Happy birthday, Ville Valo!

Ziua de 22 noiembrie aduce de fiecare data cateva grade in plus peste frigul de toamna tarzie...pentru mine si pentru fanii HIM sau pur si simplu celor care il admira pe solistul acestei trupe -Ville Hermanni Valo care astazi implineste 33 de ani.
Admirabil nu doar pentru vocea superba ca solist, ci si pentru talentul deosebit in a compune piesele acestei trupe (nu este un simplu songwriter ci un veritabil poet, versurile melodiilor fiind pline de profunzime, capabile sa trezeasca din ascultator stari speciale, ideale pentru momentele de melancolie, de extaz, de furie, de resemnare, de gol, de deziluzie, de dezorientare, de nebunie, de dorinta, de teama, de euforie,..o multitudine de stari, de zbor si de cadere ce graviteaza pe langa sentimentul de dragoste cu care a fost inzestrat omul -o binecuvantare si/sau un chin uneori, devotament, sacrificiu, sentiment mistic despre care se poate canta in infinite moduri, clipele in care ai nevoie de relaxare, de visare, de autoanalizare, de o mai buna intelegere a starilor tale.Incearca sa le intelegi dincolo de stilul aparent dur, si, am mai auzit si asta, deprimant, ceea ce a dus la unele catalogari...Ascultati pentru inceput "The path").

In treisprezece ani, de cand adolescentul Ville a renuntat la jobul de la sexshopul tatalui sau (Kaari Valo-sexshopul acestuia inca exista si este pe lista mea de locuri de vizitat din Helsinki:P) si s-a hotarat sa isi faca trupa alaturi de cativa prieteni, a avut parte de urcusuri profesionale. Debutul a fost uimitor si putin socant prin stil (inspirat din stilul scandinav, precum si din idolii literari ai lui Ville- Edgar Allan Poe precum si poetii finlandezi ale caror portrete acesta si le-a tatuat ulterior pe corp, prima melodie scoasa de HIM "When love and death embrace" avand ceva din soundul legendarei trupe The Doors, nu de alta, dar si Morrison a fost alt geniu neinteles:P in viziunea mea cel putin, Ville avand totusi si piese mai classy cantate cu The Agents- Rakkaus, Ikkunaprincesa, Paratiisli,etc daca vreti sa auziti ceva mai soft ) la care s-a adaugat si o doza de rebeliune si foarte, foarte multa energie a acestuia, care, inevitabil a nascut anumite dubii si barfe (nu este nici gay si nici satanist!).
Fiecare album a avut ceva aparte, in 2006 HIM au concertat si la Sibiu in cadrul festivalului Artmania, concert ce a starnit multiple controverse, nefiind una din cele mai bune prestatii din istoria trupei insa Ville dandu-si totusi interesul (a cantat de a rupt,a improvizat, a facut un show destul de bun-daca erai prezent la concert simteai atmosfera speciala, daca ai fost mai putin norocos si i-ai vazut la tv...your bad..pentru ca tvr-ul a filmat atat de prost incat a denaturat totul, sonorizarea a fost de toata rusinea...totusi ...pe langa showul dat este de admirat ca s-a chinuit sa spuna "sabatul nagru" si "şase, şase, şase" in romana ceea ce nu a facut in orice tara, de Romania pare-se ca il leaga ceva mai multe, dincolo de romanul lui Bram Stocker...si arborele genealogic- mama sa, Anita Valo-unguroaica iar bunica sa se pare ca a trait prin Transilvania noastra, ca sa nu mai vorbim ca Sibiul se mai numeste si Villa Hermann, cum vi se pare?)
Ville a stiut intotdeauna sa patreze o doza de mister, in ciuda caracterului aparent foarte deschis, mai ales cand vine vorba de viata personala si de anumite principii, idei care l-ar putea face vulnerabil. Nu a dat prea multe informatii nici despre relatia sa cu Jonna Nygren-care a avut o mare influenta negativa, parerea mea si a multora, asupra lui, cu care urma sa se casatoreasca in 2006, totul a iesit la apa in momentul in care lucrurile au luat-o razna si s-a petrecut ruptura, lucru ce s-a vazut in 2006 in perioada de decadere a solistului si, implicit si la Armania. A urmat o perioada de rehab in urma careia s-a schimbat in bine, s-a maturizat si a devenit capabil sa dea adevarate lectii de viata fanilor, nepierzandu-si totusi simtul umorului caracteristic. Interviul de pe dvd-ul Digital Versatile Doom este o adevarata placere de ascultat de catre oricine, pentru ca nu este un interviu oarecare, ci este foarte interesant, acesta vorbind foarte frumos despre filosofiile sale de viata, despre familie, dragoste, principii, muzica. (se recomanda cate o gura de bere la fiecare "you know" din interviu:)) )


