Ii huiduim pe cei ce ne conduc pentru criza financiara in care am intrat, protestam impotriva lor pentru masurile drastice aplicate noua si urmasilor nostri, a curelei stranse bine zeci de ani de acum in colo. Credeti ca e doar vina lor?...ca fura...ca-s corupti? Nu, e mare parte vina noastra ca popor. Suntem o tara care moare de foame cu painea pe masa! Suntem o tara bogata! Inca suntem!...dar suntem ca niste mosnegi senili ce si-au ascuns averea sub podea, ne e prea lene si ne dor salele sa ne aplecam sa o scoatem si ne e si prea ciuda sa o lasam testament. Hagi Tudose. Ne complacem in saracie cu averea pusa bine, neatinsa.
1. Aur...
Dispunem de un munte de aur pus la naftalina. Rosia Montana. Am castiga bani frumosi daca am exploata acest potential. Dar nu, domne, noi nu ne vindem tara! Idei preconcepute! Firesc ca e nevoie de un parteneriat si un investitor strain mai putin Hagi Tudose decat noi. E de munca, implica riscuri, nu spun ca nu, dar misca ceva in economia tarii. ONG-urile cu ochelari de cal se opun vehement, striga din rasputeri si te roaga sa le semnezi o hartie. Mai inventeaza una alta despre ceanura, despre cat de nociva ar fi actiunea, despre faptul ca acel "munte" va disparea din peisaj. Care munte mai? E un deal amarat. Nu facem nimic si murm de foame. Si Rosia Montana ramane o zona moarta fara locuri de munca, cu un potential tinut sub centura de castitate. Ok, sa zicem ca ne punem la mintea ONG-urilor si protejam Rosia Montana. Vor oamenii sa munceasca? Sa cultive pamantul, sa creasca animale? Lenea e mare. Iar aici voi veni cu un al doilea argument. Pamantul.
2. Pamantul
E o valoare a noastra pe care am uitat-o. Dan Puric spunea ca romanii au 3 mari valori: tara, pamantul, credinta. Romania are pamant fertil. Din pacate, mergand cu trenul sau pe sosea si uitandu-te pe geam vezi o gramada de terenuri in paragina. Nemuncite, nelucrate. Candva am fost granarul Europei. Acum murim de foame, dispunand de terenuri agricole bune, lasate in paragina, sa creasca buruienile pe ele de 2 metri. Agricultura (si ma refer la agricultura la scara mare, nu doar cea de subzistenta) ne-ar scoate din rahat. Dar se pare ca nu vrem sa muncim. Ne e lene. Trebuie sa vina investitori straini sa munceasca la noi, ca-s mai harnici si se uita cu jind la terenurile noastre ca ei nu au. Iar noi avem si scuipam pe ele. O sa spuneti ca s-au furat tevile pentru irigatii. Cine le-a furat? Nu tot noi?
Oamenii ar trebui sa invete sa vada lucrurile mai in perspectiva. Si cel mai probabil avem nevoie de un conducator ca Vlad Tepes. Sa ne deschida ochii. Sa ne dea doua dupa ceafa si sa ne invete sa nu ne mai punem singuri bete in roate. Mult zgomot pentru nimic. Multa vorbarie si nici o miscare. Mult tam tam si plansete.
3. Probleme de mentalitate colectiva
Romanului ii place sa se planga. Cum pateste ceva nasol, cum asteapta ajutor de la primarie, de la stat. Daca nu primeste, se plange pe la televiziuni. Refuza sa gandeasca singur, sa gaseasca singur o solutie. Americanul are o vorba:"Ajuta-te singur!". Cu mentalitatea asta au ajuns mult mai departe decat noi.
Fiti atenti ca dupa zapezile astea mari o sa vina inundatiile in primavara. Punem pariu ca iar vor fi sinistrati si campanii de ajutor pt ei si plansete si stiri dramatice la tv? De ani de zile e la fel. E de rasul curcilor. Ok, ti-a luat o data apa casa. Ghinion, nesansa. Ti-o reconstruiesti. Unde? Tot acolo unde a fost si casa cea veche. Niciun metru mai in sus, mai la dreapta sau mai la stanga. La anul vine apa si ti-o ia si pe asta noua. Sarcastic spus. Dar adevarat.
Bine. Sa zicem ca toate televiziunile zbiara ca a venit primavara si ca vor fi inundatii. Te anunta cu o saptamana inainte. Cu toate astea tu esti luat pe nepregatite si te plangi ca ti-au murit gainile, ca mobila ti-a fost distrusa. Ai fost anuntat! Chiar nu ai avut timp sa ti le muti pe toate in pod, sa nu iti fie luate si distruse de viitura? Nu. Cel mai probabil mentalitatea colectiva a asteptat sa vina Primaria sa le mute sifonierul in pod. Genial!
4. Noi avem dar noi n-avem
Romania nu mai are industrie. Romanii nu mai vor sa faca agricultura. Vai ce rau o ducem! Preferam sa importam. Absolut orice.
Rosii...Mi-e dor de rosiile romanesti, cu gust de rosii, nu astea de le gasesc in supermarket. Dar deja au devenit o specie rara...
Importam orice. Nu mai exportam nimic. Apai...nici nu se pune problema de export. Nici macar pentru noi nu producem ca lumea. Numiti treaba asta cum vreti voi. Eu o sa ma limitez la un singur cuvant: RISIPA.
Romania dispune de statiuni balneare, de o geografie frumoasa...si aici ar fi multe de comentat dar asta deja nu mai tine de noi, tine de gentile si pantofii doamnei Udrea. Am tinut mortis sa evidentiez lucrurile in privinta carora NOI suntem de vina, ca mentalitate, ca autoflagelare si complacere in lene si in ipostaza de "puppet" (marionete). E nevoie de vointa. Nu e nevoie neaparat de optimism, ci de realism. Avem de unde scoate camasa! Avem potential! Avem bogatii ascunse sub podea! Nu vrem...Vrem sa ne ajute cineva din exterior. Iar daca nu ne ajuta...ne grabim sa blamam...
Trezirea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu