Easy to unsew, uneasy to handle
23.11.2011-24.11.2011
joi, 24 noiembrie 2011
Easy to unsew, uneasy to handle
...cu alte cuvinte: descosi, descosi dar sa nu te incurci in ceea ce descosi
Easy to unsew, uneasy to handle
23.11.2011-24.11.2011
Easy to unsew, uneasy to handle
23.11.2011-24.11.2011
joi, 10 noiembrie 2011
vineri, 4 noiembrie 2011
Scormonind prin geanta
E ca si cum ai avea o geanta plina de tot...de tot felul de lucruri importante si valoroase si ai fi intr-un loc care-ti provoaca un soi de agorafobie, un loc care te sufoca prin puzderia sa de oameni care se inghesuie in tine. Tii strans geanta si cum ai parte de un moment de liniste, de respiro, o deschizi si dai sa verifici: aia e, aia e...si totusi parca simt ca lipseste ceva. Nu invinuiesc pe nimeni de furt pentru ca nu stiu daca am uitat-o acasa, daca am pierdut-o acolo, in magazin, dupa cearta aia stupida. Sau...De la o vreme parca am devenit aeriana, e ceva ciudat, in neregula, am mereu senzatia ca am pierdut ceva. E doar o senzatie. Din fericire. Din fericire?
Cred ca am pierdut zilnic cate ceva, de cand circul cu acelasi autobuz cred ca mi-a cazut cate o bucatica la fiecare statie, pierzand treptat bucati din mine. Imi amintesc ca acum cativa ani mergeam dus-intors cateva statii bune cu autobuzul asta. Zilnic. La fiecare statie ma indragosteam. Exaltare si pace. Si vis...si geanta era usoara si plina de lucruri vesele pe care n-avea cine sa le fure sau n-aveam cum sa le pierd si doar eu le stiam valoarea.
A sta calm, rezemat de bara, a privi pe geam, a bate din picior uitandu-te la ceas, la coloana de masini bara la bara, din nou la ceas, la nesimtita care nu-mi ofera scaunul si se face ca citeste dintr-o carte, ce-i drept, de duzina, la mosul care pute, la doamna care se vaita...a bate tot mai tare din picior...zilnic, la fiecare statie, ineaca exaltarea si te scarbeste de autobuzul XYZ. Poate daca de maine iau autobuzul YXZ care merge pe ruta A ocolind ruta B a traseului A as scurta putin drumul, sau, daca nu l-as scurta, as scapa de aglomeratia aia sufocanta si de apatiile zilnice si as prinde un scaun liber. Si totusi parca as lua tramvaiul.
Geanta mea parca era mai grea. Am uitat ceva dar e cam tarziu sa ma intorc. De ce e atat de usoara? Nu cumva trebuia sa iau si...
Cu fiecare statie parca ma framant mai mult. Ma oboseste. Cred ca am pierdut ceva...in statia in care am uitat sa ma mai indragostesc, in statia in care mi s-a pus pata pe gagica cu cartea aia nasoala. Cred ca ar trebui sa reinvat sa ma indragostesc. Zilnic. La fiecare statie de cate ceva. Niciodata de acelasi lucru si totusi mereu de aceeasi idee.
Treptat cred ca incepe sa-mi placa sa umblu cu autobuzul XYZ, sa ma reindragostesc mereu la fiecare statie, de cate ceva, niciodata de acelasi lucru.
Din geanta nu mi-a lipsit niciodata nimic dar mereu am uitat ca de fapt aveam tot ce-mi trebuia.
Cred ca am pierdut zilnic cate ceva, de cand circul cu acelasi autobuz cred ca mi-a cazut cate o bucatica la fiecare statie, pierzand treptat bucati din mine. Imi amintesc ca acum cativa ani mergeam dus-intors cateva statii bune cu autobuzul asta. Zilnic. La fiecare statie ma indragosteam. Exaltare si pace. Si vis...si geanta era usoara si plina de lucruri vesele pe care n-avea cine sa le fure sau n-aveam cum sa le pierd si doar eu le stiam valoarea.