Iubesc HIM pentru ceea ce sunt, pentru ca sunt uniti, pentru ca sunt prieteni buni, pentru ca se completeaza de minune, pentru ca pun suflet in ceea ce fac si nu este doar ceva comercial...pentru mesajul lor, pentru muzica pe care o fac..cu drag.
Astept cu nerabdare Screamworks-Love in theory and practice, noul album care va fi gata in februarie 2010...pana atunci...in cinstea zilei de azi:
Happy birthday!!!

Langa anumiti oameni vei fi intotdeauna copil!

Mi-aduc si acum aminte un cantecel invatat la gradinita, foarte trist "Copilaria...n-o poti uita...nu te mai intalnesti cu ea...." (l-am cautat si pe net recent si..in zadar:( ). Imi venea sa plang inca de pe atunci pentru ca era intr-o gama minora, lalaita, cu vorbe care ating coarda a' mai sensibila, daca nu ma insel cred ca am avut si colegi care au cam bocit la cantecelul asta (colegi de gradinita, la vremea aceea-pentru a evita confuziile de orice fel). Ei bine, sentimentul va dati seama ca de la 5 anisori si pana acum s-a "superamplificat" si nu cred ca sunt singura nebuna care, dupa implinirea unei anumite varste, dupa ziua de nastere, dupa ce invitatii au plecat si au lasat "urmele petrecerii" in spatele lor, cuprinsa de singuratate si mahmureala ma apuca nostalgia si filosofeala pe tema trecerii timpului. Si cand te gandesti ce apogeu existential al autocunoasterii imi imaginam eu la 5 anisori ca ar fi la 20 de ani...si cand te gandesti cum ne dadeam smecheri cu replici de genul "cand eram eu maaaaaaare" (nu, dragii mei adulti, copiii nu confunda adjectivele "mare"/"mic", ci pur si simplu se viseaza oameni mari).

