi se parea mult mai misterioasa cautarea pe care o vedeam eu in filme/desene animate cand eram mica si care se baza doar pe o harta, niste puncte de interes, niste indicii pe parcurs si........... "marele X". Poate e doar o parere. Poate cei care sunt uimiti ca mi-am luat telefon care n-are sistem de operare spun ca n-am haz, m-am pierdut in timp (by the way, umbla pe net o poza cu un mesaj ceva in genul "sunt singurul care are senzatia ca din 1990 pana acum au trecut 10 ani?". Ciudat, parca nu-mi vine sa cred ca au trecut aproape 22).
Personal ma exaspereaza situatia cand ies in oras, ne asezam confortabil la un local si cineva il intreaba pe chelner daca are wireless si care e parola. Nu e un nume de cocktail wirelessul asta, stim cu totii. Apoi...exista situatii cand in incercarea de a conversa cu ei, grupurile de baieti par a se tachina si lua la intrecere in a-si arata unii altora noile aplicatii/gadgeturi de pe mobil, in a se conecta la wireless, a depasi un anumit scor la nu-stiu-ce joc si a updata locatia unde se afla pe facebook. Opriti porcariile alea si hai sa socializam si noi, natural! Ok. Ai vazut ultimul episod din RObotzi? Oh, nu, not again. Niciodata nu simt ca am baut suficient de mult sa pot rade la ei. Altceva? Ce ati mai facut? Mmm..mai nimic. Ca in reclama cu constipata.
Prietenul meu se lauda ca vinde ochelari video (ti-i pui la ochi si vezi un film, si nu la tv/pc/cinema ci direct in fata ochilor), baterie solara pt telefoane pe Android si alte chinezarii pe care personal le consider inutile si...cam moft. Acum. Nu stiu daca voi mai afirma acelasi lucru si peste juma de an, un an, doi, trei.
A fi conservator in limite normale nu e un lucru rau. Cu toate acestea sunt domenii/meserii in care trebuie sa fi cat de cat in pas cu tehnologia, de exemplu ca profesor. Daca te limitezi la modul de predare de acum 10 ani e de rau.
Astazi, in timp ce trebaluiam prin casa mi-am amintit de profa mea de chimie din liceu si m-a pufnit rasul. Lucrurile se intamplau prin anii 2005-2006-2007.Tin minte ca din cand in cand ne mai punea si casete video cu filme educationale de pe vremea lu Ceasca, din anii 70-80, naiba stie. Sonorizarea era foarte proasta, de vazut se vedea blurrat parca, toata atmosfera era sobra, niste doamne foarte serioase, silitoare si cuminti tineau eprubete in mana si faceau experimente. Dupa toate acestea ni se aratau moleculele respective, legaturile de carbon ca sa intelegem mai bine reactiile. Coloana sonora polifonica si parca ireala iti facea pielea de gaina, ti se ridica parul pe tine, te panica. Sunetul parca tremura, iti spargea timpanul, in dulcele stil al industriei filmelor de pe vremea aia, in genul coloanei sonore din filmul Baltagul, cand Vitoria ii gaseste cadavrul lui Nichifor in rapa. Noi nu puteam decat sa radem de sonorul terifiant raportat la chestiunile "inofensive" de ni se aratau. Nu parea sa vina apocalipsa de la un singur precipitat alb-galbui. Profa, vazandu-ne atat de "ignoranti" ne lua la rost si ne ameninta ca ne da 3(trei) daca mai radem "aiurea in tramvai" si ca ne trimite "la plimbare in Cismigiu" (Col. Nat.Gheorghe Lazar for the winners!). Daca ne plangeam ca nu am inteles pentru ca nu se auzea bine evident ca noi si nestiinta noastra eram de vina. O citez pe o alta profa, in clipele cand elevii radeau la ora: "Daca va aratam filme cu Stan si Bran va mai intelegeam sa radeti". D`apai doamna, indivizii aia doi, de-a dreptul foarte haiosi, clasici, sunt de pe cand era bunica fata mare. Vrei umor sec, britanic, contemporan si la fel de popular? Aminteai de Mr. Bean macar.
