Un nou imn in genul Heal the world al lui MJ? Toata lumea parte fericita si indeamna parca la world peace. Tinerii au figuri relaxate iar hormonii s-au oprit din hora unirii. Pe mine personal ma amuza teribil melodia, versurile, atitudinea celor din clip. Cata bucurie! Ah, stai putin...unde-i Justin Bieber?!?! Nu e Justin Bieber? Ah...shit:(
I just had sex (feat Akon)
joi, 23 decembrie 2010
luni, 20 decembrie 2010
Pâlpâit de beculeţ. De Crăciun.
A venit iarna, sarbatorie bat la usa si orasul s-a umplut de luminite, de promotii, de frenezia sarbatorilor. Mai mult de atat, pana si in Bucuresti a nins, si nu oricum, ci, ca in povesti pe 16 decembrie, imediat dupa ignat adica. ...O seara in care, dupa un schimb de cadouri mai mult sau mai putin de sezon cu izbitul, ne-am asezat frumos la un tete a tete intr-o cafenea, la caldurica, langa o fereastra, sorbind incet incet printre dusculitele de vin fiert peisajul extrem de relaxant si alb al curtii Hanului cu Tei. De deasupra peisajului pitoresc al curtii se ridica semet fratele mai mare, cu tupeu si multe luminite, deasupra tuturor, gata, gata sa ne parasca pe toti lui Mos Craciun ca nu am fost cuminti- Intercontinentalul. Zau, fratioare ca daca nu te zaream pe tine ma simteam undeva depaaaaarte de tumultul capitalei, undeva in timp, nu stiu unde dar cu siguranta in apropierea Craciunului. Ningea. Viscolit. Vantul sufla zapada abia asternuta pe acoperisul cladirilor vechi. Pietrele din curte erau acoperite de nea. Lumini difuze si porti de magazine, anticariate si expozitii de arta inchise. Din loc in loc oameni strabatand curticica.
Am impartit o turta dulce-bradut, i-am dat toate globurile lui, plus o extra-portie ca-i era foame. Am ciugulit putin din sarbatoare, am admirat bradul de Craciun, am ametit, am zambit, am iubit. Ne-am intors spre casa brat la brat si am cazut lati in pat. Toropiti de caldura. De somn. De iarna. De vin. De bucurie.
Puncte puncte...
Dimineata totul era acoperit de zapada. Inca fulguia. Am uitat sa spun cu toate ca simtisem asta de cu seara. Mi-era dor de iarna. Mi-era dor de aspectul asta al iernii. Mi-era dor de o ninsoare ca in povesti (ca asta seara). As da cateva zile de canicula pe o zi ca asta. Cu atat mai linistitor este sentimentul cu cat se apropie si sarbatorile. Pregatirea bradului, lumanari parfumate, cozonac, mancaruri tipice, familie....
Personal inca nu mi-au stricat colindatorii liful, nu au stricat interfonul sau au uitat prezervative prin scara dar nu e timpul pierdut.
Unde locuiam pana in urma cu 3 ani aveam o sonerie a naibii de lunga (mama a primit-o de la unchi-miu, prof de liceu, de fizica, hiper-pasionat de treburi aieste), si, imaginati-vi-o sunand, continuu (un apasat pe buton= un ciclu de 3 cantecele de 5-10 secunde repetate). De sezon, bateria o lua inevitabil razna ajungand ca dragutul cantecel sa capete lentoare, sa raguseasca, sa gafaie, sa se screme sa mai scoata vreun sunet si sa piara eroic. Sacrificiu pentru..niste pustani de 7-8 ani care au venit sa ne cante balbait "Mos Craciun" setat pe MUTE (evident) in inervalul de timp in care mama i-a lasat sa cante la usa pana s-a cautat la bucatarie in geanta de bani.
Pe holul de la noi de la etaj, vecina (Doamna Popa) isi tinea acvariul cu pesti. Au pierit si ei eroic in Ajun.
Anul asta, ca an de an, parcurile s-au umplut de tiribombe, casute de lemn, luminite, braduti, vin fiert (se mai gaseste si natural dar nu peste tot; sincer regret vinul-chimicala baut azi in parc, un amestec nefiresc de Fanta fructe de padure cu spirt medicinal de la asistenta sexy Mona), tuica fiarta, visinata, betivaneli acceptate prin lege in perioada asta a anului. Kitschuri!
Apropo, stiti cateii aia kitschosi omniprezenti de se comercializeaza la cel mai mic balci, cea mai mica ocazie, cu scopul sa ia ochii plozilor? Sunt maronii, au ochii rosii, sunt tari, de-a dreptul erecti, se misca robotic, haotic si latra. Sunt urati cu spume si scumpi, si functioneaza cu o baterie . Am vazut in acelasi stil si in Grecia, atat catei cat si iepurasi. Scoteau acelasi sunete (eu in viata mea n-am auzit iepure sa scoata vreun sunet, sunt o sunstionatoare a comunicarii telepatice de fapt:)) ), aveau aceleasi miscari extrem de "realiste".
Anul acesta am vazut acelasi tip de jucarii cu alt design. Imaginati-va clasicii catei maro, cu ochii rosii, iradiati, modificati genetic, erecti (adica exagerat de tari, nu genul de jucarie de plus, moale, pufoasa cu care sa dormi in pat), cu miscari robotice si latrat enervant. Adaugati-le coarne. De ren. Egal? Rudolf! Mai adaugati-l si pe Mos Craciun. Fix calare pe ren. Nu am fost atenta care din ei are ochii rosii sau daca are vreunul ochii rosii. Nici care din ei latra...insa sincer, mi-e mila de scolioza lui Rudolf. Parca mosul trebuia sa vina cu sania trasa de reni, nu calare, ca printul din povesti. Si ca tot veni vorba de renii lui Mos Craciun...acum un an am dat de o intrebare pe Facebook. Aplicatia -pentru prieteni- cu privire la o amica, o duduie... Daca X-uleasca ar fi unul din renii mosului, care din ei ar fi? Nu cunosc tipologiile de personalitate ale renilor mosului, insa, categoric ar fi renul care ar sta in sanie cu mosul. La o adica, cine s-ar sacrifica intr-atata sa isi ofere spinarea?
Ca tot discutam de ceea ce inseamna sarbatorile in strada, printre oameni fel de fel, printre kitsch-uri si bishnitzareala, printre vin de tara cu multe E-uri, printre fulgi de nea si colinde...tin sa fac micuta precizare si la al doilea si ultimul meu revelion in strada, de acum vreo 6 ani cand, aflandu-ma sub focul de artificii mi-a picat o scanteie pe fular si am prins flacari... Panica maxima la fiecare pas, la fiecare petarda care exploda langa mine. M-am lecuit!
Asadar...tin sa spun din nou ca ador perioada asta a anului, imi doresc cat mai multa zapada, cat mai multa ninsoare ca in povesti, cat mai multa atmosfera de sarbatoare, colinde, miros de brad, lumini, globulete, bucate traditionale, atmosfera in familie, cat mai multa relaxare alaturi de cei dragi... La fel va doresc si voua...cu mentiunea sa inchideti ochii la kitschuri, sa fiti cu ochii in patru si sa va petreceti timp de calitate de sarbatori, alaturi de persoane speciale. Iar daca intalniti situatii demne de a fi pamfletate nu va sfiiti sa le impartasiti...caci, la o adica, fac si ele parte din atmosfera sarbatorilor de iarna!
Am impartit o turta dulce-bradut, i-am dat toate globurile lui, plus o extra-portie ca-i era foame. Am ciugulit putin din sarbatoare, am admirat bradul de Craciun, am ametit, am zambit, am iubit. Ne-am intors spre casa brat la brat si am cazut lati in pat. Toropiti de caldura. De somn. De iarna. De vin. De bucurie.
Puncte puncte...
Dimineata totul era acoperit de zapada. Inca fulguia. Am uitat sa spun cu toate ca simtisem asta de cu seara. Mi-era dor de iarna. Mi-era dor de aspectul asta al iernii. Mi-era dor de o ninsoare ca in povesti (ca asta seara). As da cateva zile de canicula pe o zi ca asta. Cu atat mai linistitor este sentimentul cu cat se apropie si sarbatorile. Pregatirea bradului, lumanari parfumate, cozonac, mancaruri tipice, familie....
Unde locuiam pana in urma cu 3 ani aveam o sonerie a naibii de lunga (mama a primit-o de la unchi-miu, prof de liceu, de fizica, hiper-pasionat de treburi aieste), si, imaginati-vi-o sunand, continuu (un apasat pe buton= un ciclu de 3 cantecele de 5-10 secunde repetate). De sezon, bateria o lua inevitabil razna ajungand ca dragutul cantecel sa capete lentoare, sa raguseasca, sa gafaie, sa se screme sa mai scoata vreun sunet si sa piara eroic. Sacrificiu pentru..niste pustani de 7-8 ani care au venit sa ne cante balbait "Mos Craciun" setat pe MUTE (evident) in inervalul de timp in care mama i-a lasat sa cante la usa pana s-a cautat la bucatarie in geanta de bani.
Pe holul de la noi de la etaj, vecina (Doamna Popa) isi tinea acvariul cu pesti. Au pierit si ei eroic in Ajun.
Anul asta, ca an de an, parcurile s-au umplut de tiribombe, casute de lemn, luminite, braduti, vin fiert (se mai gaseste si natural dar nu peste tot; sincer regret vinul-chimicala baut azi in parc, un amestec nefiresc de Fanta fructe de padure cu spirt medicinal de la asistenta sexy Mona), tuica fiarta, visinata, betivaneli acceptate prin lege in perioada asta a anului. Kitschuri!
Apropo, stiti cateii aia kitschosi omniprezenti de se comercializeaza la cel mai mic balci, cea mai mica ocazie, cu scopul sa ia ochii plozilor? Sunt maronii, au ochii rosii, sunt tari, de-a dreptul erecti, se misca robotic, haotic si latra. Sunt urati cu spume si scumpi, si functioneaza cu o baterie . Am vazut in acelasi stil si in Grecia, atat catei cat si iepurasi. Scoteau acelasi sunete (eu in viata mea n-am auzit iepure sa scoata vreun sunet, sunt o sunstionatoare a comunicarii telepatice de fapt:)) ), aveau aceleasi miscari extrem de "realiste".
Anul acesta am vazut acelasi tip de jucarii cu alt design. Imaginati-va clasicii catei maro, cu ochii rosii, iradiati, modificati genetic, erecti (adica exagerat de tari, nu genul de jucarie de plus, moale, pufoasa cu care sa dormi in pat), cu miscari robotice si latrat enervant. Adaugati-le coarne. De ren. Egal? Rudolf! Mai adaugati-l si pe Mos Craciun. Fix calare pe ren. Nu am fost atenta care din ei are ochii rosii sau daca are vreunul ochii rosii. Nici care din ei latra...insa sincer, mi-e mila de scolioza lui Rudolf. Parca mosul trebuia sa vina cu sania trasa de reni, nu calare, ca printul din povesti. Si ca tot veni vorba de renii lui Mos Craciun...acum un an am dat de o intrebare pe Facebook. Aplicatia -pentru prieteni- cu privire la o amica, o duduie... Daca X-uleasca ar fi unul din renii mosului, care din ei ar fi? Nu cunosc tipologiile de personalitate ale renilor mosului, insa, categoric ar fi renul care ar sta in sanie cu mosul. La o adica, cine s-ar sacrifica intr-atata sa isi ofere spinarea?Ca tot discutam de ceea ce inseamna sarbatorile in strada, printre oameni fel de fel, printre kitsch-uri si bishnitzareala, printre vin de tara cu multe E-uri, printre fulgi de nea si colinde...tin sa fac micuta precizare si la al doilea si ultimul meu revelion in strada, de acum vreo 6 ani cand, aflandu-ma sub focul de artificii mi-a picat o scanteie pe fular si am prins flacari... Panica maxima la fiecare pas, la fiecare petarda care exploda langa mine. M-am lecuit!