Pe toti ne apuca nostalgia copilariei, pentru ca da, este mai mult ca sigur cea mai frumoasa perioada din viata unui om, cum spunea si Blaga-"copilaria este inima tuturor varstelor", adolescenta mi se pare mult prea complicata, inutil de complicata iar maturitatea deja e boring, copilaria este ca o fundatie in cladirea EULUI. Nu ne putem opune trecerii timpului, imbatranim, trebuie sa ne impacam cu asta, important e sa pastram vie copilaria in sufletul nostru. Indiferent de varsta pe care o avem ne putem simti din nou copii atunci cand ne jucam cu nepotelul mai mic, cand giugiulim un bebelus, cand dam peste jucariile din copilaria noastra, cand intram intr-un magazin de jucarii, cand dam de desenele animate ale copilariei noastre la o ora matinala pe un post tv local,cand petrecem un weekend sau sarbatorile cu familia, cand ne dadaceste mama, cand primim cadouri de Craciun, cand primim ca rest o caramea, cand ne reintalnim cu rude pe care nu le-am mai vazut de mult, cand ne prostim cu prietenii cei mai buni, cand reintalnim prietenii din copilarie si depanam amintiri (cele neplacute parca s-au sters total iar acum privim totul cu nostalgie, zambim, radem de cat de "copii" eram si visam).Prieteniile din copilarie sunt cele mai puternice (nu zic ca altele nu ar fi) pentru ca aceia sunt anii cei mai draguti, anii in care tu ai invatat cele mai multe, ti-ai creat mare parte din personalitate, perioada de care, evident, toata viata iti vei aminti cu drag, practic ati crescut impreuna, v-ati privit unii pe altii cum v-ati schimbat, cum s-au schimbat vremurile- cum era atunci si cum e acum, cum era generala, cum era cartierul, cum ne multumeam cu putin si ne era foarte bine, cum nu aveam net, messenger si telefoane mobile si cu toate acestea eram o mana de oameni care ne intalneam mai mult ca sigur afara, in cartier, cum ne trimiteam biletele cand ne placea de cineva-si nu sms-uri, cum urmaream zile la rand, luni la rand pe cel de care ne placea, cum neexistand decat telefon fix-viva romtelecom-cautam in cartea d telefon (pagini aurii) numarul lui de fix in functie de strada si numele de familie-mai nasol era cand trebuia sa rasfoim 5 pagini... si amuteam cand imi raspundea, cum ne ajutam la teze, ne sopteam cand eram scosi la tabla, completam caiete de amimntiri si oracole...Eu una am pastrat legatura cu prietenii din copilarie si de curand am avut parte de o "reuniune" partiala de clasa de generala (probabil suna stupid, dar pentru mine astia au fost anii cei mai dulci, eram nebuni, eram uniti, stiam sa ne distram, radeam in hohote,in liceu nu a fost chiar asa, a fost mai anost...dar a avut si el rolul lui, acum in facultate are un gust din nou dulce, aproape la fel ca in anii de generala,nu pot spune daca mai mult sau mai putin pentru ca mi-e greu sa compar, gratie catorva oameni deosebiti care ma fac sa ma simt mereu copil:)mereu...EU ). Ideea e ca in urma acestei reuniuni (vor mai urma!claaaaaar) m-am simtit din nou copil, din nou parca eram in anii aceia inconjurata de aceiasi colegi de pe atunci. E minunat sentimentul sa-ti poti retrai anumite perioade ale vietii doar prin simpla companie a unora.

Proful de istorie din liceu ne-a marturisit ca daca esti prof nu imbatranesti niciodata, multumita companiei elevilor iar ca diriginte cica ai intineri la fiecare 4 ani. Sincer, observ chestia asta, nu ma refer la imbatranire fizica, ci la "sufletul tanar".
Mama a declarat (nu mai stiu cui) ca prin copiii ei (me and my bro), prin nepoti, retraieste perioadele respective ale vietii (traieste concomitent cu copiii, nepotii,etc. Asta cred ca este si secretul, timpul este relativ, nu ne putem opune lui insa aceste perioade ale vietii exista in noi, trebuie doar sa le pastram calde, isi vor gasi singure momentul prielnic pentru a rabufni, nepotii, prietenii, vecinii mai mici, fostii colegi ne pot reaprinde acea parte din noi care s-a lasat pacalita de timp si ne pot face sa redevenim copii. Nu te sfii, ai curajul sa te prostesti daca asta simti, simte-te tu bine, simte-te tanar! Indrazneste sa faci ce-ti vine si nu gandi cu prejudecati "am o varsta, nu pot face asta!"...
Catre final, printre multiplele concluzii, tin mortis sa amintesc de un citat care m-a marcat, nu mai stiu exact cine a spus asta si nu cred ca sunt in stare sa-l reproduc cum trebuie...insa ideea era ceva de genul: in prezenta prietenilor te vei simti intotdeauna copil...sau nu vei imbatrani niciodata. Mare adevar!
Langa anumiti oameni vei fi intotdeaun copil!
Pacaleste timpul!
A propos: pozele din acest post sunt cu mine:P
P.S. Am gasit pe net pana la urma poezioara..iata:
http://www.calificativ.ro/Copilaria__2_-a21308.html

Mi-am luat jucariile si am venit pe capul altora:)

Exista peste tot ghiduri in genul "ce sa faci si ce sa nu faci la un interviu de angajare". O regula de baza e sa nu-l vorbesti de rau pe fostul sef. Mai mult decat o eticheta de "barfitoare imputita" nu mai pot primi...asa ca..tre' sa incep:pana acu am avut blog pe .weblog, si, satula de zecile erori din decursul ultimelor 30 de zile (sa zicem ca am uitat ce s-a intamplat lunile trecute) plus postari sterse am hotarat ca e momentul sa-mi iau catrafusele, boccelutele, sa chem o duba si sa plec la pomul laudat (cum a facut si Cleopatra Stratan cand a enervat-o Ghitza:)) ).Here i am..on blogspot. Sper sa am o sedere placuta:P

Dulce!...sec?...Demidulce?...demisec?...

In urma unor discutii cu Adrian si iubita mea pretena Raluca am ajuns la concluzia ca prietenia este ca vinul: cu cat mai veche cu atat mai calitativa. Un vin bun se obtine in timp, e nevoie de un spatiu linistit si de tratamente speciale pentru ca vinul sa nu fermenteze si sa se strice (mama face vinul in casa asta deci nu ma intrebati detalii), nu doar de o damigeana si atat. Un vin bun il tii la loc de cinste, ii pui si de-aia si de-ailalta ca sa se pastreze mai bine si doar-doar sa fie mai bun, il bagi in beci, il scoti, il verifici, il mirosi, il savurezi, te mandresti cu el, bei cate un paharel, te bucuri de el, il bagi la loc in beci...si tot asa…
Ca si in cazul vinului, si in cazul prietenilor exista mai multe faze :faza de strugure verde, de strugure copt, de must, de vin…de vin cat mai vechi. Culegi strugurii, ii vezi, ii gusti, iti plac…ii cunosti…ii storci… Mustul este pe cat de dulce pe atat de pretentios (eu nu m-am riscat niciodata sa beau mai mult de un pahar tocmai din acest motiv) si poate incepe sa fermenteze in orice moment. Odata ajuns aici, incarca-te cu rabdare si atentie, ia o damigeana si tine vinul la loc racoros, in beci eventual, verifica-l din cand in cand (nu-l lasa uitat). E important sa pui mana pe damigeana la timp, sa nu-l lasi sa se strice, sa pierzi bunatate de struguri, bunatate de vin. E ca un moment de cumpana…

Odata vinul facut nimic nu se mai poate strica, chit ca il bagi in casa si mai bei din el, il bagi la loc in beci si il lasi la pastrat...nu oricum…CU DRAG. Cu cat e mai vechi, mai incarcat de istorie, cu atat e mai bun. Si vinurile stim cu totii, sunt atat de diferite, dupa miros, parfum, gust, uneori nu putem explica ce anume face un vin sa fie « bun », pur si simplu ne place, are un gust special si ne da o stare speciala. Vinurile nu pot fi catalogate doar in « sec », »dulce », »demidulce », »demisec »…la fel si cu prieteniile…

Cum sunt romanii?

Despre un popor putem spune ca turisti, ca straini ca este “un popor de oameni calzi” sau “oameni reci”. Englezii, nemtii, nordicii cica ar fi ai naibii de reci, balcanicii cica ar fi calzi. Totul consta de fapt in educatia ce caracterizeaza poporul acela, educatie, cultura care se formeaza in timp, are la baza o istorie, o traditie. Despre unele popoare se zice ca aparent par primitoare (asta daca esti turist de o saptamana-doua) dar daca stai sa ii cunosti mai bine oamenii ajungi sa vezi k nu era decat o masca. Orice natie e primitoare atata timp cat are de castigat de pe urma ta (turistii apar ca ciupercile dupa ploaie, tre sa fim gazde bune, sa facem impresie placuta prin ospitalitate, sa mai vina, sa ne laude la cunostinte, sa crestem in ochii lor si implicit sa crestem noi in ochii nostrii).