A sta calm, rezemat de bara, a privi pe geam, a bate din picior uitandu-te la ceas, la coloana de masini bara la bara, din nou la ceas, la nesimtita care nu-mi ofera scaunul si se face ca citeste dintr-o carte, ce-i drept, de duzina, la mosul care pute, la doamna care se vaita...a bate tot mai tare din picior...zilnic, la fiecare statie, ineaca exaltarea si te scarbeste de autobuzul XYZ. Poate daca de maine iau autobuzul YXZ care merge pe ruta A ocolind ruta B a traseului A as scurta putin drumul, sau, daca nu l-as scurta, as scapa de aglomeratia aia sufocanta si de apatiile zilnice si as prinde un scaun liber. Si totusi parca as lua tramvaiul.
Geanta mea parca era mai grea. Am uitat ceva dar e cam tarziu sa ma intorc. De ce e atat de usoara? Nu cumva trebuia sa iau si...
Cu fiecare statie parca ma framant mai mult. Ma oboseste. Cred ca am pierdut ceva...in statia in care am uitat sa ma mai indragostesc, in statia in care mi s-a pus pata pe gagica cu cartea aia nasoala. Cred ca ar trebui sa reinvat sa ma indragostesc. Zilnic. La fiecare statie de cate ceva. Niciodata de acelasi lucru si totusi mereu de aceeasi idee.
Treptat cred ca incepe sa-mi placa sa umblu cu autobuzul XYZ, sa ma reindragostesc mereu la fiecare statie, de cate ceva, niciodata de acelasi lucru.
Din geanta nu mi-a lipsit niciodata nimic dar mereu am uitat ca de fapt aveam tot ce-mi trebuia.
marți, 1 noiembrie 2011
Oameni in pas cu tehnologia
A fi in pas cu tehnologia a devenit din ce in ce mai necesar, obligatoriu chiar. Daca inainte era un moft pentru cei de la casele mai mari, acum este ceva general valabil, indiferent de statutul intelectual, social etc. Aseara spre exemplu, urmarind un reportaj tv despre geo catcheri (cautatori de comori, hobby ce a luat nastere prin anul 2000 si care consta in a cauta o cutie prin oras/prin padure/prin pustiu pe baza unor indicii primite si, odata ce ai gasit-o a o deschide si a "interschimba" un obiect de acolo cu altul nou, adus de tine, a te semna si...mission completed) am ramas putin perplexa ca acesti oameni se folosesc chiar si prin oras de GPS. Munca pare simplificata astfel, isi pierde din farmec. Mi se parea mult mai misterioasa cautarea pe care o vedeam eu in filme/desene animate cand eram mica si care se baza doar pe o harta, niste puncte de interes, niste indicii pe parcurs si........... "marele X". Poate e doar o parere. Poate cei care sunt uimiti ca mi-am luat telefon care n-are sistem de operare spun ca n-am haz, m-am pierdut in timp (by the way, umbla pe net o poza cu un mesaj ceva in genul "sunt singurul care are senzatia ca din 1990 pana acum au trecut 10 ani?". Ciudat, parca nu-mi vine sa cred ca au trecut aproape 22).
Personal ma exaspereaza situatia cand ies in oras, ne asezam confortabil la un local si cineva il intreaba pe chelner daca are wireless si care e parola. Nu e un nume de cocktail wirelessul asta, stim cu totii. Apoi...exista situatii cand in incercarea de a conversa cu ei, grupurile de baieti par a se tachina si lua la intrecere in a-si arata unii altora noile aplicatii/gadgeturi de pe mobil, in a se conecta la wireless, a depasi un anumit scor la nu-stiu-ce joc si a updata locatia unde se afla pe facebook. Opriti porcariile alea si hai sa socializam si noi, natural! Ok. Ai vazut ultimul episod din RObotzi? Oh, nu, not again. Niciodata nu simt ca am baut suficient de mult sa pot rade la ei. Altceva? Ce ati mai facut? Mmm..mai nimic. Ca in reclama cu constipata.
Prietenul meu se lauda ca vinde ochelari video (ti-i pui la ochi si vezi un film, si nu la tv/pc/cinema ci direct in fata ochilor), baterie solara pt telefoane pe Android si alte chinezarii pe care personal le consider inutile si...cam moft. Acum. Nu stiu daca voi mai afirma acelasi lucru si peste juma de an, un an, doi, trei.
A fi conservator in limite normale nu e un lucru rau. Cu toate acestea sunt domenii/meserii in care trebuie sa fi cat de cat in pas cu tehnologia, de exemplu ca profesor. Daca te limitezi la modul de predare de acum 10 ani e de rau.