Asadar...tin sa spun din nou ca ador perioada asta a anului, imi doresc cat mai multa zapada, cat mai multa ninsoare ca in povesti, cat mai multa atmosfera de sarbatoare, colinde, miros de brad, lumini, globulete, bucate traditionale, atmosfera in familie, cat mai multa relaxare alaturi de cei dragi... La fel va doresc si voua...cu mentiunea sa inchideti ochii la kitschuri, sa fiti cu ochii in patru si sa va petreceti timp de calitate de sarbatori, alaturi de persoane speciale. Iar daca intalniti situatii demne de a fi pamfletate nu va sfiiti sa le impartasiti...caci, la o adica, fac si ele parte din atmosfera sarbatorilor de iarna!
sâmbătă, 4 decembrie 2010
Epic Fail si blesteme google translate-ului (probabil)
De la legendele inventate de americani vis-a vis de romanul lui Bram Stocker la conceptia ca Transilvania, care nu se stie unde e localizata pe harta lumii, e locul lu' Draculaaaa si in concluzie e foarte, foarte cool, n-a fost nevoie decat de imaginatie si, evoluand treptat, treptat la diverse forme de snobism. Cupluri de "lesinati" infocati, Robert Pattison-i care excita virginele, dulcegarii sau emo-ism... si povestea merge mai departe...
Limba romana se pare ca este "cool" dar, a naibii de grea; sarcastic dar multi dintre noi nici nu stiu s-o vorbeasca corect, ce sa mai vorbim de bogatia de omonime, expresii, etc.
Va suna cunoscut refrenul : O telecomanda-doua...Telecomande sau telecomenzi? Nu stiu d'astea.......?
Analfabetii devin peste noapte VIP-uri. Pentru autohtoni e nevoie de un Abecedar, pentru straini musai dictionar si daca se poate si translator. Nu google translate! Insist pentru ca am dat astazi de ceva uluitor pe Facebook (in afara faptului ca am devenit recent prietena cu Santa Claus- Mos Craciun, fapt cu care oricine s-ar mandri). De pe wall tot rasfoind si rasfoind si aruncand priviri prin comunitatile de HIMisti am ajuns la poza cu pricina.
M-am blocat. E in romana? Se pare ca da. Si posesoarea frumosului si categoric si durerosului tatuaj este o straineza. Nu ca ar fi fost exclus sa fie si romanca. Ce este important este ca pare foaaarte mandra de opera de pe spatele ei. M-am abtinut sa-i las vreun comentariu intr-o prima faza, incercand sa neg in sinea mea groaznica realitate. Poate totusi n-o fi limba romana. Un dialect ceva? Si totusi. Romena? Romanian? The same? Or not? Italienii nu isi pun caciulite, nu au litera "ă". Atunci e romana. Nuuu, e prea trist. Poate o fi un limbaj arhaic? La modul "Romanii supt Mihai Viteazul", sau "De ma voi scula, pre multi am sa popesc". Nu as zice. Search pe net. Nimic. Din pacate e romana (teoretic). Daca "a prapadi" e la infinitiv in loc sa fie conjugat, eu una cuvantul "dragulita" nu l-am auzit pe nicaieri.
Ma PRĂPĂDESC. De ras, de plans, nici eu nu stiu. Ma prapadesc vazand snobism si prostie. Tipa se pare ca e spanioloaica si a folosit google translate-ul, apoi, fara a mai verifica si-a infipt cerneala cu agramatism in piele. Romana ca romana, poate ca e o limba grea, imaginati-va cu cat cresc posibilitatile de a gresi un simbol atunci cand se realizeaza tatuaje reprezentand cuvinte chinezesti. Poate ca toti care au simboluri chinezesti tatuate, ce, chipurile, inseamna putere, au de fapt "Eu Muci in Chai felatie a executa". "Pentru ca o limba straina mai putin cunoscuta in anturajul meu e foarte cool."
Limba romana se pare ca este "cool" dar, a naibii de grea; sarcastic dar multi dintre noi nici nu stiu s-o vorbeasca corect, ce sa mai vorbim de bogatia de omonime, expresii, etc.
Va suna cunoscut refrenul : O telecomanda-doua...Telecomande sau telecomenzi? Nu stiu d'astea.......?
Analfabetii devin peste noapte VIP-uri. Pentru autohtoni e nevoie de un Abecedar, pentru straini musai dictionar si daca se poate si translator. Nu google translate! Insist pentru ca am dat astazi de ceva uluitor pe Facebook (in afara faptului ca am devenit recent prietena cu Santa Claus- Mos Craciun, fapt cu care oricine s-ar mandri). De pe wall tot rasfoind si rasfoind si aruncand priviri prin comunitatile de HIMisti am ajuns la poza cu pricina.
M-am blocat. E in romana? Se pare ca da. Si posesoarea frumosului si categoric si durerosului tatuaj este o straineza. Nu ca ar fi fost exclus sa fie si romanca. Ce este important este ca pare foaaarte mandra de opera de pe spatele ei. M-am abtinut sa-i las vreun comentariu intr-o prima faza, incercand sa neg in sinea mea groaznica realitate. Poate totusi n-o fi limba romana. Un dialect ceva? Si totusi. Romena? Romanian? The same? Or not? Italienii nu isi pun caciulite, nu au litera "ă". Atunci e romana. Nuuu, e prea trist. Poate o fi un limbaj arhaic? La modul "Romanii supt Mihai Viteazul", sau "De ma voi scula, pre multi am sa popesc". Nu as zice. Search pe net. Nimic. Din pacate e romana (teoretic). Daca "a prapadi" e la infinitiv in loc sa fie conjugat, eu una cuvantul "dragulita" nu l-am auzit pe nicaieri.
Ma PRĂPĂDESC. De ras, de plans, nici eu nu stiu. Ma prapadesc vazand snobism si prostie. Tipa se pare ca e spanioloaica si a folosit google translate-ul, apoi, fara a mai verifica si-a infipt cerneala cu agramatism in piele. Romana ca romana, poate ca e o limba grea, imaginati-va cu cat cresc posibilitatile de a gresi un simbol atunci cand se realizeaza tatuaje reprezentand cuvinte chinezesti. Poate ca toti care au simboluri chinezesti tatuate, ce, chipurile, inseamna putere, au de fapt "Eu Muci in Chai felatie a executa". "Pentru ca o limba straina mai putin cunoscuta in anturajul meu e foarte cool."
vineri, 5 noiembrie 2010
In memoriam...
Acum cativa ani am descoperit poezia aceasta prin intermediul unei melodii de la Emeric Imre (muzica folk, cantece de munte etc), versurile sunt absolut superbe.
Adrian Paunescu - Nebun de alb
De când ma simt tot mai bogat, de tine,
Si-mi stau pe tâmple soarele si luna,
Acum mi-e cel mai rau si cel mai bine.
M-as jelui în fel de fel de jalbe
În care nici n-as spune cum te cheama,
Patrate negre si patrate albe
Îmi covârsesc gradina si mi-e teama.
Si, uite, n-are cine sa ne-ajute,
Abia-si mai tine lumea ale sale
Si-ntr-un perete alb de muze mute
Nebunii negri cauta o cale.
Prin gari descreierate - accidente,
Marfare triste vin, în miezul verii,
Iar eu sunt plin de gesturi imprudente,
Ca sa te-apropii si ca sa te sperii.
Jur-împrejur, privelisti aberante,
Copii fragili ducând parintii-n spate,
Batrâni cu sanii gri de os pe pante
Si albatrosi venind spre zari uscate.
Mi-e dor de tine si îti caut chipul
În fiecare margine a firii,
În podul palmei, daca iau nisipul,
Simt un inel jucându-se de-a mirii.
Te-aud în batalii din vreme-n vreme,
Ostasii garzii tale ti se-nchina,
Iubita mea cu foarte mari probleme,
Cu chip slavon si nume de regina.
Fiorul rece prin spinare-mi trece,
Când mi-amintesc cu gene-nlacrimate
Ca tu, de la etajul treisprezece,
Voiai sa te arunci, sa scapi de toate.
Dar tu-ntelegi, de fapt, ca nu se cade
Sa-ti pui în cumpana întreaga viata,
Ca nu-s în joc abstractele rocade,
Ci sângele ce fierbe sau îngheata.
Neputincioasa, trista si frigida,
Asa ai fost si apareai senina,
Dar cel care-a stiut sa te deschida
Nu-i fericit, ci îmbatat de vina.
De te lucram sârguincios cu dalta,
De te faceam din carnea mea, iubito,
Nu deveneai, cum astazi esti, o alta,
Pe care la caldura am trezit-o.
Lasând ambitiile de o parte,
Ne aruncam în marea nemiloasa
Si-mpreunati, ca filele-ntr-o carte,
Ne facem, din sudoare, sfânta casa.
Pe urma, vin ceilalti sa ne-o distruga
Si ochii tai ma cauta întruna
Si eu înalt nefericita ruga,
Purtând pe tâmple soarele si luna.
Si te iubesc cu mila si cu groaza,
Tot ce-i al tau mi se cuvine mie,
Ca un nebun de alb ce captureaza
Regina neagra, pentru vesnicie.
miercuri, 3 noiembrie 2010
Muzicalitatea gandurilor
Gandurile au culoare. Stiu asta din amestecul lor de pe paleta noptii si din dizolvarea lor in vise. Din ce in ce mai fluide, mai grele pe masura ce le amestecam intr-un joc al reveriei. Gandurile au glas si emotie. Si cantec. Si zambet. Si profunzime. Si vid totodata.
Iarna asta prin februarie tin minte ca am tras o noapte de clubareala. Imi lipsea senzatia. Imi lipseau pletele in vant si zbenguiala. Si tiuitul ala, cantec al lebedei pentru melcul meu membranos. Si linistea tiuitului. Si ameteala tiuitului. Si emotia surda a tiuitului. Si plamanilor mei le era dor sa se lafaie in fumul mortuar al atora. Sa ma sufoce si sa ma imputa. Gandurile mele trebuiau sa se elibereze si ele si sa fie asurzite de muzica. Nevoia de descatusare. Dans. Muzica buna, socializare, amuzament. Si nu foarte mult alcool, putinul strop cat sa am simturile treze si mintea suficient de goala si suficient de plina. Si sa-mi bag picioarele pentru o seara in griji si alte otravuri cotidiene ale esentialului. N-am sa uit senzatia din acea seara cand...in cele 3-4 ore de dans intr-un beci al societatii oamenilor cu minti goale de ganduri inecate in pahare, a nins cat sa-mi ajunga zapada pana la genunchi si continua sa ninga viscolit.
Pe la 4 jumate-5 dimineata ne-am pus in miscare catre ale noastre case. Duhneam a tutungerie. Ningea viscolit si strada era pustie. Se auzeau doar glasurile noastre. In rest liniste, tiuitul din urechi si vantul...Si mult alb, zapada neatinsa, pura, alba, pana la genunchi. La un moment dat ne-am despartit si am ramas sa parcurg cam o statie jumate de masina singurica spre casa. Era 5 dimineata si nici tipenie de om. Ma simteam obosita dar in acelasi timp energica. Ma bucuram de fiecare pas prin zapada alba pura, neatinsa, in dune. Ma cufundam in ea si paseam atenta prin viscol. Crivatul ma impingea de la spate si hainele imi erau albe de stelute. Fulgi de nea ametiti. Simteam cum ma umplu de bucurie asemeni unui copil si ma detasez de orice gand. Lumini ale orasului reflecatate in zapada. Liniste si vant. La un moment dat am grabit pasul, aproape ca alergam prin nameti auzind niste indivizi certandu-se in spate. Strada pustie. Cate un taxi cald in fuga. Am stat sa astept un ratb in statie. Un nebun (de alb...sau de Saniuta) se invartea prin statia de masina dubios. Inghetata, speriata si fara rabdare am luat-o agale, pe jos, pe langa Dambovita degerata...in pas alergator. In minte imi veneau in continuu versurile melodice "You missed the winter and it followed you back home when sun kissed the crimsom footsteps on the melting snow..." (si nu, nu auzisem melodia in club...duh). Erau unicele mele ganduri. Pale, calme, inghetate, profunde si vide. Dar paradoxal calde. Un catel cu blana turturi-turturi mi-a tinut de urat si m-a tinut in loc naiba stie cat timp (caci pierdusem orice notiune a timpului), incercand sa-l iau cu mine la caldurica pe casa scarii, facandu-mi-se mila de el. Esec total...idiotul se tavalea prin omat de nebun si ma privea ciudat.
Acelasi sentiment l-am mai avut tot intr-o seara din iarna trecuta cand m-am trantit intr-un adevarat pat de zapada cu o prietena si auzeam un nene de undeva departe cantand la nai... Superb...
.........................................................................................................
Eu si tu...Ciudat dar placut e ca de multe ori ne trezim amandoi ca fredonam aceeasi melodie, sau, cel putin ca din senin, avem aceeasi melodie, acelasi gand melodic in minte...
Incearca cat mai des sa asculti linistea si cantecul gandurilor...si lasa linistea sa le patrunda, in soapta...
marți, 19 octombrie 2010
Trei filme care m-au pus pe ganduri
Iata trei filme vizionate recent care m-au pus pe ganduri (primele doua m-au impresionat enorm, al treilea mi s-a parut o combinatie haioasa de drama, comedie si psihologic). Recomand cu drag...
1. Click!
2. If only
(cu un motiv comun, Another day-premonitii http://www.youtube.com/watch?v=HopJbJGUQQg)
3. Truman Show
1. Click!
2. If only
(cu un motiv comun, Another day-premonitii http://www.youtube.com/watch?v=HopJbJGUQQg)
3. Truman Show
luni, 18 octombrie 2010
Nervi de toamna si angoasa...
Astazi ploua mocaneste si totul e ud. Si plictis. Si frunze cazute. Si lume rece. Si totul ma enerveaza in jur. N-am chef de nimic si de nimeni. Pana si umbrela mea a cedat nervos. Nici ea nu ma mai sustine. Simt cum imi patrunde umezeala in suflet si vreau sa ma baricadez in casa si sa dorm. Sunt apatica si in mine zac emotii de toamna, nervi, multi nimbusi grei si gri care stau sa plezneasca intr-un plans depresiv, mocanit, la fel ca si ploaia. Sa mi se prelinga pe hainele si asa ude. Agitatie. Nestare. Umezeala. Baltoace. Noroi. Negura si ploaie. Si somnolenta. Si insomnie. Asta e vreme de facut copii. Nu... ca vremea asta mi-a diluat si ultima picatura de hormon. Asta e vreme de betie si de rumegat ganduri la rece. De anxietati sociale. De solitudine voita. De injurat idiotii care trec cu masina in viteza prin balti si te stropesc din cap pana in picioare. Nu este cazul momentan dar tot imi vine sa-i injur. Ca sunt uscati si nestresati. Ca un fund de bebelus intr-un pampers. In speranta unor zile mai insorite ma mai destind cu niste poezioare bacoviene...
Nervi de toamnă
E toamnă, e foşnet, e somn...
Copacii, pe stradă, oftează;
E tuse, e plânset, e gol...
Şi-i frig, şi burează.
Amanţii, mai bolnavi, mai trişti,
Pe drumuri fac gesturi ciudate -
Iar frunze, de veşnicul somn,
Cad grele, udate.
Eu stau, şi mă duc, şi mă-ntorc,
Şi-amanţii profund mă-ntristează -
Îmi vine să râd fără sens,
Şi-i frig, şi burează.
Rar
Singur, singur, singur,
Intr-un han, departe --
Doarme si hangiul,
Strazile-s desarte,
Singur, singur, singur...
Ploua, ploua, ploua,
Vreme de betie --
Si s-asculti pustiul,
Ce melancolie!
Ploua, ploua, ploua...
Nimeni, nimeni, nimeni,
Cu atât mai bine --
Si de-atita vreme,
Nu stie de mine,
Nimeni, nimeni, nimeni...
Tremur, tremur, tremur,
Orice ironie
Va ramine voua --
Noaptea e tirzie,
Tremur, tremur, tremur...
Vesnic, vesnic, vesnic,
Rataciri de-acuma
N-o sã mã mai cheme --
Peste vise bruma,
Vesnic, vesnic, vesnic...
Singur, singur, singur,
Vreme de betie --
I-auzi cum mai ploua,
Ce melancolie!
Singur, singur, singur...
.......................................
Va urma...
Cocon
Nu-mi zgudui coconul. Da-i un ragaz. Fa liniste si lasa-l sa-si tese firul de matase. Nu intreba ce, cum si cand o sa fie gata, nu il grabi. Lasa-ma sa visez ca zbor... Lasa-ma sa ma imbrace ceva cald si sa ma stranga in bratele lui. Liniste si cald si noapte. Liniste si echilibru si tiuit in urechi. De liniste. De echilibru. Si....glasul tau care imi ridica toate capsoarele de neuroni isterici. E o datorie, imi amintesc. O fabrica scarboasa de matase. Care se misca cu incetinitorul. Care face ce trebuie facut. Care daruieste matase. Pe care putini stiu sa-l alinte. Un ghemotoc bleg in ochii multora. Efemer, inofensiv. Care devine inutil. Pe care il uitam. Dar care continua sa zboare liber. Fericit de ce a creat. Creat prin ce a creat. Caci astfel si-a creat propriile-i aripi.
Dornic sa teasa matase din nou...un mic vierme...
...al societatii.
Dornic sa teasa matase din nou...un mic vierme...
...al societatii.
luni, 11 octombrie 2010
Transă în timp
De fiecare data cand privesc in urma ma loveste nostalgia. Aceasta atrage dupa ea zeci si zeci de amintiri, de gusturi, de arome, de viziuni, de zambete, oftari si trairi. Melancolii si intrebari si autoconstientizare. Da, categoric m-am schimbat. Intr-un om mai bun sau mai rau. Viata ne mai si inraieste, ne face mai grabiti, mai melancolici, mai duri, mai putin maleabili, mai sceptici. Mai bun sau mai rau...e discutabil. Puritatea ni se pateaza incet incet, din primii ani ai vietii. Mai trist este ca realizam ca nu doar eul nostru s-a schimbat ci intreg decorul. E ca si cum ne-am trezi in acelasi loc ca in urma cu ceva ani dar nu mai recunoastem decorul. Domnul regizor s-a jucat cu scena pe care eu am ramas in transa atata timp si m-a trezit la realitate cand a spus din nou "actiune". M-a obligat sa ma adaptez la noul decor. M-a socat prin nenumarate rupturi de decor...de decorul vechi. A schimbat roluri. Si personaje. Am fost nevoita sa-mi joc propriul rol printre straini. I-am privit in stare de soc lovindu-se de mine, trantindu-ma la pamant. Nu am avut niciodata timp sa spun "piua". M-am ridicat, am improvizat, le-am aratat cine sunt. Cine credeam eu ca sunt. Cine devenisem si eu in urma schimbarii de decor. In urma transei. Ii privesc si acum inca in dubii...cine sunt si cand au aparut pe aceeasi scena cu mine? Care era de fapt rolul meu si ce caut eu in aceeasi piesa cu ei? Cum am ajuns aici si unde eram inainte...Ii privesc si ma privesc. Au impresia ca ma cunosc, ca eu sunt eul din prezent si nimic mai mult fara sa stie ce am fost candva si cum schimbarile de decor m-au metamorfozat...replicile si memoriile neputandu-se niciodata sterge din memorie. Cu nostalgie, cu melancolie as mai da din cand in cand cate un rewind. Doar eu. Ca sa-mi mai amintesc din cand in cand pe unde am umblat de am ajuns aici si ce s-a intamplat in acesti ani...de transa in timp.
sâmbătă, 2 octombrie 2010
Experiment
Particip la concursul literar national "Incubatorul de condeie", la sectiunea proza scurta (adica pana in 5000 de caractere conform regulamentului). Pentru asta am realizat un mic experiment punand cap la cap cateva idei/texte puse de-a lungul timpului pe blog, franturi de idei, de stari, de sentimente, imbunatatindu-le si dandu-le mai multa...culoare. N-am mai pus de mult timp suflet in scris si indiferent de rezultat mi-a placut experierimentul, experienta. Pentru cine are rabdare sa citeasca...
Ghilimele
Punct negru în mijlocul oceanului
Am incercat să caut stelele verzi crezând că mi te vor aduce. Pluteam ca o nălucă prin orașul de umbre monocrome. Mă gândeam cum de am trăit atâţia ani fără să văd vreodată pata ta de culoare. Nu mai vroiam gri. Vroiam doar culoarea ta. Şi atât. Priveam pata lăsată de tine şi te vroiam. Mai mult. Dar ai dispărut. Eram prinsă în acea realitate non-colorată. Umbre gri, ciorchini de puncte gri care reflectau în jurul lor gri. Pretutindeni. Liniște. Solitudine. Spaimă.
Dezbracă raţiunea gri şi cufundă-te în oceanul de culori, lasă-te dus de o undă lină sau trântit la pământ de un val puternic, lasă-ţi inima să bată tare, lasă timpul să stea, mai bine decât să stai pe malul raţiunii lipsit de emoţia unduirilor undei sau a violenţei loviturii. Nu poţi şti niciodată în ce mod este puternic curentul şi unde va ajunge mesajul din sticlă. Oceanul ce înconjoara punctul negru...”
Ghilimele
Ghilimele
Punct negru în mijlocul oceanului
Negura s-a dezbrăcat timidă, încet, sub atingerea catifelată a universului. În ritmul încins al iubirii, pe o muzică de şoapte. De sub rochia ei de matase albă, înceţoşată au răsărit o puzderie de pete de culoare. Universul a sărutat culoarea. Lumea s-a scăldat în culoare şi în lumina difuză s-au născut pete de culoare, nepătate.
Într-o zi lipsită de culoare, păşind pe asfaltul negru m-am lovit de tine. Am căzut la pământ şi am văzut stele verzi. Buzele tale calde mi-au dat două palme să mă trezesc la realitate. Toropeală plăcută. Cu ochii închişi parcă zăream lumea-mi alb-negru învârtindu-se. Am deschis ochii şi am sărit ca friptă. Prin ceaţa pe care o vedeam am zărit groaza. Mă pătasem. De culoare. Lumea mea alb cu negru se pătase. Îmi lăsaseşi o pată de culoare. Pata ta de culoare. Şi tu? Ia-l de unde nu-i. Am început să te caut. Nu ştiam unde. Ziua mea începea cu tine și se sfârșea cu tine. Visam zi și noapte la culoarea ta. Amestecam cu mâinile tremurânde nuanțele de gri din tub în speranța că o voi obține, că te voi revedea. Ştiam doar că trebuie să fii o pată de culoare. Undeva prin gri trebuia să fii tu.
Într-o zi lipsită de culoare, păşind pe asfaltul negru m-am lovit de tine. Am căzut la pământ şi am văzut stele verzi. Buzele tale calde mi-au dat două palme să mă trezesc la realitate. Toropeală plăcută. Cu ochii închişi parcă zăream lumea-mi alb-negru învârtindu-se. Am deschis ochii şi am sărit ca friptă. Prin ceaţa pe care o vedeam am zărit groaza. Mă pătasem. De culoare. Lumea mea alb cu negru se pătase. Îmi lăsaseşi o pată de culoare. Pata ta de culoare. Şi tu? Ia-l de unde nu-i. Am început să te caut. Nu ştiam unde. Ziua mea începea cu tine și se sfârșea cu tine. Visam zi și noapte la culoarea ta. Amestecam cu mâinile tremurânde nuanțele de gri din tub în speranța că o voi obține, că te voi revedea. Ştiam doar că trebuie să fii o pată de culoare. Undeva prin gri trebuia să fii tu.
Am incercat să caut stelele verzi crezând că mi te vor aduce. Pluteam ca o nălucă prin orașul de umbre monocrome. Mă gândeam cum de am trăit atâţia ani fără să văd vreodată pata ta de culoare. Nu mai vroiam gri. Vroiam doar culoarea ta. Şi atât. Priveam pata lăsată de tine şi te vroiam. Mai mult. Dar ai dispărut. Eram prinsă în acea realitate non-colorată. Umbre gri, ciorchini de puncte gri care reflectau în jurul lor gri. Pretutindeni. Liniște. Solitudine. Spaimă.
Am închis ochii şi o ceaţă umedă mi-a tulburat privirea. Lacrimile au dizolvat griul şi au umplut asfaltul de acuarelă. Culoarea a pus stăpânire pe gri. Am început să mă tăvălesc de nebună prin câmpul de culori şi m-am pătat ca un curcubeu.
Radiam culoare. Şi dor. De culoarea ta.
În zare te-am zărit reîntorcându-te uimit. După zile mânjite de puncte gri...
În zare te-am zărit reîntorcându-te uimit. După zile mânjite de puncte gri...
Ridicare a privirii. O mică emoţie, un fior cu o cauză inexplicabilă. Încruntare a confuzie. Vorbele stau pe limbă aproape să iasă. Parcă te cunosc şi totuşi îmi rupi fărâma de speranţă cu întrebarea ta născută parcă din amnezie. O parte din mine spune că mi se pare, ceva mă îndeamnă să privesc mai adânc să găsesc răspunsul, acoperit în timp de colb, probabil.
...dar ascuns în ochii lui...
Privire caldă, hipnotizantă, parcă cunoscută. Ca o primă veche privire. Căldură. Nod mistic. Nu mă pot îndepărta şi totuşi este atât de frumos ce vad în ochii tăi, ce simt, ce descopăr. Ascund atâtea mistere, au atât de multe de spus şi spun totul, printr-o emoţie, într-o clipă.