Nu tocmai despre asta vroiam sa vorbesc. Cum sunt romanii ? Ah, balcanici, foarte calzi, foarte primitori, o placere sa stai de vorba cu ei cu o farfurie de sarmalute in fata si o tuica fiarta..sau cu un mic si o bere, cum preferati. Nu zau ? Hai sa deschidem ochii mai bine …
In Romania poti fi jefuit ziua in amiaza mare si nimeni sa nu sara pentru tine, poti fi batut in plina strada fara motiv de un betiv dement, poti sa ai ghinionul sa lesini si sa cazi pe strada si nimeni sa nu se uite la tine,. ba chiar sa apara supozitii de genul « eh, un drogat ». Nu zic ca nu exista si oameni de omenie care ar sari pentru tine, ma refer la marea majoritate a romanilor, la atitudinea noastra..

Am asistat acum cativa ani la un jaf in Parcul Tineretului in plina zi. Eram cu o prietena si ne plimbam linistite pe aleea principala bucurandu-ne de ziua frumoasa de vara, neinchipuindu-ne ca ne punem viata in pericol umbland prin parc la ora 15 cand soarele era sus pe cer. Plimbandu-ne linistite, vedem in fata noastra, pe principala o ditamai gasca (zeci daca nu sute de insi, nu exagerez ! sociologic vorbind nu pot sa-i incadrez in vreo etnie, clasa sociala sau sa dau vreun procentaj din punct de vedere al sexelor lor, ideea e ca erau adolescenti daca ma intrebi de categoria de varsta), auzim harmalaie dar nici nu ne imaginam ce se intampla de fapt..Se apropie de noi intreaga gasca din care trei fete (frustrate probabil pentru sexul oral primit importriva vointei lor de la varste precoce-nah ca vorbesc in termeni academici) ne ataca. Primim fara motiv cate un sut in fund, sar sa atac, dau o palma si observ cu stupoare comportamentul primitiv din clan- ele erau cele care atacau (3 fete vai de ele, incarcate cu mult tupeu) iar restul de cateva zeci de insi tineau galerie, nimeni nu se baga, priveau doar foarte incantati de show. Am scapat slava Domnului fara echimoze, rani si alte vatamari corporale si cu niciun bun personal lipsa, asta dupa ce le-am aruncat niste vorbe dulci cu tinta spre organele genitale ale mamelor lor. Socate pornim mai departe in parc si intalnim trei fete (victime pe buna dreptate) plangand, una era batuta mar si-mi arata portofelul gol, alteia i se furase mobilul si i se rupsesera hainele. Erau ingrozite efectiv ! N-am inchis ochii si am luat-o pe o alee laturalnica sunand la politie.
O tanti plictisita de la 112 ne intampina cu calm pe fir, ii povestim ce s-a intamplat, ii dam datele noastre, eram minore pe atunci…are dubii daca sa ne creada sau nu, in final ne crede. Ne mai plimbam juma de ora prin parc si cand iesim vedem un « militian « luand o declaratie la intrarea in parc. Probabil era deja prea tarziu.

Astazi o foarte buna prietena mi-a marturisit cum ea impreuna cu o alta fata pe care a cunoscut-o ulterior pe CFR a fost agresata verbal de un betiv in tren si ca are de umblat sa dea niste declaratii la politie impotriva lui. Daca ar fi fost doar ea cu fata si betivul intr-un compartiment as fi inteles sa nu se fi bagat nimeni, dar e strigator la cer ca nu era tren cu compartimente si ca niciun alt pasager nu s-a bagat, ba, mai mult, cativa barbati radeau in hohote la replicile josnice ale betivului (cat de frustrat sa fii sa te iei de o necunoscuta din tren doar pentru ca nu-ti place fata ei si s-o faci « curva » si alte vorbe de genul, apoi enervat de faptul ca esti ignorat sa-i torni o sticla de suc in cap ?!). Poate ti-e teama sa iei apararea victimei (desi ar fi fost mai multi barbati impotriva unuia in stare de ebrietate si nu-i costa nimic !) dar sa razi in timp ce o domnisoara nevinovata, finuta chiar este umilita mi se pare o lipsa de…nu, nu a celor 7 ani de acasa..O LIPSA DE OMENIE !
In tara asta nimeni nu se baga pentru tine, fiecare e pe cont propriu, fiecare tre sa se descurce singur, nu suntem o comunitate (decat teoretic), poti fi omorat in bataie in plina strada si lumea sa se uite nemiscata in cautare de adrenalina. Vecina de la 7 e zilnic batuta mar de barbatul ei, ca si inca cateva mii de femei, vecinii nu zic nimic.