In timp ce unii sunt mai conservatori, la granita demodatului, altii se sparg in figuri. Tare perplexa am ramas cand prietenul meu mi-a spus ca l-a sunat disperata sora lui mai mica (9 anisori, clasa a 2-a) rugandu-l sa o lase la laptop si intrebandu-l daca i-a vazut cd-ul (sau dvd-ul?) de religie. Religie? am intrebat. Da, mi s-a raspuns. Ce pretentii pot avea unii profesori, ce mana in mana sunt cu cei care produc acele cd-uri/reviste care neavand vanzare apeleaza la sireticuri, mituiri cu note de 10(zece) sau (mai rau) le baga pe gat scolarilor din ciclul primar ca nu au incotro! Si "pe vremea mea" veneau profesorii cu fel de fel de reviste ("Terra", "Planeta albastra") dar alea macar erau interesante, invatai ceva din ele, nu ti le baga nimeni pe nas (nu era material obligatoriu la ora) si nu se gaseau pe piata. As mai avea unele lucruri de spus despre "ceea ce e in programa" VS "ce vrea profesorul habotnic sa predea la ora mai sus mentionata" dar prefer sa nu discut despre asta acum, aici. Situatia asta este la polul opus, prefer sa ma uit la video-urile de chimie de pe vremea lu` mama.
Cum e bine sa fii? Cred totusi ca trebuie sa ne pastram o doza de conservatorism, fara a ne plafona si a ramane demodati, trebuie sa fim cat de cat receptivi la nou dar sa nu lasam "noul" (a se intelege "tehnologia") sa ne ocupe tot timpul, sa ne transforme in niste sclavi si sa stim cand sa-i spunem STOP si sa fugim liberi pe campii. Power: OFF. Flower power: ON!
Personal ma exaspereaza situatia cand ies in oras, ne asezam confortabil la un local si cineva il intreaba pe chelner daca are wireless si care e parola. Nu e un nume de cocktail wirelessul asta, stim cu totii. Apoi...exista situatii cand in incercarea de a conversa cu ei, grupurile de baieti par a se tachina si lua la intrecere in a-si arata unii altora noile aplicatii/gadgeturi de pe mobil, in a se conecta la wireless, a depasi un anumit scor la nu-stiu-ce joc si a updata locatia unde se afla pe facebook. Opriti porcariile alea si hai sa socializam si noi, natural! Ok. Ai vazut ultimul episod din RObotzi? Oh, nu, not again. Niciodata nu simt ca am baut suficient de mult sa pot rade la ei. Altceva? Ce ati mai facut? Mmm..mai nimic. Ca in reclama cu constipata.
Prietenul meu se lauda ca vinde ochelari video (ti-i pui la ochi si vezi un film, si nu la tv/pc/cinema ci direct in fata ochilor), baterie solara pt telefoane pe Android si alte chinezarii pe care personal le consider inutile si...cam moft. Acum. Nu stiu daca voi mai afirma acelasi lucru si peste juma de an, un an, doi, trei.
Astazi, in timp ce trebaluiam prin casa mi-am amintit de profa mea de chimie din liceu si m-a pufnit rasul. Lucrurile se intamplau prin anii 2005-2006-2007.Tin minte ca din cand in cand ne mai punea si casete video cu filme educationale de pe vremea lu Ceasca, din anii 70-80, naiba stie. Sonorizarea era foarte proasta, de vazut se vedea blurrat parca, toata atmosfera era sobra, niste doamne foarte serioase, silitoare si cuminti tineau eprubete in mana si faceau experimente. Dupa toate acestea ni se aratau moleculele respective, legaturile de carbon ca sa intelegem mai bine reactiile. Coloana sonora polifonica si parca ireala iti facea pielea de gaina, ti se ridica parul pe tine, te panica. Sunetul parca tremura, iti spargea timpanul, in dulcele stil al industriei filmelor de pe vremea aia, in genul coloanei sonore din filmul Baltagul, cand Vitoria ii gaseste cadavrul lui Nichifor in rapa. Noi nu puteam decat sa radem de sonorul terifiant raportat la chestiunile "inofensive" de ni se aratau. Nu parea sa vina apocalipsa de la un singur precipitat alb-galbui. Profa, vazandu-ne atat de "ignoranti" ne lua la rost si ne ameninta ca ne da 3(trei) daca mai radem "aiurea in tramvai" si ca ne trimite "la plimbare in Cismigiu" (Col. Nat.Gheorghe Lazar for the winners!). Daca ne plangeam ca nu am inteles pentru ca nu se auzea bine evident ca noi si nestiinta noastra eram de vina. O citez pe o alta profa, in clipele cand elevii radeau la ora: "Daca va aratam filme cu Stan si Bran va mai intelegeam sa radeti". D`apai doamna, indivizii aia doi, de-a dreptul foarte haiosi, clasici, sunt de pe cand era bunica fata mare. Vrei umor sec, britanic, contemporan si la fel de popular? Aminteai de Mr. Bean macar.