...dar ascuns în ochii lui...
Privire caldă, hipnotizantă, parcă cunoscută. Ca o primă veche privire. Căldură. Nod mistic. Nu mă pot îndepărta şi totuşi este atât de frumos ce vad în ochii tăi, ce simt, ce descopăr. Ascund atâtea mistere, au atât de multe de spus şi spun totul, printr-o emoţie, într-o clipă.
Ochi sclipitori, tremurători privind un punct fix... Alţi ochi tremurători privind punctul fix ce-i priveşte... Puncte fixe, negre, ce se măresc sub raza în care se scaldă. Reflecţie a realităţii în centrul lor. O realitate în culori. O iluzie în culori. Un ocean de culori se reflectă în realitate. Realitatea se reflectă într-un ocean de culori. Un joc de culori. Un joc în care bila albă şi bila neagră sunt pitite-n pumn şi eşti nevoit după o clipă să alegi. Am amorțit privind punctul fix, negru. Am amorțit privindu-te.
“Să-ţi recapeţi pierdutul spirit pueril, să te avânţi asemeni unui copil în primejdie zâmbind, să nu conştientizezi pericolul, să nu ai teamă, să te bucuri de ce descoperi, fără teama de zgârieturi, julituri şi vânătăi sufleteşti. Caută o fărâmă de inconştienţă, o fărâmă de nebunie, de curaj, de indiferenţă, de amorţeală a cugetării, de rupere din raţional. Uită noţiunea de distanţă sau timp.
Dezbracă raţiunea gri şi cufundă-te în oceanul de culori, lasă-te dus de o undă lină sau trântit la pământ de un val puternic, lasă-ţi inima să bată tare, lasă timpul să stea, mai bine decât să stai pe malul raţiunii lipsit de emoţia unduirilor undei sau a violenţei loviturii. Nu poţi şti niciodată în ce mod este puternic curentul şi unde va ajunge mesajul din sticlă. Oceanul ce înconjoara punctul negru...”
Îmi place să privesc acel punct negru din mijlocul oceanului în care stau arhivate stări, sentimente, mistere, secrete, şoapte nespuse, amintiri, vechi...uitate demult. Cheia există undeva într-un alt punct la fel de viu, negru şi tremurător din ocean. În reflecţia oceanului tău se vede cheia spre a limpezi apa şi a scoate la suprafaţă tărâmurile demult uitate, ca ale Atlantidei. Sau magia ce îndepărtează negurile din legendara Avalon. Amintiri înecate în oceanul ce înconjoară punctul negru. Văd în privirea ta o reflecţie reală a cheii de sub apele oceanului meu. Zace undeva sub ocean acoperită de mâzgă şi timp dar cu mulţi corali lipiţi de ea, înfloritori. Fluxul şi refluxul timpului acoperă în nesimţire cheia în nisipul de pe fund.
Amintire...Punct negru tremurător sub undele oceanului. Un recif de corali în ochii unui străin. O poveste fără limite. De timp. De culoare. O poveste nespusă ascunsă sub fiecare culoare din oceanul din ochii tăi. Ca orice reflecţie în apă.
Amintire...Punct negru tremurător sub undele oceanului. Un recif de corali în ochii unui străin. O poveste fără limite. De timp. De culoare. O poveste nespusă ascunsă sub fiecare culoare din oceanul din ochii tăi. Ca orice reflecţie în apă.
Oceanul tace şi-şi urmează cursul...fluxul...refluxul..de mii de ani acelaşi, adunând la fiecare flux sticluţe cu mesaje de pe mal, ascunzându-le în inima sa, în istoria sa, undeva sub limpedele sau tulburele apei, reflectând culorile celui ce le privește.
Am privit în punctul negru din mijlocul oceanului tău.
Am fugit către tine şi te-am strâns în braţe. Mii de scântei colorate. M-am retras speriată şi mi-am cerut scuze. Te pătasem de miile de culori. Mi-ai spus că nu are importanţă şi mi-ai propus să combinăm culorile de pe noi până vom obţine culoarea albă de mătase. De sub care au răsărit toate petele.
duminică, 19 septembrie 2010
Atentie trec vite!
Traim intr-o comunitate de vite. Ma trezeste cu urlete de groaza behaitul lor enervant. Peste tot le aud behaitul. Imi vine sa iau o mitraliera si sa le impusc. Orasul e plin de bivoli si de vaci incaltate, deghizati in oameni. Ei vad doar ce le convine, inteleg doar chestiunile de suprafata, judeca superficial, considera ca stiu totul, deci isi permit sa critice tot. Sunt destepti. Sunt tari. Ce nu inteleg, nu-i problema, interpreteaza dupa mintile lor inguste. Vad exclusiv ce ar vedea orice bovina de rand. Se inghesuie. Behaie. Put. Merg cu nasul pe sus. Uita ca au venit de pe ogor. Stramba din nas. Umbla in mall. Calca in picioare tot ce e UMAN. Orice virtute, orice valoare, orice sensibilitate umana e calcata in picioare. Imaginea e baza. Tindem spre incultura crasa. Direct proportional cu incultura crasa creste si ingamfarea. Suntem fuduli. Le stim pe toate. Ne dam cu parerea in orice domeniu. Ne mai si contrazicem, convinsi. Tragem din 2 in 2 minute vanturi. De-alea de duhnesc rau! Lipseste cu desavarsire respectul. Totusi, avem tupeul sa vrem sa fim tratati cu respect. Suntem condusi de bovine, ne guverneaza bovine, ne metamorfozam incet-incet in bovine. In ritmuri de manea o domnisoara vaca tropaie din copite. Poarta toale de firma. Ugerele-i salta lasciv. Incearca sa vorbeasca academic. Se aude un mare "Muuu". Evident, un "muuuu" agramat, cu toate ca paradoxal e la facultate. Particulara evident. Ca deh, intr-o tara condusa de vite si cultura e pe masura. Vacuta mica si buzata a plecat sa flatuleze prin tari mai civilizate.Fataaaa, vino cu mine pana la baie! Fataaa, dar nu ti se asorteaza unghiile cu fardul de pleoape!
Fata, mi se pare mie sau te-ai mai ingrasat?
Fataaaa, hai sa mergem la tv la emisiunea aia cu Botezatu', sa ne mai si certam ca tzatzele. Sau nu, fataaa, la "Te pui cu blondele". Fataaaa, vreau si eu nuanta ta de blond.
Tupeu! Pe strada, in magazin, la coada la ghiseu, in trafic. In stare sa te calce pe trecerea de pietoni pe verde. Suntem smecheri. Turam la maxim motoarele. Ne luam la intrecere. Taiem calea si aratam degete mijlocii pe geam. Suntem tari in clanta. Calcam oameni nevinovati pe zebra, iesim din proces basma curata. Deeeeeh, banii lu' taticu. Evaziuni fiscale. La greu. Valori ponegrite si hotie. Si fite. Si sabii si cutite...si seringi la colt de strada...si localuri numai un diamant si un cristal swarowski...si dansuri de imperechere. Subiecte de conversatie seci. Texte care prind doar la un iq de vita.
Eu zic sa va impuscati! Oameni ca voi fac tara de ras. M-am plictisit sa calc in balega voastra. M-am plictisit sa va aud cum va dati mari. Ah, m-am plictisit si sa va invidiez! Na ca asta va excita putin ego-ul.
Fiti Oameni!
P.S. Am folosit persoana 1 plural pentru a ma referi la NOI ca o comunitate in care vitele domina cu mult ca numar oamenii.
marți, 14 septembrie 2010
Flegma în sân
Intru in bloc. Ii dau salut lu' nenea portarul. Ma saluta la randul lui ("sarut manusitzele dom'shoara"), si, in windfangul de la intrarea in bloc unde miroase grav de tot a tutungerie si de unde televizorul zbiara politica, inceaca in zadar sa renasca un mic cenaclu Flacara cu mine. Eu cu blogul, el cu poeziile, toate pamflete politice, scrise pe foi ingalbenite (de vreme, de tutun). Cica l-as gasi pe google "Cosaru Ion" (alias Cosaru Alb) ca nemernicii de la Catavencu si Realitatea l-au bannat sau ceva de genul. Ma uit la casuta postala si pun deasupra ce nu-mi apartine (se mai afuma din cand in cand si postasul cu poetul nostru, sa fim intelegatori!), pliante, etc. Accept doar facturi/scrisori/mandate postale pe numele meu/al mamei. Atat. Fara reclame politice. Fara scrisori de genul: William Coi-lung a ramas vaduv, i s-au inecat corabile, i-a disparut flota, i-a murit purcelul, catelul, a pierdut banii de la FNI...sau pur si simplu a ajuns la andropauza doar pentru ca nu a trimis mai departe scrisoarea cu pricina. Sau viceversa, matusi Tamara rasarite din neant.
Si totusi ma intreb...de ce crede lumea orbeste in superstitii? De regula tine de gradul de cultura, totusi exemplele mai si contrazic teoria. In randurile ce urmeaza am sa va prezint cateva superstitii care m-au dat pe spate. Si tu porti chilotii pe dos? Suuuper!
1.Leac babesc cu ata neagra
Ma intalnesc cu o EA-amica si remarc ca are un ochi umflat...si, aualeu doamne! ata neagra la deget. O fi de rau? Ma trec fiorii. Sau o fi inel de logodna de criza? Imi iau inima in dinti si o intreb ce-i cu ata aia la deget. Imi zice ca are ulcior la ochi. Raman perplexa. Nu pricep ce treaba are p**a cu prefectura. Ii recomand sa mergem la farmacie sa-si ia ceva antibiotic sa-si unga pleoapa. Refuza si imi spune ca i s-a mai retras gratie lingurii de lemn fierbinti puse de cu seara pe ochi si, mai ales atei negre de la deget. N-am mai intrebat-o cine o sa-i rupa atza, o dadeam prea mult in intimitati.
2. M-am deochiat!
Respectiva fata se deoache des. I-am recomandat sa poarte chilotii pe dos, mai in gluma-mai in serios. Interesant e faptul cum asociaza fiecare simptom de molesala, ameteala, bufeu cu un deochi. Imediat se schimba la fata si de teama ca e treaba necurata o mai trece si un atac de panica. Ma roaga sa-i zic Tatal Nostru. Ii iau mana si i-o frec calma, poate-poate ii mai transmit din calmul meu si incerc sa zic in gand descantecul. Incerc sa-l zic cu toate ca in jurul meu se injura de mama focului niste pustani sau ca niste aurolaci trag pe nas. O scuip. Ii trece instant. Mai nou si pe o prietena de-a ei au luat-o aceleasi simptome. S-a deochiat. Cum mi s-a facut reclama buna ca descant bine, vine la mine. In gand zic ce se zice. Ma fura peisajul. Zic cum o fi si scuip. Efect placebo si deochiul s-a dus. Data viitoare o sa incerc sa cant si "Highway to hell" in gand, fara sa stie nimeni. Sunt curioasa daca are acelasi efect.
"Si totusi stiu clar cine m-a deochiat!"
Eh, astea deja mi se par acuzatii nefondate...sa dai vina pe cineva ca are ochii verzi si ca de cand a aparut in cadru te-a luat cascatul. "Duuuude, you're so fuckin' boring!"
In fine, faza cu popularul deochi este intr-o anumita masura explicata stiintific, dar de la un fenomen temporar la o chestie care ti se intampla zilnic, ba chiar de mai multe ori pe zi e cale destul de lunga...
Si cand te gandesti ca de cateva ori am fost acuzata ca am vorbit de rau. Dovezi? Martori? Simptomul: ii ardeau ingrozitor si din senin obrajii!
3. De la enoriasele batrane citire...
Cica nu ai voie sa pupi icoanele in biserica cand esti pe stop. E tare ciudat ca gratie unor babe mult prea smerite, religia a fost ticsita de superstitii, obiceiuri aiurea, ca si unele dogme de altfel. Totusi n-o sa intru in detalii pe tema asta. Nu inteleg ce treaba are una cu alta. E ceva fiziologic. Nu ma spurca spiritual.
O amica mi-a mai povestit o chestie: Colectia de aghiasme a mamei ei. Asta e de la biserica X, asta de la biserica Y. Chiar trebuiesc puse pe categorii? Daca le amesteci se intampla ceva rau?
Sa nu mai vorbim de crucea facuta cu unghia pe ciupitura de tantar ca sa nu te mai gadile!