Stii ca ignoranta inseamna COMPLICITATE ? Ca platesti sau nu pentru acest soi de complicitate asta conteaza mai putin, e vorba de moralitate ! Ti-e frica sa te bagi personal ?Bine…De-aia platim impozite si taxe…ca 112 sa-si faca datoria, e un telefon gratuit, te doare mana ? Nu…esti doar indiferent, te poti numi om ?
Paradoxal suntem un popor crestin. Cat de crestin ?
Stii unde e buba ? …hmm..sunt mai multe…un ciorchin de bube…

1.-lipsa de profesionalism, cum zice si Mircea Badea si indiferenta romanilor…Suni la 112 si pana vine salvarea dai ochii peste cap, faptul ca multi « fac pisu » pe autoritatea politiei si continua sa-si cafteasca nevasta, TEORETIC exista autoritati care sa aiba grija de femeile agresate de soti, de copiii abuzati, de cei ce dorm pe strada dar PRACTIC nu se ajunge sa se rezolve lucrurile pentru ca nu vrem, suntem un popor indiferent. Daca vrei sa ajungi undeva tre sa dai o spaga, daca nu te invarti ca idiotu’ o zi intreaga si nu rezolvi mare branza.

2.-educatia, frate…cultura. Sunt natii care baga mult mai mult alcool in sange si nu exista violenta domestica ca la noi. Mare pacat caci noi, romanii daca aruncam o privire in trecut, la istoria noastra observam ca suntem un popor care a avut anumite valori, din pacate suntem inraiti de frustrarea postceausista.

3.- cei care ne conduc haotic si ne reprezinta totodata (ultimii 5 ani si-au spus cuvantul), toti se bat pe ciolan si au propriul interes, baga tara in criza ca sa am o scuza pentru sticla primita in cap in plina strada, in plina zi. Clar ajungi in situatia in care lupti pentru tine, nu mai ai timp de altul. Certuri, scandaluri, nonvalori promovate, egoism, faptul ca unii profita de statutul si fuctia lor pentru a-si promova fiica mai mica si inculta si nu recunosc intentia. Cand scandalurile se tin lant un om inteligent s-ar retrage, la noi tupeul creste mai mult.

Nu stiu concret cauza pentru care suntem un popor de oameni rai dincolo de aparente (mai exista si oameni buni, ma repet..dar vorbesc la nivel de popor )..cred doar ca toate lucrurile mai sus mentionate ne influenteaza negativ. Sper sa ne revenim…

Vorbe de luat in serios

...ne pun pe ganduri, ne trezesc un zambet sau un regret..sunt vorbe de luat in serios...
Siguranta iubirii e data de nesiguranta ei. Marin Preda

Pentru cei care cred, dovezile nu sunt necesare. Pentru cei care nu cred, dovezile nu sunt posibile. Stuart Chase (1888-1985)

Cea mai buna cale de a te inveseli e sa incerci sa inveselesti pe cineva. – Mark Twain

Nimeni nu cunoaste, nici nu poate cunoaste, partea cea mai buna ascunsa in adancul lui. – Friedrich Nietzsche

Adesea vorba cea mai rea cuprinde invatatura cea mai buna. – Nicolae Iorga

Un prieten este un dar pe care ti-l faci singur. – Robert Louis Stevenson

Esti dator uneori sa faci o greseala, nu esti dator sa faci o prostie. – Nicolae Iorga

Drama nu e ca esti batran, ci ca ai fost odata tanar. – A.D. Xenopol

Omul este ceva ce trebuie depasit. – Friedrich Nietzsche

Defectul tuturor oamenilor este ca asteapta sa traiasca, deoarece n-au curajul fiecarei clipe… Toti invatam sa traim dupa ce nu mai avem nimic de asteptat, iar cand traim nu putem invata nimic, fiindca nu traim in prezentul concret si viu, ci intr-un viitor fad si indepartat. – Emil Cioran