In timp ce unii sunt mai conservatori, la granita demodatului, altii se sparg in figuri. Tare perplexa am ramas cand prietenul meu mi-a spus ca l-a sunat disperata sora lui mai mica (9 anisori, clasa a 2-a) rugandu-l sa o lase la laptop si intrebandu-l daca i-a vazut cd-ul (sau dvd-ul?) de religie. Religie? am intrebat. Da, mi s-a raspuns. Ce pretentii pot avea unii profesori, ce mana in mana sunt cu cei care produc acele cd-uri/reviste care neavand vanzare apeleaza la sireticuri, mituiri cu note de 10(zece) sau (mai rau) le baga pe gat scolarilor din ciclul primar ca nu au incotro! Si "pe vremea mea" veneau profesorii cu fel de fel de reviste ("Terra", "Planeta albastra") dar alea macar erau interesante, invatai ceva din ele, nu ti le baga nimeni pe nas (nu era material obligatoriu la ora) si nu se gaseau pe piata. As mai avea unele lucruri de spus despre "ceea ce e in programa" VS "ce vrea profesorul habotnic sa predea la ora mai sus mentionata" dar prefer sa nu discut despre asta acum, aici. Situatia asta este la polul opus, prefer sa ma uit la video-urile de chimie de pe vremea lu` mama.
Cum e bine sa fii? Cred totusi ca trebuie sa ne pastram o doza de conservatorism, fara a ne plafona si a ramane demodati, trebuie sa fim cat de cat receptivi la nou dar sa nu lasam "noul" (a se intelege "tehnologia") sa ne ocupe tot timpul, sa ne transforme in niste sclavi si sa stim cand sa-i spunem STOP si sa fugim liberi pe campii. Power: OFF. Flower power: ON!
miercuri, 26 octombrie 2011
vineri, 9 septembrie 2011
miercuri, 17 august 2011
Despre moralitate si cumintenie
Mi-era nespus de dor sa scriu, se adunasera prea multe intamplari, idei crete si pitici pe creier ca sa n-o fac...ah, si m-a mai solicitat si "publicul" (doar ala care imi intelege sarcasmul, evident).
Descopar ca in jurul meu co-exista lumi si epoci diferite celei in care traiesc eu, care se ciocnesc de mine. ...nu exagerat, cam ca niste bobarnaci stresanti dar suficient cat sa ma lase uimita.
Iata cum incepe povestea unei interactiuni cu o mentalitate din secolul 19 (nascuta de fapt prin anii `50), de la tara...in urbea Bucurestilor anului 2011.
Intr-o frumoasa zi de primavara, a prosperului an 2011, o epoca de altfel hi-tech si a oamenilor independenti si open-minded, am plecat pe ulita in jos, printre blocurile argintii, la pravalie. Acolo, dupa ce am dat binetele tuturor celor prezenti, am fost abordata de o cunostinta veche, o duduie focoasa in adancul sufletului, de vreo 50 si ceva de ani, care, dupa cele auzite, pare a-si fi regasit fericirea spre finele tineretii numarul 2 . Dupa o viata de singuratate post-divort si-a gasit alinare menopauzei in bratele unui cavaler insurat si cu copii acasa. Nimic anormal pana aici. Sau.....?
Imbratisari si zambete. Long time no see. Depanari de amintiri de pe vremea cand ne-am vazut ultima oara..si...clasica barfa. Ce mai face Cutare, Cutarita, Cutarescu, Cutaricescu? Ce mai face mami/fratele/nepotii etc. Cum merge cu scoala? Ai terminat? Puuuuunct. Fara prea multe detalii care oricum raman amintite doar in CV (nu ca nu i le-as fi spus, dar duduia parea total neinteresata de aceste aspecte care albesc firele de par din cap, iti fac cearcane si riduri si tocesc neuronii), fara prea multe intrebari pe latura profesionala, planuri de viitor, bussiness stuff. Nah, nu e nevoie. Ne pensionam cu totii medical cu o bulina, o maslina duse la doctor si asteptam pensia. Lene mare si acatiste tuturor socialistilor.
Trecem la a doua serie de intrebari...Stiti voi, cum era in oracolele de pe timpurile noastre. Esti pregatit sa trecem la intrebari mai serioase? Alea erau de-a dreptul porno pentru varsta noastra si alea starneau cu adevarat curiozitatea satului...ca doar oracolul trecea din mana in mana pana in fund la doamna si toata lumea afla de cine ii place lu Cutareasca, panarama de Cutareasca, fir-ar coasta ei...