4. Eu sunt o fata rea! In visele tale!
"I-as da numele dar inca nu i-am cerut acordul" mereu se ia de mine ca ii bantui/violez visele. Mereu trebuie sa aiba o semnificatie. Search-uieste netul pentru fiecare detaliu visat ca sa caute destalmaciri. Mai trist e ca mereu eu sunt aia care o bag in belele in vis. Si mai rau e ca tot eu sunt aia care o molestez, eu sunt elementul pornografic, eventual prietenul meu. Tot stiintific este explicat si visul ca fiind o punere in imagine a gandurilor mai mult sau mai putin ascunse din subconstient, deci reflecta dorintele, temerile, frustrarile, visurile tale cele mai adanci si...evident, nu in ultimul rand parerea ta despre noi :)). Consider ca exista si vise premunitorii dar ca si in cazul deochiului, nu-s lucruri zilnice (dincolo de superstitii recomand o carte buna pe tema asta: Berdj Aşgian-"Despre vise si fenomene paranormale pe intelesul tuturor", totul explicat ca la carte, stiintific-ce se poate, autorul fiind doctor in neurologie).
5. Noroc/ghinion
Capace de canal norocoase (4 gauri pentru baieti, 6 pentru fete sau invers), uitat la ceas la fix, stele cazatoare, numere de inmatriculare de masina multiplii de 11, 111 (gen 88, 66...555), puf zburator cu samanta pus in san, pete albe pe unghie, iesit din casa cu dreptul, intors din drum, trecut pe sub scara, pisica neagra, marti-3 ceasuri rele, ziua de 13, numarul 23....si exemplele pot continua...
Daca imi mai amintesc faze interesante/haioase legate de superstitii din popor le voi posta in continuare. Pe tine ce superstitii te-au amuzat?
Si totusi ma intreb...de ce crede lumea orbeste in superstitii? De regula tine de gradul de cultura, totusi exemplele mai si contrazic teoria. In randurile ce urmeaza am sa va prezint cateva superstitii care m-au dat pe spate. Si tu porti chilotii pe dos? Suuuper!
1.Leac babesc cu ata neagra
Ma intalnesc cu o EA-amica si remarc ca are un ochi umflat...si, aualeu doamne! ata neagra la deget. O fi de rau? Ma trec fiorii. Sau o fi inel de logodna de criza? Imi iau inima in dinti si o intreb ce-i cu ata aia la deget. Imi zice ca are ulcior la ochi. Raman perplexa. Nu pricep ce treaba are p**a cu prefectura. Ii recomand sa mergem la farmacie sa-si ia ceva antibiotic sa-si unga pleoapa. Refuza si imi spune ca i s-a mai retras gratie lingurii de lemn fierbinti puse de cu seara pe ochi si, mai ales atei negre de la deget. N-am mai intrebat-o cine o sa-i rupa atza, o dadeam prea mult in intimitati.
2. M-am deochiat!
Respectiva fata se deoache des. I-am recomandat sa poarte chilotii pe dos, mai in gluma-mai in serios. Interesant e faptul cum asociaza fiecare simptom de molesala, ameteala, bufeu cu un deochi. Imediat se schimba la fata si de teama ca e treaba necurata o mai trece si un atac de panica. Ma roaga sa-i zic Tatal Nostru. Ii iau mana si i-o frec calma, poate-poate ii mai transmit din calmul meu si incerc sa zic in gand descantecul. Incerc sa-l zic cu toate ca in jurul meu se injura de mama focului niste pustani sau ca niste aurolaci trag pe nas. O scuip. Ii trece instant. Mai nou si pe o prietena de-a ei au luat-o aceleasi simptome. S-a deochiat. Cum mi s-a facut reclama buna ca descant bine, vine la mine. In gand zic ce se zice. Ma fura peisajul. Zic cum o fi si scuip. Efect placebo si deochiul s-a dus. Data viitoare o sa incerc sa cant si "Highway to hell" in gand, fara sa stie nimeni. Sunt curioasa daca are acelasi efect.
"Si totusi stiu clar cine m-a deochiat!"
Eh, astea deja mi se par acuzatii nefondate...sa dai vina pe cineva ca are ochii verzi si ca de cand a aparut in cadru te-a luat cascatul. "Duuuude, you're so fuckin' boring!"
In fine, faza cu popularul deochi este intr-o anumita masura explicata stiintific, dar de la un fenomen temporar la o chestie care ti se intampla zilnic, ba chiar de mai multe ori pe zi e cale destul de lunga...
Si cand te gandesti ca de cateva ori am fost acuzata ca am vorbit de rau. Dovezi? Martori? Simptomul: ii ardeau ingrozitor si din senin obrajii!
3. De la enoriasele batrane citire...
Cica nu ai voie sa pupi icoanele in biserica cand esti pe stop. E tare ciudat ca gratie unor babe mult prea smerite, religia a fost ticsita de superstitii, obiceiuri aiurea, ca si unele dogme de altfel. Totusi n-o sa intru in detalii pe tema asta. Nu inteleg ce treaba are una cu alta. E ceva fiziologic. Nu ma spurca spiritual.
O amica mi-a mai povestit o chestie: Colectia de aghiasme a mamei ei. Asta e de la biserica X, asta de la biserica Y. Chiar trebuiesc puse pe categorii? Daca le amesteci se intampla ceva rau?
Sa nu mai vorbim de crucea facuta cu unghia pe ciupitura de tantar ca sa nu te mai gadile!
4. Eu sunt o fata rea! In visele tale!
"I-as da numele dar inca nu i-am cerut acordul" mereu se ia de mine ca ii bantui/violez visele. Mereu trebuie sa aiba o semnificatie. Search-uieste netul pentru fiecare detaliu visat ca sa caute destalmaciri. Mai trist e ca mereu eu sunt aia care o bag in belele in vis. Si mai rau e ca tot eu sunt aia care o molestez, eu sunt elementul pornografic, eventual prietenul meu. Tot stiintific este explicat si visul ca fiind o punere in imagine a gandurilor mai mult sau mai putin ascunse din subconstient, deci reflecta dorintele, temerile, frustrarile, visurile tale cele mai adanci si...evident, nu in ultimul rand parerea ta despre noi :)). Consider ca exista si vise premunitorii dar ca si in cazul deochiului, nu-s lucruri zilnice (dincolo de superstitii recomand o carte buna pe tema asta: Berdj Aşgian-"Despre vise si fenomene paranormale pe intelesul tuturor", totul explicat ca la carte, stiintific-ce se poate, autorul fiind doctor in neurologie).
5. Noroc/ghinion
Capace de canal norocoase (4 gauri pentru baieti, 6 pentru fete sau invers), uitat la ceas la fix, stele cazatoare, numere de inmatriculare de masina multiplii de 11, 111 (gen 88, 66...555), puf zburator cu samanta pus in san, pete albe pe unghie, iesit din casa cu dreptul, intors din drum, trecut pe sub scara, pisica neagra, marti-3 ceasuri rele, ziua de 13, numarul 23....si exemplele pot continua...
Daca imi mai amintesc faze interesante/haioase legate de superstitii din popor le voi posta in continuare. Pe tine ce superstitii te-au amuzat?
duminică, 5 septembrie 2010
Pete de culoare
Negura s-a dezbracat timida, incet, sub atingerea catifelata a universului. In ritmul incins al iubirii, pe o muzica de soapte. De sub rochia ei de matase alba, incetosata au rasarit o puzderie de pete de culoare. Universul a sarutat culoarea. Lumea s-a scaldat in culoare si in lumina difuza s-au nascut pete de culoare, nepatate.
Intr-o zi lipsita de culoare, pasind pe asfaltul negru m-am lovit de tine. Am cazut la pamant si am vazut stele verzi. Buzele tale calde mi-au dat doua palme sa ma trezesc la realitate. Toropeala placuta.. Cu ochii inchisi parca zaream lumea-mi alb-negru invartindu-se. Am deschis ochii si am sarit ca fripta. Prin ceata pe care o vedeam am zarit groaza. Ma patasem. De culoare. Lumea mea alb cu negru se patase. Imi lasasesi o pata de culoare. Pata ta de culoare. Si tu? Ia-l de unde nu-i. Am inceput sa te caut. Nu stiam unde. Stiam doar ca trebuie sa fii o pata de culoare. Undeva prin gri trebuia sa fii tu.
Am incercat sa caut stelele verzi crezand ca mi te vor aduce. Ma gandeam cum de am trait atatia ani fara sa vad vreodata pata ta de culoare. Mi se acrise de gri. Nu mai vroiam. Vroiam doar culoarea ta. Si atat. Priveam pata lasata de tine si te vroiam. Mai mult. Dar ai disparut. Eram prinsa in acea realitate non-colorata. Am inchis ochii si o ceata umeda mi-a tulburat privirea. Lacrimile au dizolvat griul si au umplut asfaltul de acuarela. Culoarea a pus stapanire pe gri. Am inceput sa ma tavalesc de nebuna prin campul de culori si m-am patat ca un curcubeu. Radiam culoare. Si dor. De culoarea ta.
In zare te-am zarit reintorcandu-te uimit. Am fugit catre tine si te-am strans in brate. Mii de scantei colorate. M-am retras speriata si mi-am cerut scuze. Te patasem de miile de culori. Mi-ai spus ca nu are importanta si mi-ai propus sa combinam culorile de pe noi pana vom obtine culoarea alba de matase. De sub care au rasarit toate petele.
Intr-o zi lipsita de culoare, pasind pe asfaltul negru m-am lovit de tine. Am cazut la pamant si am vazut stele verzi. Buzele tale calde mi-au dat doua palme sa ma trezesc la realitate. Toropeala placuta.. Cu ochii inchisi parca zaream lumea-mi alb-negru invartindu-se. Am deschis ochii si am sarit ca fripta. Prin ceata pe care o vedeam am zarit groaza. Ma patasem. De culoare. Lumea mea alb cu negru se patase. Imi lasasesi o pata de culoare. Pata ta de culoare. Si tu? Ia-l de unde nu-i. Am inceput sa te caut. Nu stiam unde. Stiam doar ca trebuie sa fii o pata de culoare. Undeva prin gri trebuia sa fii tu.
Am incercat sa caut stelele verzi crezand ca mi te vor aduce. Ma gandeam cum de am trait atatia ani fara sa vad vreodata pata ta de culoare. Mi se acrise de gri. Nu mai vroiam. Vroiam doar culoarea ta. Si atat. Priveam pata lasata de tine si te vroiam. Mai mult. Dar ai disparut. Eram prinsa in acea realitate non-colorata. Am inchis ochii si o ceata umeda mi-a tulburat privirea. Lacrimile au dizolvat griul si au umplut asfaltul de acuarela. Culoarea a pus stapanire pe gri. Am inceput sa ma tavalesc de nebuna prin campul de culori si m-am patat ca un curcubeu. Radiam culoare. Si dor. De culoarea ta.
In zare te-am zarit reintorcandu-te uimit. Am fugit catre tine si te-am strans in brate. Mii de scantei colorate. M-am retras speriata si mi-am cerut scuze. Te patasem de miile de culori. Mi-ai spus ca nu are importanta si mi-ai propus sa combinam culorile de pe noi pana vom obtine culoarea alba de matase. De sub care au rasarit toate petele.
sâmbătă, 21 august 2010
INTERCITY
Astazi in tren m-a pufnit rasul pentru ca "batrana" mea prietena Raluca mi-a amintit un vers dintr-o poezioara scrisa de mine in clasa a 5-a. Nu am fost niciodata talentata in a scrie poezii, prefer sa intorc omul pe toate partile in "proza", insa, cu toate acestea nu m-am dat niciodata in laturi in a scrie poezii la modul pamflet. Norocul a fost ca am pastrat cateva foi cu maculatura de pe atunci asa ca hai sa ne amuzam impreuna.
Asadar la inceputul anilor 2000 scriam...
INTERCITY
Este ora zece și suntem în gară,
Mămica furioasă își aprinde o țigară
Din depărtare sosește un tren,
Păcat căci bilete noi nu avem,
Dar ne-am gândit să mergem pe blat,
Sau să ne apucăm de cântat.
Călătorii fugeau pe peron,
Nașu de la tren căzuse din pom,
Trenul a plecat și-a lăsat între șine
O baltă mirositoare și deșeuri puține.
Mămica, bunica și cei zece copii,
Stau pe hol și te-așteaptă să vii...
Astfel stăteau toți doisprezece ca fraierii pe hol
Când se auzi "Biletele la control!".
Întreaga duzină este speriată
"Prâslea cel șmecher" sosește de-ndată,
Cu ochii cruciș, cu fața mirată,
Face pe orbul dar este cam seacă.
"Semințe, semințe, poftițí la semințe!
N-avem bilete dar avem dorințe,
Să vă traiască și să vă bucurați
Dacă pe noi, pe noi ne iertați!"