Mai degraba ii iubim pe cei care ne urasc, decat pe cei care ne iubesc mai mult decat vrem noi. – Franois De La Rochefoucauld

Exista oameni care, manati de dorinta de a cunoaste totul, uita sa iubeasca. – Henry Beyle Stendhal

In prietenie, la fel ca in dragoste, adesea te fac mai fericit lucrurile stiute, decat cele pe care nu le cunosti. – Franois De La Rochefoucauld

Cea mai mare durere ti-o provoaca incertitudinea. – Alexandre Dumas-tatal

Cand vrei sa uiti pe cineva, inseamna ca te gandesti la el. – Jean De La Bruyere

La nimic nu ne decidem mai iute ca la despartirile pe veci. – Lawrence Sterne

Cel mai frumos dar facut cuiva este speranta. – Anatole France

Adevarul asteapta. Numai minciuna e grabita. – Alexandru Vlahuta

Cel mai bun mijloc de a invata sa te cunosti e sa incerci a-i intelege pe ceilalti. – Andre Gide

Cele mai frumoase lucruri sunt cele pe care ti le sufla nebunia si le scrie ratiunea. – Andre Gide

Fructul poarta in sine si varfuri si radacini. – Tudor Arghezi

Copilaria este inima tuturor varstelor. – Lucian Blaga

A vorbi despre moarte este una din posibilitatile cele mai rationale de a vorbi despre sensul vietii. – Andr Malraux

Daca muncim numai pentru bunurile materiale, ne cladim singuri temnita. – Antoine De Saint-Exupery

Unele iubiri vin pe neasteptate ca briza dinspre mare, iar altele cresc din samanta prieteniei… – Reymond E. Feist, in "Magician"

Cel mai neplacut lucru in viata este sa te simti in plus acolo unde, candva, erai totul. – autor necunoscut

O iubire e mai curind un proces de autosugestie… Trebuie timp si trebuie complicitate pentru formarea ei. De cele mai multe ori te obisnuiesti greu la inceput sa-ti placa femeia fara de care mai tarziu nu mai poti trai. Iubesti intai din mila, din indatorire, din duiosie, iubesti pentru ca stii ca asta o face fericita, iti repeti ca nu este loial s-o jignesti, sa inseli atata incredere. – Camil Petrescu, in romanul "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi"

Lumina nu se aprinde decat pentru cei ce vad, nu pentru orbi. – Mihai Eminescu

People need love the most when they deserve it the least

When you were born, you were crying and everyone around you was smiling. Live your life so that when you die, you’re smiling and everyone around you is crying