Astazi, in timp ce trebaluiam prin casa mi-am amintit de profa mea de chimie din liceu si m-a pufnit rasul. Lucrurile se intamplau prin anii 2005-2006-2007.Tin minte ca din cand in cand ne mai punea si casete video cu filme educationale de pe vremea lu Ceasca, din anii 70-80, naiba stie. Sonorizarea era foarte proasta, de vazut se vedea blurrat parca, toata atmosfera era sobra, niste doamne foarte serioase, silitoare si cuminti tineau eprubete in mana si faceau experimente. Dupa toate acestea ni se aratau moleculele respective, legaturile de carbon ca sa intelegem mai bine reactiile. Coloana sonora polifonica si parca ireala iti facea pielea de gaina, ti se ridica parul pe tine, te panica. Sunetul parca tremura, iti spargea timpanul, in dulcele stil al industriei filmelor de pe vremea aia, in genul coloanei sonore din filmul Baltagul, cand Vitoria ii gaseste cadavrul lui Nichifor in rapa. Noi nu puteam decat sa radem de sonorul terifiant raportat la chestiunile "inofensive" de ni se aratau. Nu parea sa vina apocalipsa de la un singur precipitat alb-galbui. Profa, vazandu-ne atat de "ignoranti" ne lua la rost si ne ameninta ca ne da 3(trei) daca mai radem "aiurea in tramvai" si ca ne trimite "la plimbare in Cismigiu" (Col. Nat.Gheorghe Lazar for the winners!). Daca ne plangeam ca nu am inteles pentru ca nu se auzea bine evident ca noi si nestiinta noastra eram de vina. O citez pe o alta profa, in clipele cand elevii radeau la ora: "Daca va aratam filme cu Stan si Bran va mai intelegeam sa radeti". D`apai doamna, indivizii aia doi, de-a dreptul foarte haiosi, clasici, sunt de pe cand era bunica fata mare. Vrei umor sec, britanic, contemporan si la fel de popular? Aminteai de Mr. Bean macar.
In timp ce unii sunt mai conservatori, la granita demodatului, altii se sparg in figuri. Tare perplexa am ramas cand prietenul meu mi-a spus ca l-a sunat disperata sora lui mai mica (9 anisori, clasa a 2-a) rugandu-l sa o lase la laptop si intrebandu-l daca i-a vazut cd-ul (sau dvd-ul?) de religie. Religie? am intrebat. Da, mi s-a raspuns. Ce pretentii pot avea unii profesori, ce mana in mana sunt cu cei care produc acele cd-uri/reviste care neavand vanzare apeleaza la sireticuri, mituiri cu note de 10(zece) sau (mai rau) le baga pe gat scolarilor din ciclul primar ca nu au incotro! Si "pe vremea mea" veneau profesorii cu fel de fel de reviste ("Terra", "Planeta albastra") dar alea macar erau interesante, invatai ceva din ele, nu ti le baga nimeni pe nas (nu era material obligatoriu la ora) si nu se gaseau pe piata. As mai avea unele lucruri de spus despre "ceea ce e in programa" VS "ce vrea profesorul habotnic sa predea la ora mai sus mentionata" dar prefer sa nu discut despre asta acum, aici. Situatia asta este la polul opus, prefer sa ma uit la video-urile de chimie de pe vremea lu` mama.
Cum e bine sa fii? Cred totusi ca trebuie sa ne pastram o doza de conservatorism, fara a ne plafona si a ramane demodati, trebuie sa fim cat de cat receptivi la nou dar sa nu lasam "noul" (a se intelege "tehnologia") sa ne ocupe tot timpul, sa ne transforme in niste sclavi si sa stim cand sa-i spunem STOP si sa fugim liberi pe campii. Power: OFF. Flower power: ON!
Personal ma exaspereaza situatia cand ies in oras, ne asezam confortabil la un local si cineva il intreaba pe chelner daca are wireless si care e parola. Nu e un nume de cocktail wirelessul asta, stim cu totii. Apoi...exista situatii cand in incercarea de a conversa cu ei, grupurile de baieti par a se tachina si lua la intrecere in a-si arata unii altora noile aplicatii/gadgeturi de pe mobil, in a se conecta la wireless, a depasi un anumit scor la nu-stiu-ce joc si a updata locatia unde se afla pe facebook. Opriti porcariile alea si hai sa socializam si noi, natural! Ok. Ai vazut ultimul episod din RObotzi? Oh, nu, not again. Niciodata nu simt ca am baut suficient de mult sa pot rade la ei. Altceva? Ce ati mai facut? Mmm..mai nimic. Ca in reclama cu constipata.