Nu le mergea dar nu prea conta,
Printr-o metodă o vor rezolva!
"Gică Bucale", fratele mai mare
S-a gândit c-ar fi o scuză cam tare
Dac-ar cânta că n-au bilet și nici un cent,
Așa cum auzise de cei de la AKCENT.
Nașu sosește și-i privește de sus,
Întreaga duzină se pune pe plâns
Dar nășicul nu-și face decât datoria,
Îi dă afară și gata șmecheria!
Un bun sfat ar fi pentru toți,
Să-și cumpere bilete și să nu fie hoți!
Asadar la inceputul anilor 2000 scriam...
INTERCITY
Este ora zece și suntem în gară,
Mămica furioasă își aprinde o țigară
Din depărtare sosește un tren,
Păcat căci bilete noi nu avem,
Dar ne-am gândit să mergem pe blat,
Sau să ne apucăm de cântat.
Călătorii fugeau pe peron,
Nașu de la tren căzuse din pom,
Trenul a plecat și-a lăsat între șine
O baltă mirositoare și deșeuri puține.
Mămica, bunica și cei zece copii,
Stau pe hol și te-așteaptă să vii...
Astfel stăteau toți doisprezece ca fraierii pe hol
Când se auzi "Biletele la control!".
Întreaga duzină este speriată
"Prâslea cel șmecher" sosește de-ndată,
Cu ochii cruciș, cu fața mirată,
Face pe orbul dar este cam seacă.
"Semințe, semințe, poftițí la semințe!
N-avem bilete dar avem dorințe,
Să vă traiască și să vă bucurați
Dacă pe noi, pe noi ne iertați!"
Nu le mergea dar nu prea conta,
Printr-o metodă o vor rezolva!
"Gică Bucale", fratele mai mare
S-a gândit c-ar fi o scuză cam tare
Dac-ar cânta că n-au bilet și nici un cent,
Așa cum auzise de cei de la AKCENT.
Nașu sosește și-i privește de sus,
Întreaga duzină se pune pe plâns
Dar nășicul nu-și face decât datoria,
Îi dă afară și gata șmecheria!
Un bun sfat ar fi pentru toți,
Să-și cumpere bilete și să nu fie hoți!
vineri, 13 august 2010
O bucatica de Eurotrip
...din ciclul "pentru ca la altii se poate", nu pentru ca am fi noi mai prejos (suntem din multe puncte de vedere mai presus chiar, si e un potential masurabil nu doar un nationalism tampit) ci pentru ca alte natii duc lipsa de doamna Udrea si compania...ah, si era sa uit- si pantofii ei de lux (mama-mama,mai, mai ca mi se prelinge o lacrima), pentru ca doar cu un strop de imaginatie, curaj si indrazneala se poate obtine ceva foarte frumos iar valorile sunt ridicate la rang inalt, nu ignorate si lasate sa moara (cobaiul nostru este Lipscaniul)...si...pentru ca ei stiu sa se vanda si valorifica orice chichita.
Cred totusi ca vin de la sine concluziile. Pana una-alta am zis sa impartasesc cateva memorii/imagini/pareri.
Aveti in fata ochisorilor "impuchinati" o locuinta sociala. Egal: naspa, lovita de pastila timpului, proiectata din start pentru a indeplini niste cerinte strict functionaliste. Logic, nu? Iata cum i-a schimbat fata artistul-Hundertwasser- Viena
Aproape si totusi departe, ma duce cu gandul la Gaudi.
Simulare interior. Decoratii. Mozaicuri. Tablouri. Culoare. Gustav Klimt.
Shonbrunn. Avuram un ghid excelent dar tot nu a reusit sa ma convinga cum a murit Maria Tereza mai exact. Negari nefondate. Una peste alta eu zic ca a murit fericita.
Una din gradinile Palatului Shonbrunn
Eu nu stiu altii cum sunt dar simpaticul cuplu Familia Pastrav din aceasta excursie a fost tare nemultumit la Viena de lipsa patului matrimonial si de camera de hotel in stil camin studentesc. Nu e de mirare asemanarea, caci, in cautarea toaletei am nimerit intr-o sala de practica a hotelului unde o chinezoaica canta la pian. Sala de practica...pe acelasi culoar cu toaletele. Se respecta.
Domnul Filip Pastrav-un romantic incurabil si un om cu care se rade bine
Oricat as tachina eu ideea de Casa Poporului, tre sa recunosc ca nu stiu ce cauta bucati de Grecie la parlamentul austriac. Zeita Atena, forma fara fond..imitatia Panteonului, a Erechteionului pe o parte laterala. Dom'soarele cariatide-vreo metafora a femeii care se afla in spatele oricarui barbat de succes. Feminism sau adevar? Pana una-alta...rampe, acropola...zeitati...autenticitate taica!Ia de la mama, ia si de la tata, ia de la Basescu. Doi pasi in spate, scuipat in san si tras in poza. N-arata rau!
De bunavoie si nesilit de nimeni...Ainen clainen! Tuberosen. Ok..o iei de nevasta, cobori scarile primariei. Fatada superba cu iz gotic te avertizeaza din start. Nu violentei domestice. Nu sexului adulterian. Fundita rosie am spus! Nu fara latex. Te resemnezi cantand la pian. Langa baie...sa nu-ti auda nimeni jalea.
Catedrala...
Un km jumate de placere pentru unii. Pentru ca se stie ca punctul G se afla la finele cuvantului shopping.
Sediul ONU- 3 cladiri in forma de Y, pentru a nu se umbri reciproc.
Metrou la exterior...trece partial pe sub podul de pe Viena.
Suveniruri non-kitsch. Bani sa am si le-as cumpara pe toate. Pentru ca am de unde alege. Pentru ca stiu sa se vanda, si se vand frumos. La granita noastra m-am speriat de vesnicul suvenir nereusit cu Dracula..kitschosii ursi bruni si grav lovita de soarta caprioara neagra. Sa fim seriosi. Oripilant.
Mozart auriu de mi-a trimis un air kiss. Deh..meserii care pot implica flirt si in timpul serviciului (in amintirea claunilor din Herastrau care imi dadeau balonase pe fund)
Port popular or wha'?
Sunshine
Viena inseamna mult verde, statui din care se scurge verde, piete faine, cladiri superbe, viata eco- biciclisti la tot pasul, relaxare, trasuri, bus-uri decapotabile, invartire in ringul vienez, lejereanu.
Panorame
Ezstergom
Parlamentul din Budapesta
Acelasi...din croaziera pe Dunare
Cum te cheama, pui de dac? Atilla:))
Podul cu lanturi...noaptea
Podul Elisabeta...tot noaptea
Podul Independentei...vazut de la inaltime din parc, pe el pot spune ca am pus cu indrazneala piciorul si l-am traversat.
Si gata nene, mai lasati-ma cu podurile ca m-au bagat total in ceata. Podul Margareta poarta 10 sau Elisabeta poarta 10? Cert e ca am strigat cat m-a tinut coarda vocala ca-mi bag.., era sa pierd vaporasul ratacind printre poduri si cu chiu cu vai am facut autostopul si am prins un nene de treaba sa ne duca la destinatia corecta.
Parc salbatic pe munte (mi-a taiat calea un sarpe si am ramas masca vazand sute de furnici rosii traversand in graba aleea de la stanga la dreapta. "Si-s grabita si-s grabita ca mi-e casa ne-ngrijita". Panica maxima!
Bancute rotative
Isn't that romantic? Lacatele prinse de balustrada. Cheile...pe fundul Dunarii. Iubire eterna. Sirop. Aviz amatorilor: traditie similara la Teatrul Masca din Bucuresti...Cheile? Pe fundul Lacului Morii.
Carti de vizita pe saturate
Buze insalivate...marca Cameron Diaz. Pentru ca nicaieri nu e mai bun gulasul si shomloiul ca la mama lor acasa.
Bratislava-picturi facute de copii in pasaj. Faaaaain!
Si...cam atat din micul rezumat photoblogguit. Sper ca am transmis o parte din frenezie! La mai mare!
Cred totusi ca vin de la sine concluziile. Pana una-alta am zis sa impartasesc cateva memorii/imagini/pareri.
Aveti in fata ochisorilor "impuchinati" o locuinta sociala. Egal: naspa, lovita de pastila timpului, proiectata din start pentru a indeplini niste cerinte strict functionaliste. Logic, nu? Iata cum i-a schimbat fata artistul-Hundertwasser- Viena
Aproape si totusi departe, ma duce cu gandul la Gaudi.
Simulare interior. Decoratii. Mozaicuri. Tablouri. Culoare. Gustav Klimt.
Shonbrunn. Avuram un ghid excelent dar tot nu a reusit sa ma convinga cum a murit Maria Tereza mai exact. Negari nefondate. Una peste alta eu zic ca a murit fericita.
Una din gradinile Palatului Shonbrunn
Eu nu stiu altii cum sunt dar simpaticul cuplu Familia Pastrav din aceasta excursie a fost tare nemultumit la Viena de lipsa patului matrimonial si de camera de hotel in stil camin studentesc. Nu e de mirare asemanarea, caci, in cautarea toaletei am nimerit intr-o sala de practica a hotelului unde o chinezoaica canta la pian. Sala de practica...pe acelasi culoar cu toaletele. Se respecta.
Domnul Filip Pastrav-un romantic incurabil si un om cu care se rade bine
Oricat as tachina eu ideea de Casa Poporului, tre sa recunosc ca nu stiu ce cauta bucati de Grecie la parlamentul austriac. Zeita Atena, forma fara fond..imitatia Panteonului, a Erechteionului pe o parte laterala. Dom'soarele cariatide-vreo metafora a femeii care se afla in spatele oricarui barbat de succes. Feminism sau adevar? Pana una-alta...rampe, acropola...zeitati...autenticitate taica!Ia de la mama, ia si de la tata, ia de la Basescu. Doi pasi in spate, scuipat in san si tras in poza. N-arata rau!
De bunavoie si nesilit de nimeni...Ainen clainen! Tuberosen. Ok..o iei de nevasta, cobori scarile primariei. Fatada superba cu iz gotic te avertizeaza din start. Nu violentei domestice. Nu sexului adulterian. Fundita rosie am spus! Nu fara latex. Te resemnezi cantand la pian. Langa baie...sa nu-ti auda nimeni jalea.
Catedrala...
Un km jumate de placere pentru unii. Pentru ca se stie ca punctul G se afla la finele cuvantului shopping.
Sediul ONU- 3 cladiri in forma de Y, pentru a nu se umbri reciproc.
Metrou la exterior...trece partial pe sub podul de pe Viena.
Suveniruri non-kitsch. Bani sa am si le-as cumpara pe toate. Pentru ca am de unde alege. Pentru ca stiu sa se vanda, si se vand frumos. La granita noastra m-am speriat de vesnicul suvenir nereusit cu Dracula..kitschosii ursi bruni si grav lovita de soarta caprioara neagra. Sa fim seriosi. Oripilant.
Mozart auriu de mi-a trimis un air kiss. Deh..meserii care pot implica flirt si in timpul serviciului (in amintirea claunilor din Herastrau care imi dadeau balonase pe fund)
Port popular or wha'?
Sunshine
Viena inseamna mult verde, statui din care se scurge verde, piete faine, cladiri superbe, viata eco- biciclisti la tot pasul, relaxare, trasuri, bus-uri decapotabile, invartire in ringul vienez, lejereanu.
Panorame
Ezstergom
Parlamentul din Budapesta
Acelasi...din croaziera pe Dunare
Cum te cheama, pui de dac? Atilla:))
Podul cu lanturi...noaptea
Podul Elisabeta...tot noaptea
Podul Independentei...vazut de la inaltime din parc, pe el pot spune ca am pus cu indrazneala piciorul si l-am traversat.
Si gata nene, mai lasati-ma cu podurile ca m-au bagat total in ceata. Podul Margareta poarta 10 sau Elisabeta poarta 10? Cert e ca am strigat cat m-a tinut coarda vocala ca-mi bag.., era sa pierd vaporasul ratacind printre poduri si cu chiu cu vai am facut autostopul si am prins un nene de treaba sa ne duca la destinatia corecta.
Parc salbatic pe munte (mi-a taiat calea un sarpe si am ramas masca vazand sute de furnici rosii traversand in graba aleea de la stanga la dreapta. "Si-s grabita si-s grabita ca mi-e casa ne-ngrijita". Panica maxima!