Te-ai maritat? Nu, am 22 de ani, asta planuiesc sa fac pe la 30. Copii ai? (sta putin pe ganduri si se gandeste ca daca am raspuns cu NU la prima intrebare, algoritmul se incheie si raspunsul este NU si la intrebarea numarul 2..stiti voi, ca la info: IF MARITISH=1 THEN BORAC:=1 OR BORAC:=0... si, in fine: IF MARITISH=0 THEN BORAC:=0???). Ii raspund ca NU, nu vreau sa ma gandesc ce depravata as fi fost daca as fi raspuns cu NU la prima intrebare si cu DA la a doua. Stau pe ganduri un moment cu ochiul stang zbatandu-mi-se ca lui Scrat la vederea ghindei si cuget: oare chiar atat de prioritare, de viata si de moarte sunt chestiile astea in momentul de fata? Oare un copil n-are nevoie de un echilibru financiar, un trai cel putin decent, de o educatie pe masura de la niste parinti educati pe masura? Si astea de unde le are? Nu din ceea ce ar fi trebuit sa raspund la seria 1 de intrebari???? Deh..mentalitati diferite, piramida diferita a valorilor, conceptii diferite de viata, tipice femeii de secol 19 de la tara...dar sa trecem peste asta.
Daca la primele 2 serii de intrebari am raspuns cu chiu cu vai...ultima serie de intrebari m-a lasat cam in pom.
Ai prieten? DA. E la facultate? DA (fara detalii, ce face, ce drege). E cuminte? (am ramas un pic perplexa, m-am gandit ca isi asculta parintii, nu fuge de acasa, nu fura, nu se bate, nu bea decat la ocazii, nu fumeaza decat pana la7 tigari pe zi, nu consuma etnobotanice, nu se drogheaza, nu asculta Justin Bieber si nici Inna deci....DA, e cuminte). Imi zambeste. Ma mai intreaba daca ne intelegem si alte treburi aieste...apoi vine intrebarea de baraj: SUNTETI CUMINTI? Din nou am ramas perplexa si in fata ochilor mei a aparut holograma cu tabelul cu chestii de bifat:
-ne ascultam parintii: OK;
-nu fugim de acasa: OK;
-nu furam: OK;
-nu bem/nu ne facem muci si dormim prin santuri: OK;
-nu participam la batai, lupte intre clanuri, camatari etc, nu aparem la stirile de la ora 5: OK
-nu fumam: PARTIAL OK;
-nu consumam etnobotanice: OK;
-nu ne drogam: OK;
-nu ascultam manele, Justin Bieber si nici Inna (asta ar fi fost clar fara leac): OK;
= > deci suntem cuminti.
S-a uitat la mine bizar si mi-a zambit pervers. Atunci m-am prins. Avem definitii diferite pentru cumintenie.
In gandul meu...Tu, cucoana, esti CUMINTE? Stii dumneata, domnul acela de te asteapta cu camasa apretata frumos de nevasta, descheiata la primii doi nasturi si pe care il asteapta fii-su acasa sa-l ajute la teme...
Descopar ca in jurul meu co-exista lumi si epoci diferite celei in care traiesc eu, care se ciocnesc de mine. ...nu exagerat, cam ca niste bobarnaci stresanti dar suficient cat sa ma lase uimita.
Iata cum incepe povestea unei interactiuni cu o mentalitate din secolul 19 (nascuta de fapt prin anii `50), de la tara...in urbea Bucurestilor anului 2011.
Intr-o frumoasa zi de primavara, a prosperului an 2011, o epoca de altfel hi-tech si a oamenilor independenti si open-minded, am plecat pe ulita in jos, printre blocurile argintii, la pravalie. Acolo, dupa ce am dat binetele tuturor celor prezenti, am fost abordata de o cunostinta veche, o duduie focoasa in adancul sufletului, de vreo 50 si ceva de ani, care, dupa cele auzite, pare a-si fi regasit fericirea spre finele tineretii numarul 2 . Dupa o viata de singuratate post-divort si-a gasit alinare menopauzei in bratele unui cavaler insurat si cu copii acasa. Nimic anormal pana aici. Sau.....?
Imbratisari si zambete. Long time no see. Depanari de amintiri de pe vremea cand ne-am vazut ultima oara..si...clasica barfa. Ce mai face Cutare, Cutarita, Cutarescu, Cutaricescu? Ce mai face mami/fratele/nepotii etc. Cum merge cu scoala? Ai terminat? Puuuuunct. Fara prea multe detalii care oricum raman amintite doar in CV (nu ca nu i le-as fi spus, dar duduia parea total neinteresata de aceste aspecte care albesc firele de par din cap, iti fac cearcane si riduri si tocesc neuronii), fara prea multe intrebari pe latura profesionala, planuri de viitor, bussiness stuff. Nah, nu e nevoie. Ne pensionam cu totii medical cu o bulina, o maslina duse la doctor si asteptam pensia. Lene mare si acatiste tuturor socialistilor.