Sentiment de sentiment pierdut

Noapte alba, ganduri peste ganduri, imagini ce alearga agitate prin mintea ta fara noima, intre vis si realitate…tresariri din 10 in 10 minute..minute ce ti se pareau ore, fiecare 10 minute un alt vis, un alt ciclu de somn…panica ? Perna uda…oare de ce ?Lacrimi…Parca ai trai in « Lacustra » lu Bacovia, patu-ti e moale dar starea ta interioara il transforma intr-o scandura umeda. Te framanta intrebari, le cauti raspuns, nu e bine, cauti alt raspuns…se nasc alte intrebari. Simti un gol in stomac si o senzatie de singurate. Mai stie cineva ce simti, oare intelege?..Daca le-ai spune le-ar pasa ? Poate pentru moment, oricat ar tine la tine, esti independenta, majora, vaccinata, nu mai esti un copil, si totusi te simti fara pic de ajutor si-ti vine sa strigi…si totusi..fiecare e singur responsabil de gandurile, faptele si sentimentele sale. De aici tre’ sa te descurci singur sa-ti faci ordine in suflet. Teama, deznadejde, neincredere, singuratate, sentiment de sentiment pierdut. Deschizi ochii…cu atat de mare usurinta ca te si intrebi daca ai inchis un ochi toata noaptea, parca nici n-ai dormit, si totusi iti amintesti , destul de vag, ultimul vis ciudat si aiurea…si altul…Te uiti la mobil (da, da, stiu ca nu e bine sa-l tin sub perna).. niciun mesaj…si parca il simtisesi vibrand…oftezi adanc..te uiti la ceas…doua jumate…Toata casa doarme, se aude un sforait surd din vecini in linistea noptii…pe strada rar trece cate un taxi, o masina in graba sau un motorist dement…de oameni nu se poate pune problema, probabil vreun betiv ratacit…desi slabe sperante. Toti dorm numai tu nu…Te mananca degetele sa dai mesaj…doare…vrei sa urli dar ti-e mila de vecini si…parca n-ai putere… Iti simti fata uda, perna uda, ochii grei, foarte grei, umflati, nu mai poti respira, nas infundat, muci in gat…beah.…umezeala….Pui capul pe perna, exact ca pe scandura aia uda, bacoviana si nici nu-ti dai seama cand gandurile ti se amesteca haotic, imaginile vin tot mai rapid, ametesti ca intr-o betie grea si …atipesti cu telefonul in mana…Somnul cel mai adanc e de la 3 dimineata in colo si totusi…acum visele sunt mult mai calme, mult mai pacifiste, te-ai resemnat. Cand lucrurile devin roz suna o alarma…Mobilul…si ah..mesajul pe jumate scris, disperarea, lacrimile…parca te-ai mai calmat…Si totusi, sa te scoli, sa iesi din casa cand totul e atat de gol si greu, cand vrei sa ramai doar tu si soarta, cand vrei sa-ti ungi ranile sufletesti cu un vin fiert…ah…scortisoara, cand iti vine sa-ti versi amarul in frigider, cand esti suparata pe tine, pe el, pe ea, pe ei toti, cand ii simti pe toti departe de tine, reci, grei, secretosi, nepasatori…Golul ala din stomac nu te lasa, daca bei acum o cafea ii vei da apa la moara fluturelui din stomac si se va zbate si mai tare…si totusi ce chef ai acum de o cafea care sa-ti absoarba zumzetul din creier, ameteala aia de post-insomnie. Treci pe langa oglinda, oglinda in care candva faceai poze…Vai ce moaca ai ! Cearcane…ochi umflati, privire goala. Nu poti pleca asa…dar trebuie ! De ce ? Linguri reci p ochi si calmeaza starea de post-plans, glande lacrimare suprasolicitate, simti ca explodeaza, ustura ochii… »Machiaj obligatoriu ! Asa ochi trezesc numai compatimiri. Oare ? Nu m-am mai boit asa de muuuult. Dar parca nu arat asa rau, schitez un zambet…FALS ! E innorat dar imi iau ochelarii de soare, o sa mint ca am conjunctivita.
RATB…Compostez bilet, n-am chef sa ma cert cu muierile alea artagoase, metrou…

Intalnirea cu fetele…o ciocolata calda…o vorba dulce…parca sunt in convalescenta. Nu stiu cum au reusit dar simt ca zambesc… Golul tot e..in inimioara, in stomac dar se umple…ca un buretel. E o stare umana…pentru ca sunt om, am sentimente, simt bucurie, simt atasament, simt tristete, mai si sufar dar stiu ca nu poate ploua tot timpul iar daca e soare mereu ma doare capul. Am nevoie de timp si de un somn bun sa ma refac…De shopping n-am bani…Dar vine el..si salariul…

Sedative, muzica emo…sa fim seriosi ! Compania unora si timpul sunt cele mai bune tratamente pentru sentimentul de sentiment pierdut…si totusi…acum ca e soarele sus pe cer sunt mult mai lucida. De ce oare avem tendinta sa exageram si sa vedem asa negru uneori (mai ales noaptea- mde, s-a studiat treaba, cica lipsa luminii da stari depresive)…Niciodata dracul nu e asa negru … »


O gaseste adormita pe canapea cu o ciocolata amaruie langa ea. O simte, stie cum se simte si doare..doare ca nu-i poate face nimic (oribil sentiment sa vrei sa ajuti si sa nu ai cum, sa-ti fie teama si sa incerci), orice i-ar zice nu va auzi…si totusi o poate indulci cu o ciocolata…It’s a matter of time. Ii va trece ! Nu e nici prima si nici ultima data…