Bancute rotative
Isn't that romantic? Lacatele prinse de balustrada. Cheile...pe fundul Dunarii. Iubire eterna. Sirop. Aviz amatorilor: traditie similara la Teatrul Masca din Bucuresti...Cheile? Pe fundul Lacului Morii.
Carti de vizita pe saturate
Buze insalivate...marca Cameron Diaz. Pentru ca nicaieri nu e mai bun gulasul si shomloiul ca la mama lor acasa.
Bratislava-picturi facute de copii in pasaj. Faaaaain!
Si...cam atat din micul rezumat photoblogguit. Sper ca am transmis o parte din frenezie! La mai mare!
vineri, 6 august 2010
Oameni stresanti din timpurile noastre
Daca in urma cu cativa ani mai dadeam din cand in cand pe strada de indivizi care ne abordau cu "ce faci fetele, te plimbi?", actualmente situatia pare inrautatita grav. Nu doar ca specimenele s-au inmultit, tehnicile au avansat, lumea s-a smecherit dar au aparut si oameni angajati special pentru a te aborda stresant. Agasarea vine din partea promoterilor, agentiilor de modele pentru toata lumea, sectelor religioase, drogatiilor care fac cheta chipurile ca li s-a furat portofelul si nu mai au bani de bilet de tren pana acasa la ei la Cuca Macaii, diversele organizatii cu sau fara profit. Sa le luam la bibiliiiit...(pe astea din Bucuresti)
1. Reprezentantii AVON
De reprezentantii AVON fug ca de dracu'. Mai ceva ca de Martorii lu' Iehova. Nu e o conspiratie dar eu una ii compar cu o secta (eu una le mai zic "Martorii lui Avon"). Toti au acelasi discurs, aceleasi oferte, iti ofera onoarea de a te face reprezentant AVON. Cred ca ar fi ultimul meu scop in viata. Ii refuzi. Iti explica cat de avantajos e. Cat de lejer e. Cati bani se fac. Ii refuzi iar. Insista. Comanzi si tu un produs. Le-ai dat un deget, iti iau toata mana. Sunt precum cainii maidanezi. Le dai un os, se aciuiesc pe langa tine. Te intreaba peste o saptamana daca mai vrei ceva. "Femeieeeee, Tutankamoanca de-as fi si tot n-as consuma de la o luna la alta o cutie intreaga de farduri, fond de ten, ruj etc!" Odata ce ai cumparat ceva de la ei te-ai inscris pe lista neagra a neuronilor hartuiti sexual si ucisi cu brutalitate. Nu e exclus sa te trezesti cu reprezentantul tau AVON la usa sa-ti ofere un catalog si sa-ti explice ce reduceri sunt luna asta. Cu toata oferta voastra de banii aia imi luam 5 dermatografe ADA din piata sau mai puneam un ban si-mi luam un parfum de firma al carui miros nu disparea din baie pana la lift. Ok, ok. Nu pun la indoiala calitatea dar marketingul vostru este echivalent cu stresarea maxima a cumparatorului. Ceasul rau, pisica 13!
2. Pocainta in ritmuri de hip-hop
Eu cand aud hip-hop ma gandesc instant la viata de cartier, golaneala, injuraturi (p**a, m**e, etc etc). Asa sta in firea lucrurilor. Ziceti voi?
Iaca trec si eu pe la Unirii prin zona aia unde pute ingrozitor a ulei ranced de Mac Donald's (partea laterala din spre Dambovita) si zaresc niste boxe maaaari, multa lume adunata si muzica la maxim in ritmuri de hip-hop. Versurile si mesajul insa...CRESTIN. N-am ras de frica ca ma bate Doamne-Doamne. Mi s-a parut nu doar o blasfemie (am eu o problema sau si voi asociati hip-hopul cu limbajul licentios?) dar si o metoda penibila de a promova credinta. Recunosc, atrage mai multa atentie, mai multa lume in acest fel dar totusi e exagerat. Fiecare om traieste cu filosofiile lui, cu credinta lui, fiecare isi are scopul sau bine definit in viata. Stii vorba aia cum ca fiecare pasare pe limba ei piere, da? Raspunsul trebuie sa vina din interior iar interiorul nu poate fi fortat. Nu poate fi impus! O discutie, un pliant ...e ok...dar un asa manifest (si in ritmuri de hip-hop) mi se pare exagerat. Partea stresanta e ca nu poti trece de aria respectiva de actiune (din nou de precizat: zona Unirii unde pute a ulei de cartofi prajiti de Mac Donald's) fara sa fi acostat. Am grabit pasul, am dat sa fug, tanti m-a prins din urma si mi-a bagat pliantul sub nas-concert la intrarea pe Lipscani.
3. Agentiile de modele din scarile de bloc si indivizii enervanti de te abordeaza
Raiul pitipoancelor. Sa moara dusmanii lor ca ele s-au inscris la o agentie de modele si vor avea o groaza de bani din cariera lor de modelling.
Mai nene...agentiile de modelling au rasarit ca ciupercile dupa ploaie. Sunt romanii mai frumosi in ultimul timp si nu am remarcat eu? Cu siguraaaaanta (ooo daaaa). Nu stiu ce criterii exista (daca exista criterii stricte) dar vad ca mai orice fata (cu precadere fete desi si baieti si copii) care trece prin aria de actiune a angajatilor stresanti amplasati strategic incat sa-ti "taie calea" (iarasi ceasul rau, pisica 13) este abordata. Abordarea consta intr-un discurs invatat papagaliceste, un compliment de florile marului si o munca de convingere despre ce viata frumoasa ai putea avea, cum ai putea aparea in spoturi publicitare, in reviste de moda, in pliante de reclama de la mari branduri. Dureaza doar 5 minute. Nu te costa nimic. Da, da....Vrajala maxima si insistente maxime. Baietii de vis-a vis de Cocor merita luati la suturi. Gasiti-va nene alt job!!!! Trec de minim 2 ori pe zi prin zona aia si de fiecare data ma abordeaza. Ii resping. Ii iau cu frumosul. Nu se poate nene, ei ma vor de-a dreptul pe podium! Multam pentru buna intentie!
4. Domnitele de-ti vin la masa la terasa "sa cumperi un trandafir la fata"
In amintirea lui Don Juan de Marco, maestro de amore... Nu stiu cati barbati romantici mai sunt in timpurile noastre (si totusi mai sunt!) dar un trandafir se da la o ocazie, intr-o anumita circumstanta, intr-un moment ales cu grija si nu tzaca paca bagat sub nas incat te simti obligat ca baiat sa fii un domn si sa-i iei fetei unul si tu ca fata stanjenita ca nu-i momentul potrivit, ca tanti tigancusa ii va face gaura in banii de buzunar din acea zi a prietenului cu trandafirul ei cu sclipici si dat cu parfum...
5. Cersetorie nobila
Cazul 1
E un baiat mai golanas asa..."Cunostinta veche". Abordeaza numai fete. N-are coaie suficient sa abordeze cel mai inofensiv tip. Pana sa treaca la subiect ce vrea de la tine te ia cu caterinca proasta, de cele mai multe ori glume pe care doar el le intelege, sexiste, perverse, remarci nu tocmai dragute totul sub o ingamfare si un misoginism la cote maxime. Da senzatia ca te agata intr-un fel sau altul. Apoi iti cere bani pentru nu stiu ce copii amarati. Oare? Sa-l cred, sa nu-l cred... Ideea e ca dupa asa o abordare jignitoare nu-mi vine sa dau niciun sfant oricat de nobila ar fi cauza. Ii zic ca nu am bani. Jignirea din partea lui continua. Labarule!!!!
Cazul 2
Un baiat mic de statura. Maxim 20 de ani. Panicat. De obicei te abordeaza simplu:" Auuuuuzi!!!". Baiat aparent normal, bine imbracat...Isi joaca rolul binisor. Prima data a venit la mine speriat, mai-mai ca plangea zicandu-mi ca i s-a stricat motorul si ca nu mai are bani si nu mai are cum sa ajunga acasa (la Constanta). L-am luat la puricat. N-are pe nimeni sa-l ajute, e disperat. Imi repeta de enshpe mii de ori ca nu e un cersetor, ca ii e rusine sa "cerseasca"...in fine...ii dau 5 lei la o adica as putea fi si eu in situatia lui si plec.
Dupa cateva luni tot el...Ne intalnim din nou. Nu ma recunoaste. Il recunosc vag. Imi baga alt discurs cum ca i s-a furat portofelul si nu mai are bani de bilet de tren sa se intoarca acasa (a bagat alt oras in discurs). L-am intrebat cum ii mai merge motorul, ii zic ca m-a lovit criza si pe mine si sa-si caute de munca. Ma lasa in pace. Am memorie vizuala buna, din pacate si spirit de observatie (ii vad venele;) ). Mai are rost sa precizez ca dupa astea 2 intalniri in care m-am oprit din drum pentru el, l-am mai vazut de inca vreo 3 ori ratacind prin oras? Adios si la munca! Am mai vazut unul care mereu isi arata rana de la picior si cere bani. Punkeri, junkies...de-astia.
6. Promotii!!!
La ciocolata, inghetata, iaurt, lapte, tigari. Te abordeaza, te baga intr-un local din apropiere si urmeaza vreo juma' de ora in care testezi produse si raspunzi la o suita de intrebari plictisitoare. Zeci de soiuri de ciocolata si un pahar cu apa. Le gusti si raspunzi la intrebari...de la 1 la 5 care ti se pare cea mai fina, cea mai pufoasa, cea mai pretentioasa etc. Te plictisesti de atatea intrebari. Dupa primele 3 nu mai simti niciun gust, toate ti se par o apa si un pamant.
Uneori poti sa ai norocul ca dupa 2 zile de chestionare de-astea facute consecutiv sa primesti un mic premiu- o punguta cu dulciuri (am avut norocul asta) dar poti avea nenorocul sa primesti o mostra de inghetata intr-o cutiuta ca de dus urina la analize sau...nimic!
1. Reprezentantii AVON
De reprezentantii AVON fug ca de dracu'. Mai ceva ca de Martorii lu' Iehova. Nu e o conspiratie dar eu una ii compar cu o secta (eu una le mai zic "Martorii lui Avon"). Toti au acelasi discurs, aceleasi oferte, iti ofera onoarea de a te face reprezentant AVON. Cred ca ar fi ultimul meu scop in viata. Ii refuzi. Iti explica cat de avantajos e. Cat de lejer e. Cati bani se fac. Ii refuzi iar. Insista. Comanzi si tu un produs. Le-ai dat un deget, iti iau toata mana. Sunt precum cainii maidanezi. Le dai un os, se aciuiesc pe langa tine. Te intreaba peste o saptamana daca mai vrei ceva. "Femeieeeee, Tutankamoanca de-as fi si tot n-as consuma de la o luna la alta o cutie intreaga de farduri, fond de ten, ruj etc!" Odata ce ai cumparat ceva de la ei te-ai inscris pe lista neagra a neuronilor hartuiti sexual si ucisi cu brutalitate. Nu e exclus sa te trezesti cu reprezentantul tau AVON la usa sa-ti ofere un catalog si sa-ti explice ce reduceri sunt luna asta. Cu toata oferta voastra de banii aia imi luam 5 dermatografe ADA din piata sau mai puneam un ban si-mi luam un parfum de firma al carui miros nu disparea din baie pana la lift. Ok, ok. Nu pun la indoiala calitatea dar marketingul vostru este echivalent cu stresarea maxima a cumparatorului. Ceasul rau, pisica 13!
2. Pocainta in ritmuri de hip-hop
Eu cand aud hip-hop ma gandesc instant la viata de cartier, golaneala, injuraturi (p**a, m**e, etc etc). Asa sta in firea lucrurilor. Ziceti voi?
Iaca trec si eu pe la Unirii prin zona aia unde pute ingrozitor a ulei ranced de Mac Donald's (partea laterala din spre Dambovita) si zaresc niste boxe maaaari, multa lume adunata si muzica la maxim in ritmuri de hip-hop. Versurile si mesajul insa...CRESTIN. N-am ras de frica ca ma bate Doamne-Doamne. Mi s-a parut nu doar o blasfemie (am eu o problema sau si voi asociati hip-hopul cu limbajul licentios?) dar si o metoda penibila de a promova credinta. Recunosc, atrage mai multa atentie, mai multa lume in acest fel dar totusi e exagerat. Fiecare om traieste cu filosofiile lui, cu credinta lui, fiecare isi are scopul sau bine definit in viata. Stii vorba aia cum ca fiecare pasare pe limba ei piere, da? Raspunsul trebuie sa vina din interior iar interiorul nu poate fi fortat. Nu poate fi impus! O discutie, un pliant ...e ok...dar un asa manifest (si in ritmuri de hip-hop) mi se pare exagerat. Partea stresanta e ca nu poti trece de aria respectiva de actiune (din nou de precizat: zona Unirii unde pute a ulei de cartofi prajiti de Mac Donald's) fara sa fi acostat. Am grabit pasul, am dat sa fug, tanti m-a prins din urma si mi-a bagat pliantul sub nas-concert la intrarea pe Lipscani.