Trecem la a doua serie de intrebari...Stiti voi, cum era in oracolele de pe timpurile noastre. Esti pregatit sa trecem la intrebari mai serioase? Alea erau de-a dreptul porno pentru varsta noastra si alea starneau cu adevarat curiozitatea satului...ca doar oracolul trecea din mana in mana pana in fund la doamna si toata lumea afla de cine ii place lu Cutareasca, panarama de Cutareasca, fir-ar coasta ei...
Te-ai maritat? Nu, am 22 de ani, asta planuiesc sa fac pe la 30. Copii ai? (sta putin pe ganduri si se gandeste ca daca am raspuns cu NU la prima intrebare, algoritmul se incheie si raspunsul este NU si la intrebarea numarul 2..stiti voi, ca la info: IF MARITISH=1 THEN BORAC:=1 OR BORAC:=0... si, in fine: IF MARITISH=0 THEN BORAC:=0???). Ii raspund ca NU, nu vreau sa ma gandesc ce depravata as fi fost daca as fi raspuns cu NU la prima intrebare si cu DA la a doua. Stau pe ganduri un moment cu ochiul stang zbatandu-mi-se ca lui Scrat la vederea ghindei si cuget: oare chiar atat de prioritare, de viata si de moarte sunt chestiile astea in momentul de fata? Oare un copil n-are nevoie de un echilibru financiar, un trai cel putin decent, de o educatie pe masura de la niste parinti educati pe masura? Si astea de unde le are? Nu din ceea ce ar fi trebuit sa raspund la seria 1 de intrebari???? Deh..mentalitati diferite, piramida diferita a valorilor, conceptii diferite de viata, tipice femeii de secol 19 de la tara...dar sa trecem peste asta.
Daca la primele 2 serii de intrebari am raspuns cu chiu cu vai...ultima serie de intrebari m-a lasat cam in pom.
Ai prieten? DA. E la facultate? DA (fara detalii, ce face, ce drege). E cuminte? (am ramas un pic perplexa, m-am gandit ca isi asculta parintii, nu fuge de acasa, nu fura, nu se bate, nu bea decat la ocazii, nu fumeaza decat pana la7 tigari pe zi, nu consuma etnobotanice, nu se drogheaza, nu asculta Justin Bieber si nici Inna deci....DA, e cuminte). Imi zambeste. Ma mai intreaba daca ne intelegem si alte treburi aieste...apoi vine intrebarea de baraj: SUNTETI CUMINTI? Din nou am ramas perplexa si in fata ochilor mei a aparut holograma cu tabelul cu chestii de bifat:
-ne ascultam parintii: OK;
-nu fugim de acasa: OK;
-nu furam: OK;
-nu bem/nu ne facem muci si dormim prin santuri: OK;
-nu participam la batai, lupte intre clanuri, camatari etc, nu aparem la stirile de la ora 5: OK
-nu fumam: PARTIAL OK;
-nu consumam etnobotanice: OK;
-nu ne drogam: OK;
-nu ascultam manele, Justin Bieber si nici Inna (asta ar fi fost clar fara leac): OK;
= > deci suntem cuminti.
S-a uitat la mine bizar si mi-a zambit pervers. Atunci m-am prins. Avem definitii diferite pentru cumintenie.
In gandul meu...Tu, cucoana, esti CUMINTE? Stii dumneata, domnul acela de te asteapta cu camasa apretata frumos de nevasta, descheiata la primii doi nasturi si pe care il asteapta fii-su acasa sa-l ajute la teme...
vineri, 10 iunie 2011
miercuri, 18 mai 2011
Atmosfera de luna mai
Pentru ca puful de plopi de zboara peste tot prin aer ca niste fulgi de zapada ma duc cu gandul la piramidutele din clipul asta care se astern pe scari, pe cladiri, peste tot..pentru ca soarele si atmosfera de primavara-vara din clip se potrivesc cu vremea de afara...pentru ca toata atmosfera asta ma face sa iau o chitara doar ca sa ma plimb cu ea pe umar....
luni, 18 aprilie 2011
Exista si asa ceva!
Salon Lady Gaga. Au cele mai misto extensii din par de ornitorinc si cea mai mare paleta de nuante de blond. Pentru nuante mai inchise decat blond, mergeti la salonul de vis-a vis!La salariul urmator merg sa-mi iau o fundita din carne ecologica. Nu, nu fac reclama si nici contrareclama, e un coafor de cartier ca oricare altul, cu preturi adecvate unui coafor de cartier insa denumirea pare sa-i dea popularitate si sa te duca cu gandul la un salon de fite. Inspirat patronul!