Prietenul meu se lauda ca vinde ochelari video (ti-i pui la ochi si vezi un film, si nu la tv/pc/cinema ci direct in fata ochilor), baterie solara pt telefoane pe Android si alte chinezarii pe care personal le consider inutile si...cam moft. Acum. Nu stiu daca voi mai afirma acelasi lucru si peste juma de an, un an, doi, trei.
Astazi, in timp ce trebaluiam prin casa mi-am amintit de profa mea de chimie din liceu si m-a pufnit rasul. Lucrurile se intamplau prin anii 2005-2006-2007.Tin minte ca din cand in cand ne mai punea si casete video cu filme educationale de pe vremea lu Ceasca, din anii 70-80, naiba stie. Sonorizarea era foarte proasta, de vazut se vedea blurrat parca, toata atmosfera era sobra, niste doamne foarte serioase, silitoare si cuminti tineau eprubete in mana si faceau experimente. Dupa toate acestea ni se aratau moleculele respective, legaturile de carbon ca sa intelegem mai bine reactiile. Coloana sonora polifonica si parca ireala iti facea pielea de gaina, ti se ridica parul pe tine, te panica. Sunetul parca tremura, iti spargea timpanul, in dulcele stil al industriei filmelor de pe vremea aia, in genul coloanei sonore din filmul Baltagul, cand Vitoria ii gaseste cadavrul lui Nichifor in rapa. Noi nu puteam decat sa radem de sonorul terifiant raportat la chestiunile "inofensive" de ni se aratau. Nu parea sa vina apocalipsa de la un singur precipitat alb-galbui. Profa, vazandu-ne atat de "ignoranti" ne lua la rost si ne ameninta ca ne da 3(trei) daca mai radem "aiurea in tramvai" si ca ne trimite "la plimbare in Cismigiu" (Col. Nat.Gheorghe Lazar for the winners!). Daca ne plangeam ca nu am inteles pentru ca nu se auzea bine evident ca noi si nestiinta noastra eram de vina. O citez pe o alta profa, in clipele cand elevii radeau la ora: "Daca va aratam filme cu Stan si Bran va mai intelegeam sa radeti". D`apai doamna, indivizii aia doi, de-a dreptul foarte haiosi, clasici, sunt de pe cand era bunica fata mare. Vrei umor sec, britanic, contemporan si la fel de popular? Aminteai de Mr. Bean macar.
In timp ce unii sunt mai conservatori, la granita demodatului, altii se sparg in figuri. Tare perplexa am ramas cand prietenul meu mi-a spus ca l-a sunat disperata sora lui mai mica (9 anisori, clasa a 2-a) rugandu-l sa o lase la laptop si intrebandu-l daca i-a vazut cd-ul (sau dvd-ul?) de religie. Religie? am intrebat. Da, mi s-a raspuns. Ce pretentii pot avea unii profesori, ce mana in mana sunt cu cei care produc acele cd-uri/reviste care neavand vanzare apeleaza la sireticuri, mituiri cu note de 10(zece) sau (mai rau) le baga pe gat scolarilor din ciclul primar ca nu au incotro! Si "pe vremea mea" veneau profesorii cu fel de fel de reviste ("Terra", "Planeta albastra") dar alea macar erau interesante, invatai ceva din ele, nu ti le baga nimeni pe nas (nu era material obligatoriu la ora) si nu se gaseau pe piata. As mai avea unele lucruri de spus despre "ceea ce e in programa" VS "ce vrea profesorul habotnic sa predea la ora mai sus mentionata" dar prefer sa nu discut despre asta acum, aici. Situatia asta este la polul opus, prefer sa ma uit la video-urile de chimie de pe vremea lu` mama.
Cum e bine sa fii? Cred totusi ca trebuie sa ne pastram o doza de conservatorism, fara a ne plafona si a ramane demodati, trebuie sa fim cat de cat receptivi la nou dar sa nu lasam "noul" (a se intelege "tehnologia") sa ne ocupe tot timpul, sa ne transforme in niste sclavi si sa stim cand sa-i spunem STOP si sa fugim liberi pe campii. Power: OFF. Flower power: ON!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)