3. Agentiile de modele din scarile de bloc si indivizii enervanti de te abordeaza
Raiul pitipoancelor. Sa moara dusmanii lor ca ele s-au inscris la o agentie de modele si vor avea o groaza de bani din cariera lor de modelling.
Mai nene...agentiile de modelling au rasarit ca ciupercile dupa ploaie. Sunt romanii mai frumosi in ultimul timp si nu am remarcat eu? Cu siguraaaaanta (ooo daaaa). Nu stiu ce criterii exista (daca exista criterii stricte) dar vad ca mai orice fata (cu precadere fete desi si baieti si copii) care trece prin aria de actiune a angajatilor stresanti amplasati strategic incat sa-ti "taie calea" (iarasi ceasul rau, pisica 13) este abordata. Abordarea consta intr-un discurs invatat papagaliceste, un compliment de florile marului si o munca de convingere despre ce viata frumoasa ai putea avea, cum ai putea aparea in spoturi publicitare, in reviste de moda, in pliante de reclama de la mari branduri. Dureaza doar 5 minute. Nu te costa nimic. Da, da....Vrajala maxima si insistente maxime. Baietii de vis-a vis de Cocor merita luati la suturi. Gasiti-va nene alt job!!!! Trec de minim 2 ori pe zi prin zona aia si de fiecare data ma abordeaza. Ii resping. Ii iau cu frumosul. Nu se poate nene, ei ma vor de-a dreptul pe podium! Multam pentru buna intentie!
4. Domnitele de-ti vin la masa la terasa "sa cumperi un trandafir la fata"
In amintirea lui Don Juan de Marco, maestro de amore... Nu stiu cati barbati romantici mai sunt in timpurile noastre (si totusi mai sunt!) dar un trandafir se da la o ocazie, intr-o anumita circumstanta, intr-un moment ales cu grija si nu tzaca paca bagat sub nas incat te simti obligat ca baiat sa fii un domn si sa-i iei fetei unul si tu ca fata stanjenita ca nu-i momentul potrivit, ca tanti tigancusa ii va face gaura in banii de buzunar din acea zi a prietenului cu trandafirul ei cu sclipici si dat cu parfum...
5. Cersetorie nobila
Cazul 1
E un baiat mai golanas asa..."Cunostinta veche". Abordeaza numai fete. N-are coaie suficient sa abordeze cel mai inofensiv tip. Pana sa treaca la subiect ce vrea de la tine te ia cu caterinca proasta, de cele mai multe ori glume pe care doar el le intelege, sexiste, perverse, remarci nu tocmai dragute totul sub o ingamfare si un misoginism la cote maxime. Da senzatia ca te agata intr-un fel sau altul. Apoi iti cere bani pentru nu stiu ce copii amarati. Oare? Sa-l cred, sa nu-l cred... Ideea e ca dupa asa o abordare jignitoare nu-mi vine sa dau niciun sfant oricat de nobila ar fi cauza. Ii zic ca nu am bani. Jignirea din partea lui continua. Labarule!!!!
Cazul 2
Un baiat mic de statura. Maxim 20 de ani. Panicat. De obicei te abordeaza simplu:" Auuuuuzi!!!". Baiat aparent normal, bine imbracat...Isi joaca rolul binisor. Prima data a venit la mine speriat, mai-mai ca plangea zicandu-mi ca i s-a stricat motorul si ca nu mai are bani si nu mai are cum sa ajunga acasa (la Constanta). L-am luat la puricat. N-are pe nimeni sa-l ajute, e disperat. Imi repeta de enshpe mii de ori ca nu e un cersetor, ca ii e rusine sa "cerseasca"...in fine...ii dau 5 lei la o adica as putea fi si eu in situatia lui si plec.
Dupa cateva luni tot el...Ne intalnim din nou. Nu ma recunoaste. Il recunosc vag. Imi baga alt discurs cum ca i s-a furat portofelul si nu mai are bani de bilet de tren sa se intoarca acasa (a bagat alt oras in discurs). L-am intrebat cum ii mai merge motorul, ii zic ca m-a lovit criza si pe mine si sa-si caute de munca. Ma lasa in pace. Am memorie vizuala buna, din pacate si spirit de observatie (ii vad venele;) ). Mai are rost sa precizez ca dupa astea 2 intalniri in care m-am oprit din drum pentru el, l-am mai vazut de inca vreo 3 ori ratacind prin oras? Adios si la munca! Am mai vazut unul care mereu isi arata rana de la picior si cere bani. Punkeri, junkies...de-astia.
6. Promotii!!!
La ciocolata, inghetata, iaurt, lapte, tigari. Te abordeaza, te baga intr-un local din apropiere si urmeaza vreo juma' de ora in care testezi produse si raspunzi la o suita de intrebari plictisitoare. Zeci de soiuri de ciocolata si un pahar cu apa. Le gusti si raspunzi la intrebari...de la 1 la 5 care ti se pare cea mai fina, cea mai pufoasa, cea mai pretentioasa etc. Te plictisesti de atatea intrebari. Dupa primele 3 nu mai simti niciun gust, toate ti se par o apa si un pamant.
Uneori poti sa ai norocul ca dupa 2 zile de chestionare de-astea facute consecutiv sa primesti un mic premiu- o punguta cu dulciuri (am avut norocul asta) dar poti avea nenorocul sa primesti o mostra de inghetata intr-o cutiuta ca de dus urina la analize sau...nimic!
vineri, 30 iulie 2010
Arta in stilul Leonid Afremov! Iti bucura ochii!
Stupoare trista...in ziua de astazi tehnologia ne-a sumonizat pe toti, ne-a orbit si ne-a transformat in niste oameni moderni. Ignorant de moderni. Dureros de moderni. Indolent de moderni. Puncte puncte de moderni. Gasiti voi adverbe.
Ce are omul mai DIVIN este exprimat in ARTA, parerea mea. Arta care s-a tehnologizat si ea din pacate. Cati din ziua de astazi mai fac arta?...si ma refer aici la ceea ce numim arta traditionala. Cu siguranta muuult mai putini decat cei care s-au dat pe tehnologie. Ingrozitor cum toti s-au transformat peste noapte in "artisti", apucandu-se de arta fotografica-ultimul racnet al artei zilelor noastre. Snobism de-ala imbecil. Nu neg, iti trebuie talent si pentru asta, insa "arta" este dependenta de un aparat care musai tre' sa coste minim 30-40 de milioane, altfel esti un "wannabe". Corect? Daca nu-ti iese rezultatul scontat..apelezi la "mama prostului" care pentru traditionalisti era guma...pentru noi, astia "modernii" este Photoshop. Gata. Tzac. Pac. Suntem artisti. Suntem artisti?
Pe deviantart e plin de artisti...sau...mai mult sau mai putin artisti. Mai mult sau mai putin impresionanti.
De cateva luni bune m-am indragostit. M-am indragostiiiiiiiiit. La prima vedere. Si nu, nu pe alde feisbuci si alte site-uri de genul care imi satifac la maxim dorinta de barfa/spionaj cu scop de barfa undercover. M-am indragostit de arta, de arta lu' nenea Leonid. Tot respectul meu, pana in momentul de fata mi-a castigat admiratia si s-a dovedit a fi preferatul meu dintre artistii contemporani. Ok, ok...sunt subiectiva totusi. A avut un efect ca de magnet care m-a paralizat in fata monitorului cu gura deschisa. Si noaptea s-a scurs, somnul mi s-a dus si nu m-am lasat pana nu i-am vizionat toate picturile. Nu m-am lasat pana nu am salvat in pc preferatele (am zis ca trebuie sa le am, nu se poate altfel). Sincer nu pot spune ca e pictura care sa nu-mi placa cu toate ca omul mai are si unele opere care contrasteaza cu cele foarte muncite si par banale, simplute, unele naive si pe ici si colo apar disproportii in perspectiva, erori de unghi (sau poate asta era si ideea). Sa nu-l maniem pe Dumnezeu totusi, am salvat pe hard 344 de picturi si inca mi-e greu sa ma decid care e preferata.
Culori pline de viata, lumini, dinamism, cupluri, ploaie, reflectiile naturii si ale luminilor in apa de ploaie, natura, atmosfera citadina, spirit al orasului, orase lacustre, strazi (ulite) de tara, verdeata, dans, nuduri pline de inocenta, gratie, jazz, muzica, barci, apa, apus, rasarit, iarna, toamna, ploaie, ploaie din nou, natura moarta...Orice artist are laitmotivele lui. Important e sa nu devina monoton.
In mod ciudat, judecand dupa stil si culoare, la inceput am crezut ca artistul este un adolescent. Gresit. Are o varsta respectabila. E pasiunea lui...asa cum si pe la facultatile de arta exista si oameni ca el.
Mai mult de atat...pana de cuvinte. Cuvintele sunt de prisos. Va las pe voi sa-i admirati arta. Merita!
http://leonidafremov.deviantart.com/
www.leonidafremov.com
Si..o serie dintre preferatele mele:
Ce are omul mai DIVIN este exprimat in ARTA, parerea mea. Arta care s-a tehnologizat si ea din pacate. Cati din ziua de astazi mai fac arta?...si ma refer aici la ceea ce numim arta traditionala. Cu siguranta muuult mai putini decat cei care s-au dat pe tehnologie. Ingrozitor cum toti s-au transformat peste noapte in "artisti", apucandu-se de arta fotografica-ultimul racnet al artei zilelor noastre. Snobism de-ala imbecil. Nu neg, iti trebuie talent si pentru asta, insa "arta" este dependenta de un aparat care musai tre' sa coste minim 30-40 de milioane, altfel esti un "wannabe". Corect? Daca nu-ti iese rezultatul scontat..apelezi la "mama prostului" care pentru traditionalisti era guma...pentru noi, astia "modernii" este Photoshop. Gata. Tzac. Pac. Suntem artisti. Suntem artisti?
Pe deviantart e plin de artisti...sau...mai mult sau mai putin artisti. Mai mult sau mai putin impresionanti.
De cateva luni bune m-am indragostit. M-am indragostiiiiiiiiit. La prima vedere. Si nu, nu pe alde feisbuci si alte site-uri de genul care imi satifac la maxim dorinta de barfa/spionaj cu scop de barfa undercover. M-am indragostit de arta, de arta lu' nenea Leonid. Tot respectul meu, pana in momentul de fata mi-a castigat admiratia si s-a dovedit a fi preferatul meu dintre artistii contemporani. Ok, ok...sunt subiectiva totusi. A avut un efect ca de magnet care m-a paralizat in fata monitorului cu gura deschisa. Si noaptea s-a scurs, somnul mi s-a dus si nu m-am lasat pana nu i-am vizionat toate picturile. Nu m-am lasat pana nu am salvat in pc preferatele (am zis ca trebuie sa le am, nu se poate altfel). Sincer nu pot spune ca e pictura care sa nu-mi placa cu toate ca omul mai are si unele opere care contrasteaza cu cele foarte muncite si par banale, simplute, unele naive si pe ici si colo apar disproportii in perspectiva, erori de unghi (sau poate asta era si ideea). Sa nu-l maniem pe Dumnezeu totusi, am salvat pe hard 344 de picturi si inca mi-e greu sa ma decid care e preferata.
Culori pline de viata, lumini, dinamism, cupluri, ploaie, reflectiile naturii si ale luminilor in apa de ploaie, natura, atmosfera citadina, spirit al orasului, orase lacustre, strazi (ulite) de tara, verdeata, dans, nuduri pline de inocenta, gratie, jazz, muzica, barci, apa, apus, rasarit, iarna, toamna, ploaie, ploaie din nou, natura moarta...Orice artist are laitmotivele lui. Important e sa nu devina monoton.
In mod ciudat, judecand dupa stil si culoare, la inceput am crezut ca artistul este un adolescent. Gresit. Are o varsta respectabila. E pasiunea lui...asa cum si pe la facultatile de arta exista si oameni ca el.
Mai mult de atat...pana de cuvinte. Cuvintele sunt de prisos. Va las pe voi sa-i admirati arta. Merita!
http://leonidafremov.deviantart.com/
www.leonidafremov.com
Si..o serie dintre preferatele mele:
Abonați-vă la:
Postări (Atom)