Beau zilnic 6 sticle de Tuborg, beau la terasa, la munca, la volan. Daca ies la alergat beau si mai multe. Si inca nu am ajuns la alcoolicii anonimi. De ce? Pentru ca la greci Tuborg este apa minerala.:) Din nou, nu fac reclama!
La un alt coafor/frizerie, pardon, trebuia sa zic salon caci se pare ca au si masaj, solar etc, scrie ca o tunsoare moderna costa 15 lei in timp ce tuns pensionare costa 10 lei. Nu prea inteleg ce se intampla daca vine o pensionara vrand sa se tunda modern sau daca, nefiind pensionara vreau sa ma tund si eu simplu, drept...Platesc tot 15 lei ca la tunsorile moderne sau exista un pret si pentru tunsori stas?
Am inteles. O tunsoare costa 15 lei iar cucoanele la pensie au reducere 5 lei. Totusi era atat de necesar sa se umfle in pene cu cuvantul MODERNE?
Va urma...
vineri, 15 aprilie 2011
La radio, vreau sa ajung la radiooooo
Am revenit spre bucuria unora si antipatia altora. Mi-era destul de dor sa mai scriu insa programul incarcat si cam extenuant mi-a dat de furca, pe langa acesta adaugandu-se si sictirul generat de anumiti cititori care s-au nascut tristi, iradiati cu seriozitate depresiva si nu vor intelege niciodata ideea de sarcasm (trebuie sa fii un pic deplasat sa iei orice gluma seaca de-a mea ad-literam, dar in fine, cam pe acelasi stil sunt mai toate postarile mele deci daca nu e genul tau ai tot dreptul sa nu iti placa).
De la un timp am inceput sa ascult radio din nevoia de a se auzi ceva pe fundal, altceva decat playlistul meu stiut pe dinafara, din nevoia de a justifica taxa radiotv platita odata cu factura enel si din nevoia de a ma consola ca firele de par mai deschise la culoare nu sunt fire albe ca o urmare a stressului ci fire mai..."imblonzite". Probabil n-o sa ma credeti dar daca ascultati mult timp radio vi se deschide parul la culoare. Natural. Fara amoniac. Eu una prefer sa cred ca am fire blonde decat sa cad in clasica depresie cu tematica specifica ce se manifesta mai mult la schimbarea de prefix (din varsta). De ce spun asta? Pai, mare parte din melodiile de la radio suna la fel, indubitabil, acelasi beat, aceleasi voci sintetizate, aceleasi mesaje profunde, filosofice aproape, indemnand la muuulta psihanaliza si evident, galgaire de hormoni.
Asadar nimic nu mai conteaza decat sa ne facem muci, sa iesim in club la agatat, cu ochelarii de soare la ochi si hainutze cat mai mulate, sa ne excitam reciproc, sa ne citim gandurile din priviri caci deh, la cat de tare e muzica in club nu ne putem auzi si oricum nu avem alte subiecte de discutie decat cat de marfa e noua melodie a lu` Inna (by the way, legendara Inna care este romanca vine pentru prima data sa concerteze in Romania, e o onoare ca fan Inna sa mergi la concertul ei, asa-i?). Se face 3 dimineata, te ia cu somn, baiatul care s-a tinut toata seara dupa tine te baga in taxi si te duce acasa sperand si el ca-i iese vreo manevra dupa aceasta dragoste la prima vedere. In taxi liniste mormantala. Subiecte de discutie in capsorul blond...Hmm... WTF?
1. Il sun pe prietenul meu Johnny si ii spun "Johnny, la gente esta mui loca, wtf?". Johnny asta oare iti depaseste iq-ul?
O melodie care poate prinde, suna bine dar e penala ca mesaj. Melodie facuta in Frooty Loops. Cantareata cu siguranta are studii muzicale si ia lectii zilnice de canto.
2. Cand eram mica de tot, tin minte ca oriunde mergeam se auzea Lambada. Cred ca a fost printre primele melodii pe care am dansat sau am invatat sa dansez, pe limba mea. A fost o melodie care ii facea pe bunicii mei sa fie mandri de originile lor grecesti. A fost un adevarat hit. Un hit care nu s-a pierdut in negura timpului cum o sa se intample pana vara viitoare cu hiturile auzite acum la radio, un hit care probabil va mai fi preluat, mixat etc. Personal mi se par interesante coverurile si remixurile dupa melodii legendare We will rock you nu va muri niciodata spre exemplu...
Cat despre Lambada...s-a trezit Jennifer Lopez sa faca un remix, o blasfemie de remix, sa astupe mesajul si starea pe care o crea traditionalul Lambada, cu aceleasi mesaj intalnit la toate melodiile straine si autohtone. Acel mesaj ca un strigat de lupta- party in club si distractie! A mai bagat de la ea o tentativa de r&b, rap care n-ar avea nicio noima fara sunetul de Lambada de pe fundal, iar refrenul l-a lasat neatins... La la la cantat in rim de lambada. Un mare hit, jdemii de vizualizari pe youtube, fani care o indragesc pe J.LO pentru super melodia pe care a scos-o. Teenageri care neauzind de Lambada o ridica in slavi pe gagica cu fund mare zicand ca a creat o super melodie, mult mai smechera decat originalul. Mi-e mila de voi. Mi se pare nemeritat succesul acestei melodii. Lambada face toti banii. Versurile, la la la-ul si modul in care se zbate acel fund mare n-ar avea nici un Dumnezeu, ar fi o mare porcarie fara Lambada. Stiu ca n-a mai scos de mult timp nimic si ca a dat in frustrarile varstei dar ma asteptam la ceva mai original de la J.LO.
3. Nu in ultimul rand trebuie sa precizez ca acest Mickey Mouse negru pe nume Akon (l-am numit asa pentru ca obisnuieste sa promoveze tinere talente-vezi Justin Bieber, asemeni Mikey Mouse-ului de la Disney care i-a promovat pe Jonnas Brothers si Miley Cyrus, ideea de Mikey Mouse nu-mi apartine in totalitate ci m-a inspirat un episod mai vechi din South Park) a mai scos pe piata muzicala un Justin Bieber feminin. O cheama Rebeca Black si canta Friday, Friday...in cam acelasi ritm cu Baby, baby baby al lui Bieber, are vocea pitigaiata si mesaj stupid. Zambeste ca si cum ar trai intr-o lume utopica si danseaza cu alti copii la pubertate ca si ea si de bani gata care o iau din drum cu masina. Interesanta este logica blonda a versurilor dupa cum bine a observat prietenul meu. O iau prietenii ei de varsta pubertatii din drum cu masina. Buuun. In masina sunt 4 insi. Masina are 5 locuri. In spate mai e un loc liber. Ea sta pe ganduri.
Kickin’ in the front seat
Sittin’ in the back seat
Gotta make my mind up
Which seat can I take?
Pai pana mea, fato, doar in spate mai e loc liber, ce vrei sa faci, sa o dai jos pe tipa din fatza doar ca ai tu chef sa stai langa soferul de bani gata? Sa se mute ea in spate. Esti cam nesimtita tu asa...
Iata si melodia. Ce pot spune...Un nou talent, mai ramane sa faca si ea pe virgina si sa castige popularitate de pe urma asta.
Asadar, ce e la radio suna bine dar e trecator, nu trebuie analizat prea mult nici luate versurile ca ideal in viata. Partea buna e ca deschide parul la culoare. Fara amoniac! Natural 100%! Si categoric acopera in totalitate firele albe!
De la un timp am inceput sa ascult radio din nevoia de a se auzi ceva pe fundal, altceva decat playlistul meu stiut pe dinafara, din nevoia de a justifica taxa radiotv platita odata cu factura enel si din nevoia de a ma consola ca firele de par mai deschise la culoare nu sunt fire albe ca o urmare a stressului ci fire mai..."imblonzite". Probabil n-o sa ma credeti dar daca ascultati mult timp radio vi se deschide parul la culoare. Natural. Fara amoniac. Eu una prefer sa cred ca am fire blonde decat sa cad in clasica depresie cu tematica specifica ce se manifesta mai mult la schimbarea de prefix (din varsta). De ce spun asta? Pai, mare parte din melodiile de la radio suna la fel, indubitabil, acelasi beat, aceleasi voci sintetizate, aceleasi mesaje profunde, filosofice aproape, indemnand la muuulta psihanaliza si evident, galgaire de hormoni.
Asadar nimic nu mai conteaza decat sa ne facem muci, sa iesim in club la agatat, cu ochelarii de soare la ochi si hainutze cat mai mulate, sa ne excitam reciproc, sa ne citim gandurile din priviri caci deh, la cat de tare e muzica in club nu ne putem auzi si oricum nu avem alte subiecte de discutie decat cat de marfa e noua melodie a lu` Inna (by the way, legendara Inna care este romanca vine pentru prima data sa concerteze in Romania, e o onoare ca fan Inna sa mergi la concertul ei, asa-i?). Se face 3 dimineata, te ia cu somn, baiatul care s-a tinut toata seara dupa tine te baga in taxi si te duce acasa sperand si el ca-i iese vreo manevra dupa aceasta dragoste la prima vedere. In taxi liniste mormantala. Subiecte de discutie in capsorul blond...Hmm... WTF?
1. Il sun pe prietenul meu Johnny si ii spun "Johnny, la gente esta mui loca, wtf?". Johnny asta oare iti depaseste iq-ul?
O melodie care poate prinde, suna bine dar e penala ca mesaj. Melodie facuta in Frooty Loops. Cantareata cu siguranta are studii muzicale si ia lectii zilnice de canto.
2. Cand eram mica de tot, tin minte ca oriunde mergeam se auzea Lambada. Cred ca a fost printre primele melodii pe care am dansat sau am invatat sa dansez, pe limba mea. A fost o melodie care ii facea pe bunicii mei sa fie mandri de originile lor grecesti. A fost un adevarat hit. Un hit care nu s-a pierdut in negura timpului cum o sa se intample pana vara viitoare cu hiturile auzite acum la radio, un hit care probabil va mai fi preluat, mixat etc. Personal mi se par interesante coverurile si remixurile dupa melodii legendare We will rock you nu va muri niciodata spre exemplu...
Cat despre Lambada...s-a trezit Jennifer Lopez sa faca un remix, o blasfemie de remix, sa astupe mesajul si starea pe care o crea traditionalul Lambada, cu aceleasi mesaj intalnit la toate melodiile straine si autohtone. Acel mesaj ca un strigat de lupta- party in club si distractie! A mai bagat de la ea o tentativa de r&b, rap care n-ar avea nicio noima fara sunetul de Lambada de pe fundal, iar refrenul l-a lasat neatins... La la la cantat in rim de lambada. Un mare hit, jdemii de vizualizari pe youtube, fani care o indragesc pe J.LO pentru super melodia pe care a scos-o. Teenageri care neauzind de Lambada o ridica in slavi pe gagica cu fund mare zicand ca a creat o super melodie, mult mai smechera decat originalul. Mi-e mila de voi. Mi se pare nemeritat succesul acestei melodii. Lambada face toti banii. Versurile, la la la-ul si modul in care se zbate acel fund mare n-ar avea nici un Dumnezeu, ar fi o mare porcarie fara Lambada. Stiu ca n-a mai scos de mult timp nimic si ca a dat in frustrarile varstei dar ma asteptam la ceva mai original de la J.LO.
3. Nu in ultimul rand trebuie sa precizez ca acest Mickey Mouse negru pe nume Akon (l-am numit asa pentru ca obisnuieste sa promoveze tinere talente-vezi Justin Bieber, asemeni Mikey Mouse-ului de la Disney care i-a promovat pe Jonnas Brothers si Miley Cyrus, ideea de Mikey Mouse nu-mi apartine in totalitate ci m-a inspirat un episod mai vechi din South Park) a mai scos pe piata muzicala un Justin Bieber feminin. O cheama Rebeca Black si canta Friday, Friday...in cam acelasi ritm cu Baby, baby baby al lui Bieber, are vocea pitigaiata si mesaj stupid. Zambeste ca si cum ar trai intr-o lume utopica si danseaza cu alti copii la pubertate ca si ea si de bani gata care o iau din drum cu masina. Interesanta este logica blonda a versurilor dupa cum bine a observat prietenul meu. O iau prietenii ei de varsta pubertatii din drum cu masina. Buuun. In masina sunt 4 insi. Masina are 5 locuri. In spate mai e un loc liber. Ea sta pe ganduri.
Kickin’ in the front seat
Sittin’ in the back seat
Gotta make my mind up
Which seat can I take?
Pai pana mea, fato, doar in spate mai e loc liber, ce vrei sa faci, sa o dai jos pe tipa din fatza doar ca ai tu chef sa stai langa soferul de bani gata? Sa se mute ea in spate. Esti cam nesimtita tu asa...
Iata si melodia. Ce pot spune...Un nou talent, mai ramane sa faca si ea pe virgina si sa castige popularitate de pe urma asta.
Asadar, ce e la radio suna bine dar e trecator, nu trebuie analizat prea mult nici luate versurile ca ideal in viata. Partea buna e ca deschide parul la culoare. Fara amoniac! Natural 100%! Si categoric acopera in totalitate firele albe!
joi, 24 februarie 2011
sâmbătă, 22 ianuarie 2011
Inceput de sesiune
Fie ca va regasiti in el sau nu, un pic de amuzament nu strica:P. Click to watch!
Dexters-Laboratory-season-3-episode-7
Dexters-Laboratory-season-3-episode-7
Abonați-vă la:
Postări (Atom)